Imaginati-va ca in urmatorii 70 sau 80 de ani, un oras-port gigant sa spunem Tokyo – ar fi inghitit de apele marii, al carei nivel va creste cu 5 metri sau mai mult. Milioane de locuitori ar fi in pericol, la fel si infrastructura, in valoare de trilioane de dolari.
Aceasta perspectiva ingrozitoare reprezinta exact genul de lucruri pe care evanghelistii incalzirii globale, precum Al Gore, le au in minte atunci cand ne avertizeaza ca trebuie sa luam „la scara larga, masuri preventive pentru a proteja civilizatia umana asa cum o stim".
Retorica poate parea extrema, dar atat de multe lucruri atarna in balanta incat este, cu siguranta, justificata. Fara un efort global foarte bine coordonat, cum am putea face fata, eventual, cresterii nivelului marii cu acest ordin de marime?
Ei bine, ne-am confruntat deja cu aceasta situatie. De fapt, chiar acum incercam sa rezolvam aceasta problema. Din 1930, retragerea excesiva a apelor subterane a provocat scaderea nivelului orasului Tokyo cu aproape 5 metri, iar unele dintre cele mai joase parti din zona centrala a orasului vor scadea cu aproape 30 de centimetri pe an, in cativa ani.
O surpare de pamant similara a avut loc pe parcursul secolului trecut in mai multe orase, inclusiv Tianjin, Shanghai, Osaka, Bangkok si Jakarta. In fiecare caz, orasul a reusit sa se protejeze de astfel de cresteri mari ale nivelului marii si sa prospere. Ideea nu este ca putem sau trebuie sa ignoram incalzirea globala.
Ideea este ca ar trebui sa ne abtinem de la predictii exagerate. De cele mai multe ori, schimbarile climatice si geografice care pareau ingrozitoare s-au dovedit a fi, de fapt, gestionabile – iar in unele cazuri chiar benigne.
Citeste articolul in Romania Libera
