Text de Alexandru Georgescu
Se discuta din ce in ce mai des despre pretul carbonului si despre eficienta Schemei Comercializarii Emisiilor (ETS) folosita in Europa. In momentul
de fata, nu se cunoaste costul adevarat al carbonului; atat mecanismul cap and trade (CAT), cat si o taxa pe carbon au calitatea de a internaliza acest cost, dandu-i o valoare de piata. Vorbim insa despre doua instrumente diferite, cu obiective diferite – taxa fixeaza un pret al carbonului, permitand variatii ale emisiilor de gaze, in timp ce un sistem de tip CAT impune o limita a emisiilor, permitand variatii ale pretului certificatelor EUA.
Este important sa intelegem de ce pretul carbonului a intrat in declin in Europa. Un sistem CAT cu o volatilitate a cotatiilor, ca aceea experimentata recent, ii descurajeaza pe participantii la piata, care au nevoie de stabilitate a preturilor pe termen lung pentru implementarea programelor de investitii in solutii alternative. Ce manager s-ar incumeta sa le explice superiorilor de ce milioanele de euro cheltuite anul trecut pentru a economisi energie s-au dovedit a fi un esec economic total in contextul pretului actual al energiei?
Lansat in urma cu patru ani, sistemul ETS a fost aproape de colaps in contextul in care alocarea initiala de certificate EUA catre toti emitatorii a fost excesiva, favorizand anumite industrii. Constientizand surplusul de certificate de pe piata, brokerii au impins imediat pretul spre zero. Chiar daca UE a luat masuri, supervizand mai indeaproape alocarea permiselor de catre statele membre, pretul carbonului a intrat pe o noua panta descendenta in 2008. Pentru Faza a II-a a ETS (2008-2012), cota totala de certificate de carbon alocate depaseste cu 5%-7% emisiile unitatilor incluse in sistem daca acestea ar opera la capacitate maxima de productie. Este vorba despre un surplus inferior celui din Faza I (2005-2007), situat la 11%, dar este o noua alocare excesiva. Potrivit specialistilor, pretul carbonului nu ar fi trebuit sa atinga in niciun caz 30 de euro, o valoare care reflecta doar abilitatea speculantilor de a manipula pe termen scurt o piata caracterizata de lipsa de transparenta. Peste 75% din tranzactiile efectuate pana in prezent pe piata ETS au fost contracte de tip „swaps“, in care cele doua parti transfera certificatele intre ele, stabilind un pret de piata al carbonului pentru ambele tranzactii. In realitate, astfel de contracte ar trebui excluse din calculul pretului curent al carbonului, avand in vedere ca singura tranzactie financiara ce are loc este plata unui comision pe care partea A il plateste partii B pentru „imprumutul“ pe termen scurt al certificatelor. Preponderenta contractelor de tip swaps pe piata carbonului se explica prin prudenta managerilor companiilor, care prefera sa acumuleze certificatele si sa nu le vanda la un pret care le-ar afecta capacitatea de a concura pe piata combustibililor fosili.
Intr-un astfel de context, sunt necesare reevaluarea sistemului ETS si impunerea unor reguli specifice pietei instrumentelor financiare derivate. O piata a carbonului de scucces trebuie sa prevada limite contractuale obligatorii pentru piataspot, evitandu-se astfel manipularea preturilor de catre participantii cu volume tranzactionale mari. Vor trebui incluse si reguli de restrictionare a contractelor derivate in tranzactiile pe termen lung pentru a evita cotatiile inselatoare si nerealiste ale pretului carbonului. Nu in ultimul rand, succesul pietei carbonului va fi judecat pe baza eficientei acesteia de a atinge obiectivele de mediu si reducerea nivelului de poluare.
