Centralele de desalinizare din jurul lumii poluează mediul cu de două ori mai multă saramură toxică decât se estima până acum, conform unui nou studiu. Saramura ridică nivelurile de salinitate ale oceanelor, având un impact negativ asupra vieții marine.
Cercetătorii au descoperit că centralele produc acum cu 50% mai multă saramură decât se estima până acum. Mai mult de jumătate din saramură provine de la patru țări din Orientul Mijlociu: Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Qatar, Arabia Saudită fiind responsabilă pentru 22% din efluent.
În ultimii ani, centralele de desalinizare s-au extins în jurul lumii, în prezent existând aproape 16.000 de centrale în 177 de țări.
Conform estimărilor, aceste centrale produc 95 de milioane de metri cubi de apă dulce pe zi, obținută din mări și râuri.
Însă noul studiu estimează că aceste centrale evacuează 142 de milioane de metri cubi de saramură în fiecare zi. Această apă extrem de sărată conține deseori alți contaminanți și poate fi periculoasă pentru viața marină.
Manzoor Qadir, de la Institutul Universității ONU pentru Apă, Mediu și Sănătate, a explicat pentru BBC News că nivelurile de sare din apa de mare cresc din cauza saramurii, ducând la creșterea temperaturilor. Împreună, acești factori duc la scăderea nivelurilor de oxigen, având un impact negativ asupra vieții marine din zonă.
Hipoxia duce deseori la „zone moarte”în oceane. Conform cercetătorilor, există de patru ori mai multe zone moarte ca în 1950, schimbările climatice fiind cauza principală. Acum, sarea contribuie la aceste probleme.
„Salinitatea ridicată și nivelurile reduse de oxigen dizolvat pot avea un impact profund asupra organismelor bentonice, care se poate traduce în efecte ecologice observabile de-a lungul lanțului alimentar.”, a declarat Edward Jones, cercetător la Universitatea Wageningen din Olanda și autor principal al studiului.
Conform cercetătorilor, vechimea centralelor de desalinizare reprezintă o problemă. Tehnologia mai veche, pe bază de osmoză inversă, producea deseori doi litri de saramură pentru fiecare litru de apă potabilă.
Oamenii de știință cred că un număr semnificativ de metale și săruri din efluent, cum ar fi uraniu, stronțiu, sodiu și magneziu, au potențialul de a fi recuperate și utilizate.
„Saramura a fost folosită pentru acvacultură, obținându-se creșteri de 300% în biomasa peștilor. A fost folosită cu succes și pentru cultivarea suplimentului alimentar Spirulina, și pentru a iriga arbuști fructiferi și culturi (deși această utilizare poate cauza o salinizare progresivă a terenului)”, a declarat Qadir.
Din ce în ce mai multe țări recurg la tehnologiile de desalinizare, pe măsură ce schimbările climatice contribuie la scăderea rezervelor de apă ale lumii.
„Există o nevoie urgentă de a face tehnologiile de desalinizare mai accesibile și a le extinde în țări cu venituri mici sau medii. În același timp, trebuie să abordăm efectele negative ale desalinizării – impactul saramurii și a poluării chimice asupra mediului marin și a sănătății umane. Vestea bună este că au fost făcute eforturi în ultimii ani și, cu continuarea perfecționării tehnologice și îmbunătățirea accesibilității economice, vedem o perspectivă pozitivă și promițătoare.”, a declarat Vladimir Smakhtin, co-autor al studiului și profesor la Universitatea ONU.
