Editorial de Raul Cazan
Daca am construi o masina, precum cea a lui Charles Chaplin in "Timpuri Noi", care sa te trezeasca din pat, sa-ti scoata pijamalele, sa te spele, sa te uste, sa te imbrace si sa-ti serveasca micul dejun, aceasta ar crea o nevoie pentru o astfel de tehnologie absurda daca ajunge sa fie la moda. Satisfacerea unei astfel de nevoi ar fi insa mai dificila. Dar nu atat de dificila precum cererea de automobile, si de statutul social complementar masinii, in societatea postindustriala.
Habitatele umane sunt croite pentru a deservi automobilul, iar marile aglomeratii urbane americane sunt o dovada peremptorie. Magazine, cinematografe, banci, toate ofera parcari generoase sau chiar "drive-in". Un pieton devine izolat de activitatile economice, ba chiar e suspectat de vagabondaj. Intr-un astfel de scenariu SF e nevoie de o masina, nu?
Din nefericire pentru societatea industriala, un sistem economic nu poate fi stabil decat in conditiile de mediu date.Mentinerea acestor conditii trebuie sa defineasca adevaratele nevoi economice ale oamenilor. A satisface nevoile create de industrializare inseamna a ne razboi cu natura si a ignora conditiile esentiale ale vietii pe Pamant.
Azi suntem in situatia deliranta de a mentine o stabilitate economica si ecologica falsa cat timp vom lua in considerare, eronat, doar costurile proceselor – sosele, masini, carburant i – ca fiind produse finite. Acumularea grotesca a acestora, contorizate bine in PIB-uri care trebuie mereu sa creasca – este expresia unei societati instabile, care dispret uieste natura si ne da masura unei false bogatii.
In lumea occidentala, inspirata din societatile traditionale autosuficiente, castiga tot mai multa simpatie un mod de viata care consta in a reduce consumul de bunuri si in a duce o existenta centrata pe valorile esentiale. Promotorii acestui mod de existenta sunt persoane care, evitand supraconsumul, pot sa munceasca mai putin si astfel sa profite de placerile vietii.
Unii ecologisti opteaza pentru acest mod de viata doar pentru ca au grija de a intrerupe pe ici pe colo ciclul consumului excesiv in numele protectiei mediului inconjurator. Cel mai des, oamenii reduc consumul pentru a economisi bani. Daca au mai putina nevoie de resurse financiare, ei pot sa-si reduca timpul de munca si sa recupereze timpul personal. Iar acesta poate fi investit in obiective care tin de inima, care sunt conforme cu valorile profunde ale fiecaruia: familia, cresterea personala (si nu a PIB-ului ori a unor proprietari lacomi), comunitatea, arta.
Acest mod de viata se numeste "simplitatea voluntara".
