Pe Richard van Dijke l-am cunoscut prin intermediul unui prieten comun, care m-a rugat să îl cazez timp de câteva zile. Am acceptat, fără a ști însă ce personaj aveam să descopăr. Richard are 46 de ani și a lucrat ca dezvoltator de software în Olanda. Din 2013, este biciclist și aventurier. Când l-am întâlnit, se îndrepta spre Asia și se oprise în București pentru a obține vize pentru Kazakhstan și Mongolia. Am profitat de ocazie și i-am aflat povestea.
Când ai început să pedalezi mai serios?
Mergeam pe bicicletă încă de când eram copil, dar doar în scop utilitar, rareori de placere. Aveam o banda de alergare acasă pe care o foloseam să mă mențin în formă. La un moment dat, s-a stricat, așa că am scos bicicleta veche pe care o aveam în garaj și am început să pedalez mai mult. Prima oară, am încercat să merg 100 km, apoi 150 km și am realizat că nu este chiar atat de greu pe cum pare. Banda nu am mai reparat-o niciodată.
Care a fost prima ta aventura de cicloturism?
Mi-am propus să pedalez timp de 1 an, din Olanda până în Bali, Indonezia. Pentru asta, a trebuit să imi cumpar o bicicleta buna, pe care să mă pot baza, un cort și un sac de dormit. Apoi, am început să pedalez între 100 și 150 km pe zi. Am făcut câteva tururi de pregătire, unul în Olanda, de 9 zile, și unul până în sudul Spaniei.
Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întampinat în acest prim tur?
Prima problema majoră am întâmpinat-o în Kazakhstan, când a trebuit să pedalez prin pustietate timp de 12 zile, la 40 de grade Celsius, pentru a ajunge în Uzbekistan. Aș fi putut lua un autobuz, dar am vrut să văd cum mă pot descurca într-o situație extremă. În unele zile, temperaturile au ajuns și la 49 de grade Celsius, iar umbră nu găseam decât în niste țevi de canalizare de la marginea drumului, unde mă puteam odihni.
În China, am întampinat-o pe a doua. Mai aveam puțin până îmi expira viza și, în urma calculelor, mai aveam de pedalat 1.500 de km în 2 săptămâni, pentru a ajunge în Laos. Problema a fost că am traversat o regiune foarte muntoasă, în unele zile diferența de nivel depășind 2.000 m. Din pacate, ultimii 300 km a trebuit să îi parcurg cu autobuzul, pentru că aveam o problemă cu un cauciuc și imi explodau camerele. Nu mai puteam înainta și nici nu aveam de unde să imi cumpar un alt cauciuc. Când ajunsesem în Laos, eram foarte obosit, slăbisem 12 kg și corpul meu pur și simplu renunțase. A durat 4-5 zile până mi-am revenit.
Ultima și cea mai mare provocare din tur am întalnit-o în Indonezia. Fiind obișnuit să călătoresc singur, prin natura, am avut un șoc cultural imens în Indonezia. Toți locuitorii intrau în vorbă cu mine, mă fluierau, claxonau și era foarte obositor. De multe ori, mergeam cu căștile puse, pentru a mă detașa. Muzica era singurul lucru care mă mai putea calma. Ajunsesem în punctul în care vroiam să mă întorc acasă, dar am vrut neapărat să termin ceea ce începusem. Așa că, pe 3 Aprilie 2014, eram în Bali, unde am mai stat 2 săptămâni cu niște prieteni, să sărbătoresc.
Cât ai pedalat în acel an?
Am adunat 23.826 km.
Cum a fost să te întorci acasă după un an pe drum?
Primul lucru care m-a surprins a fost că mâncarea era foarte ieftină și variată. De multe ori, găsisem foarte puțină mâncare pe traseu, mai ales în Laos.
Cât a durat până ai plecat într-un nou tur?
După 4 luni, am plecat în Australia pentru 4 luni și jumatate. Când m-am întors, mi-am vândut apartamentul și lucrurile și am plecat în America de Sud.
Câți km ai acumulat până acum?
Din 2013, am ajuns la 60.000 km.
Este scump cicloturismul?
Depinde doar de gradul de comfort pe care îl vrei. Eu mă descurc cam cu 10 euro/zi, dorm în cort sau mă mai invită oamenii pe care îi cunosc pe drum să stau la ei pentru câteva nopți. Rareori merg la un hotel.
Ce urmează?
Anul acesta, mă ândrept spre Coreea de Sud și Japonia. Dar, dacă ajung prea târziu și începe iarna, poate merg mai spre sud. În viitor, aș vrea sa fac un tur și prin SUA.
Dintre toate aventurile tale, care a fost cea mai grea experiență?
Eram aproape de finalul turului din America de Sud, în Ecuador și am fost amenințat cu cuțitul, legat și jefuit. Din fericire, nu găsisera banii pe care îi ascunsesem în bagaje, așa că mi-au ramas suficienți să iau un autobuz până în Quito. A fost o experiență care sper să nu se mai repete.
Care a fost cea mai interesantă realizare pe care ai avut-o în urma călătoriilor tale?
Călătoriile cu bicicleta oferă o experiență incredibilă pe care o recomand cu caldură. Mi se pare esențial să te apropii de limitele pe care crezi că le ai, atât fizice, cât și mentale, și să iți dai seama că nu sunt așa de greu de depășit. Cred că asta a fost cea mai mare realizare pe care am avut-o.
Ce recomanzi celor care ar vrea să meargă cu bicicleta prin lume?
În primul rand, să aibă echipament foarte bun. Bicicletă, cort, sac de dormit, saltea – toate trebuie să fie de calitate. Cele mai multe lucruri le afli pe parcurs și diferă de la aventură la aventură și de ce caracter ai. Dacă ești o persoană foarte sociabilă, turul tău va fi foarte diferit față de cel al unei persoane care preferă să calatorească singură, departe de civilizație.
Te vezi continuând acest stil de viață?
Da, cel putin pentru câțiva ani. Mai am de văzut câteva colțuri ale lumii. Dar mă voi întoarce acasă și voi face altceva, într-un final.
Interviu realizat de Vlad Dumitrescu, Bike2Work România
