Trei organizaţii de mediu i-au transmis, miercuri, Preşedintelui României Klaus Iohannis, o scrisoare deschisă privind Roșiei Montana în patrimoniul UNESCO. Semnatarii scrisorii îi solicită șefului statului să ia măsuri pentru a determina Guvernul Orban să se adreseze UNESCO până la 1 februarie 2020, pentru a cere rediscutarea includerii Roșia Montană în patrimoniul internațional.
Documentul este semnat de către Tudor Brădățan (Comunitatea Declic), Dan Mercea (Rețeaua Mining Watch România) şi Ștefania Simion (Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu).
De asemenea, peste 13.000 de membri ai Comunităţii Declic au trimis e-mailuri către prim-ministrul Ludovic Orban, prin care solicită reluarea procedurii de includere a Roşiei Montane în patrimoniul mondial UNESCO.
Ministerul Culturii a anunţat că va organiza, în perioada următoare, o întâlnire cu Primăria Roşia Montană, în cadrul căreia se vor discuta coordonatele unui program specific de susţinere şi asistenţă tehnică în zonă.
Recent, Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a afirmat că, deşi procedura de înscriere a Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO trebuie reluată clar, momentul când vor fi iniţiate demersuri în acest sens rămâne a fi stabilit în urma unor consultări interministeriale.
Totodată, mâine este organizat un protest începând cu ora 17:00 în faţa Guvernului pentru a cere prim-ministrului Ludovic Orban, să îşi asume reluarea procedurilor de înscriere a Roșiei Montane în UNESCO și să trimită de urgență notificarea la UNESCO
Reproducem integral textul scrisorii:
„Către: Administrația Prezidențială a României
În atenția: Domnului Klaus Werner Iohannis, Președinte al României
Domnule Președinte,
Vă transmitem această scrisoare pentru a vă semnala o mare nedreptate pe care Guvernul României o face Roșiei Montane. Acest lucru se întâmplă în contextul în care ”reluarea procesului de includere a Roșiei Montana în patrimoniul UNESCO” se regăsește la punctul 10 din programul de guvernare al PNL. Motivul invocat de prim-ministru pentru oprirea procedurii este identic – la fel de eronat și extrem de manipulativ – precum cel invocat de PSD cu un an în urmă.
Vă reamintim că în procesul de arbitraj aflat în derulare la ICSID Washington, compania Gabriel Resources invocă o serie de acte și omisiuni ale statului român din avizarea proiectului său minier de la Roșia Montană. Sunt reclamate fapte care s-au petrecut până la introducerea cererii de soluționare a litigiului, adică iulie 2015. Acest lucru este susținut explicit și de echipa de avocați ce reprezintă statul român la ICSID, în memoriul înaintat în mai 2019*. Prin urmare, Guvernul României nu poate invoca, fără a pica în ridicol, arbitrajul internațional ca scuză pentru blocarea dosarului la UNESCO. Mai ales în contextul în care procedura pentru UNESCO a fost inițiată abia în decembrie 2015, adică la șase luni de la începerea arbitrajului.
În plus, includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO nu este un act de avizare sau de blocare a proiectului minier, ci este un proces complet exterior litigiului. Includerea în patrimoniul UNESCO nu ar aduce niciun nivel de protecție juridică suplimentară față de cea actuală, astfel încât compania să poată fi prejudiciată, iar proiectul său minier să fie considerat blocat definitiv.
Considerăm că asumarea guvernamentală de a relua procedura de nominalizare a Roșiei Montane nu poate fi nici retrasă, nici schimbată, în contextul în care echipa PNL ce guvernează în prezent România și cu care colaborați îndeaproape vrea să își păstreze credibilitatea în fața cetățenilor români.
După cum vă este bine cunoscut, la reuniunea Comitetului UNESCO din iunie 2018, Guvernul PSD a solicitat retragerea candidaturii Roșiei Montane. Motivul invocat, spre marea mirare a delegaților internaționali, a fost litigiul economic dintre compania Gabriel Resources și statul român. Atunci, Comitetul UNESCO a acordat un termen în care România poate reveni asupra deciziei de retragere a candidaturii, timp în care documentația depusă și avizată de experții UNESCO ar rămâne valabilă.
Pe 1 februarie 2020 expiră acest termen până la care Guvernul se mai poate adresa UNESCO pentru a cere rediscutarea dosarului Roșia Montană în următoarea sesiune a Comitetului internațional. În caz contrar, dosarul nu va putea fi inclus pe ordinea de zi a reuniunii Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO din această vară.
Depășirea acestui termen presupune expirarea raportului experților internaționali care recomandă includerea Roșiei Montane în patrimoniul mondial, ceea ce ar însemna că procesul de înscriere ar trebui reluat de la zero. Acest lucru ar duce către un dezastru total pentru clădirile de patrimoniu de la Rosia Montana care se distrug de la o zi la alta. În plus, ar răpi Roșiei Montane șansele de a se dezvolta prin valorificarea patrimoniului său unic. Totodată, ar reprezenta un act de gravă trădare a intereselor și drepturilor tuturor românilor la o moștenire culturală vie, dată fiind valoarea internațională a patrimoniului în discuție.
În concluzie, domnule Președinte, nu avem de-a face cu argumente logice sau cu strategii de apărare în procesul amintit, ci doar cu o cinică fugă de responsabilitate a guvernanților față de viitorul acestei comunități. În acest fel, Roșia Montană este condamnată, cu aportul guvernului PNL, la dispariție prin degradare ireversibilă, depopulare și privare de drepturi constituționale.
Suntem convinși că nu acesta este viitorul pe care îl vedeți pentru Rosia Montană și că aveți puterea de a convinge actualul Guvern să pună capăt definitiv acestui război tăcut declarat munților Apuseni.
În ultimele săptămâni, am văzut Guvernul PNL asumându-și răspunderea pe multiple legi, unele cu implicații profunde asupra funcționării unor mecanisme democratice, dar și asupra bugetului statului. Ceea ce a demonstrat determinare politică și angajament față de programul de guvernare. Nu putem să acceptăm că pentru trimiterea unei scrisori către UNESCO acest Guvern nu-și poate asuma responsabilitatea. De data aceasta, ea nu este numai pentru programul său de guvernare, ci este pentru viitorul unei comunități și pentru drepturile constituționale ale tuturor cetățenilor României”.
