Am pornit spre Buzău cu trenul de 8:15, într-o dimineață de martie surprinzător de rece. Îmbucurător totuși, pentru că nu vrei să mergi pe drumul deșeurilor într-o zi caldă, când mirosul poate ucide.
Managementul deșeurilor nu este doar o afacere și nu înseamnă doar bani și reziduuri care trebuie să dispară cât mai repede din câmpul nostru vizual. Dincolo de business și de o adevărată problemă de mediu, în spatele „gunoiului” sunt o mulțime de oameni care lucrează în condiții grele ca să ne curețe murdăria.
Organizarea traseului implică planificare, resurse financiare, cunoștințe specifice și multă voință.
Am ales Municipiul Buzău pentru că are unul dintre sistemele cele mai eficiente din țară. Deși aici depinde mult cum vrei să privești lucrurile – ce cantitate din total deșeuri municipale se reciclează – Buzău = wow! – sau un dezamăgitor – de abia puțin peste 22% ajung la reciclare într-un sistem bine pus la punct.
Din păcate, o parte din gunoi merge către eficiența energetică, adică la incinerare în fabricile de ciment, și doar ce mai rămâne, ajunge la „depozitare definitivă”.
Dar nu vreau să ajung prea repede la detalii despre asta. Toate la timpul lor.
Colectează separat, neapărat!
Prima oprire a fost la insulele de colectare subterane din zona de blocuri. Așa-numitele „buzoane” din municipiul Buzău au în ele niște containere cu o capacitate de 1,1 mc/fracție, „îngropate”, din care colectarea se face zilnic, cu mașini dedicate pentru fiecare fracție.
Dacă o mașină a pornit din garaj pentru ridicarea „reciclabilelor”, doar asta va colecta pe acel traseu.
RER Sud are patru fluxuri de colectare: sticlă, deșeuri reciclabile, biodegradabile și reziduale.
Colectarea ambalajelor din sticlă se face din clopote, iar după implementarea sistemului de garanție returnare (SGR), ele se ridică acum o dată la patru luni, pentru că și cantitățile care ajung aici au scăzut. Acum oamenii predau ambalajele de sticlă către magazine pentru a-și recupera garanția.
Am asistat la ridicarea deșeurilor reciclabile și la golirea clopotului de sticlă. Șoferul mașinii de colectare pentru sticlă are o dexteritate incredibilă pentru că recipientul tip „clopot” trebuie ridicat cu atenție la copaci, dar și la cabluri, poziționat la fix pentru a fi golit în bena mașinii, la punct fix, apoi reașezat în același loc.
Din containerele negre, deșeurile reziduale se ridică separat cu altă mașină. Șoferii au toate informațiile pe tableta din dotare, cel mai important fiind traseul pe care trebuie să îl urmărească în ziua respectivă, să știe ce fracție ridică și să nu se suprapună cu alți șoferi pentru golirea insulelor.
În zonele de case, colectarea deșeurilor reciclabile de face din saci galbeni, cele biodegradabile din pubelele maro, iar cele reziduale în pubela neagră. Toate pubelele sunt dotate cu CIP-uri care comunică cu autogunoiera, iar evidența este ținută strict, îmi explică șeful departamentului de salubritate menajeră de la RER Sud, Liviu Ticlea.
„Buzăul este o școală pentru toți noii angajați din grup, pentru că aici poți învăța foarte mult. Toți pleacă de la cum se face un contract și ce înseamnă fluxurile”,
îmi explică reprezentantul RER SUD.
Personal, în București, nu am asistat niciodată la acest proces, însă știu că el a devenit obligatoriu de câțiva ani: spălarea containerelor de 1,1 mc cu o mașină specială cu apă și detergent. În Municipiul Buzău sunt acum 87 platforme subterane, iar acestea se spală la minimum 10 zile.
Nu, nu este un proces perfect – exită și cazuri în care apa cu care se spală în jurul containerelor din insula subterană se prelinge pe asfalt și stârnește nemulțumirea unor trecători.
Evoluția este însă vizibilă comparativ cu vremurile când femeile de serviciu de la blocuri spălau containerele cu furtunul în stradă, în timp ce zoaiele mirositoare se scurgeau pe lângă borduri.
Containerul igienizat este așezat apoi la locul lui. O astfel de mașină care igienizează recipientele costă aproximativ 180 de mii de euro. Are bazine speciale pentru apa curată și pentru detergent.
În timpul procesului de spălare, apa reziduală se colectează într-un rezervor dedicat, care, la finalul procesului de spălare, este transportată pentru a fi epurată la stația de tratare.
Pe de altă parte, nici faptul că cetățenii nu pun nimic în containerele pentru „biodegradabile” nu a scăpat cetățenilor vigilenți.
„În ăla de biodegradabile nu pun nimic. În cel de menajer umplu și apoi pun pe dinafară”,
ne spune un localnic.
Problema este că, momentan, nici Municipiul Buzău, nici operatorul de salubrizare nu au o stație de compostare. Este un subiect dezbătut intens în ședințele cu autoritățile, toți speră să ajungă să aibă una, însă lupta cu birocrația este grea.
Ce mi-a plăcut în mod deosebit: ideea că o singură „insulă” deservește mai multe blocuri. În acest fel, tubulaturile interioare, așa numitele ”ghene din blocuri” au fost desființate, iar scările de bloc au devenit mult mai curate – fără deșeuri, fără miros, fără gândaci, fără șoareci sau șobolani.
Însă nici recipientele stradale nu sunt un pericol din acest punct de vedere. Etanșeitatea lor este perfectă și ridicarea zilnică a deșeurilor – 7 zile din 7 – fac ca rozătoarele să nu aibă prea multe șanse.
Și munca pe autogunoieră – după cum îmi mărturisesc salubriștii – este mult mai ușoară acum. Fiecare insulă are și un mic panou fotovoltaic, care ar fi trebuit să facă insula eficientă energetic, dar pentru că în teren nu este ca în proiectul schițat la birou, panurile nu produc suficientă energie pentru a menține în funcțiune sistemul, astfel că este în lucru alimentarea de la rețeaua de energie. „E ușor de întreținut. Nici nu știi că este platformă pentru deșeuri”, îmi spune reprezentantul RER.
Fiecare apartament din blocurile arondate acestei insule are o cartelă, însă sistemul nu este încă funcțional pentru că societatea de electricitate nu a dat încă toate aprobările. Când acesta va deveni funcțional, containerele vor putea fi accesate de populație doar cu cartela, ca la interfon.
Responsabilitatea este însă împărțită – evident, infrastructura este esențială pentru colectarea eficientă, dar rolul cetățenilor este, și el, important. Următorul amenajament la care am fost, suprateran de această dată, doar ce fusese incendiat în urmă cu câteva zile! Nici deșeurile separate necorespunzător nu lipseau și, bineînțeles, nici cojile de cartofi aruncate pe jos, pe lângă pubele.
Buzăul are 165 de puncte de colectare – subterane și supraterane – pentru patru fracții: sticlă, reciclabile, biodegradabile și rezidual, dar și 97 de containere pentru deșeurile textile. Chiar dacă la nivel național a devenit obligatorie colectarea separată și pentru fracția din urmă, Buzăul a implementat această regulă de mai bine de 2 ani.
Toate deșeurile textile colectate sunt sortate: ce poate fi reutilizat se comercializează într-o rețea tip second hand [haine purtate]; hainele improprii reutilizării dar compatibile cu incinerarea merg la fabricile de ciment și doar o parte la export, în vederea reciclării.
În oraș, din cele 320 de blocuri, au rămas aproximativ 10 care nu au fost dotate cu insule, pentru că municipalitatea, proprietara lor, are nevoie de acordul tututor proprietarilor pentru amplasarea lor în perimetrul blocurilor.
Înainte de implementarea insulelor, RER avea în jur de 1.080 de pubele. Condițiile de colectare sunt mult mai simple și eficiente acum, dar și procesul de colectare este mai curat, mai rapid și mai sigur, îmi spune reprezentantul companiei.
Insulele de colectare subterane sunt amplasate de Primăria Buzău cu finanțare din bugetul local, iar procesul de autorizare și finanțare este tot atribuția lor. Problemele legate de managementul deșeurilor se discută săptămânal într-o ședință la primărie la care participă reprezentanții municipalității și cei ai RER.
În afară de Buzău, RER Sud mai deservește și Municipiul Râmnicu Sărat, dar și alte 24 de comune din județ.
Încă o dată, reprezentanții RER subliniază cât de greu este să colectezi separat din zona de blocuri. Chiar dacă au infrastructură, cetățenii nu sunt disciplinați, nu colectează corect, nu își curăță ambalajele înainte de a le pune în pubela de reciclabile – fapt ce contaminează fracția.
Ceea ce ar putea fi valorificat, astfel, de economia circulară ajunge la depozitare – o moștenire nefastă pentru generațiile viitoare.
Colectarea de la case, o altă poveste
Am ajuns și într-un cartier de case al Buzăului. Aici regulile sunt mult mai stricte pentru că este simplu să știi cine are contract și cine nu, dar și ce și cum aruncă fiecare.
Deșeurile se ridică separat, inclusiv fracțiile de biodegradabil și rezidual.
Echipa RER „VIC – verificare informare și conștientizarea” – este formată din trei oameni și au unul din cele mai importante roluri: să meargă pe teren, să informeze cetățenii privind regulile de colectare și campaniile în derulare, dar și să împartă sacii menajeri și să verifice respectarea normelor în vigoare.
Din această zonă, sticla se colectează o dată pe lună. Ce mi-a plăcut în mod deosebit sunt sacii verzi, de „rafie”, reutilizabili. Ei sunt goliți și returnați cetățenilor, pentru dățile următoare.
Persoanele care nu colectează corespunzător sunt însă supuse dublei taxări.
„E un proces verbal, în baza unui HCL [o Hotarare de Consiliu Local, n.red]. I se face taxare dublă dacă nu a colectat corect separat”, mi-a spus Liviu Ţiclea.
„Au fost undeva la 64 de mii de lei încasați în plus anul trecut doar pentru asta. Nu e o amendă, e o taxare dublă.”
„Au fost și amenzi, dar acestea se dau de către Poliția locală, și mai ales pentru că nu aveau contract cu operatorul de salubrizare sau pentru că au aruncat deșeurile în alte zone decât cele amenajate. Poliția locală ne ajută foarte mult”, a mai spus acesta.
În timp ce mergeam în urma autogunoierii, am aflat și povestea șoferiței de pe mașina de gunoi a RER. Daniela T. a fost una dintre puținele femei care au condus o astfel de utilitară la noi în țară și care nu a avut niciun incident timp de patru ani. A plecat de la RER pentru că a decis să se mute din Buzău, să lucreze la șantierul viitoarei autostrăzi a Moldovei, împreună cu soțul ei.
În timp ce salubriștii ridică fracția reciclabilă în fața noastră, găsim un sac galben pentru deșeuri reciclabile, cu conținut vegetal, în fața unei porți. Liviu Țiclea face poză și o încarcă în sistemul RER de raportare.
Câteva minute mai târziu ne întâlnim întâmplător cu echipa mixtă formată din reprezentanta RER, Daniela U., însoțită de un polițist local, care încercau și ei să dea de persoana care și-a abandonat gunoiul. Am aflat de la ei că respectiva casă nu are încheiat contract de salubrizare și că proprietarul urma să fie amendat.
„Am găsit sac de reciclabil cu conținut vegetal, am încercat să iau legătura cu persoana, am sunat la poartă, nu mi-a răspuns, cu toate că era în curte. Mi-a întors spatele și a plecat. Am sunat la sediu RER, au verificat, nu are contract”, a spus reprezentanta salubristului.
Sezonier, RER are și campanii de colectare deșeurile voluminoase de la populație, precum saltelele vechi sau mobilierul, dar și de electrocasnice.. Cetățenii le pot preda în cadrul campaniilor periodice de colectare sau contra cost în cazul deșeurile din construcții și demolări, dacă anunță salubristul.
Următoarea noastră oprire a fost la garajul RER, locul unde am văzut și aplicația la „lucru”, cum se organizează datele în aplicație și cum se configurează săptămânal traseele.
Costul de operare în Buzău al unei mașini cu program de lucru de opt ore și motorina necesară se ridică la aproximativ 37.000 de lei/lună.
O stație de compostare cu bani din PNRR?
Compostarea deșeurilor biodegradabile este, însă, mult mai complicată. Ridicarea acestei fracții separat a devenit obligatorie începând cu anul trecut, iar RER Sud a implementat-o.
Numai că „biodegradabilul” ajunge, în final, tot la depozitarea definitivă.
Compania a depus un proiect pentru o stație de compostare în cadrul Programului de finanțare prin PNRR „Fabrici de reciclare”, însă, pentru moment programul pare blocat. Directorul RER Sud, Liviu Mocanu, spune că firma a cheltuit deja 150 de mii de euro, a primit autorizația de construcție, iar terenul este deja concesionat.
Proiectul a fost depus în toamna anului trecut, după amânările autorităților de peste 2 ani. Dar chiar și așa, Ministerul Mediului întârzie să dea drumul la treabă pentru că evaluarea proiectelor durează mult prea mult.
Compania ar fi vrut să primească 6,5 milioane de euro în programul care și-a propus să finanțeze cel puțin 26 de instalații cu un buget total de 220 de milioane de euro. Termenul de implementare este, însă, iunie 2026, iar dacă autoritățile nu se grăbesc, presiunea pe mediul privat va fi uriașă pentru că vor trebui să implementeze proiectele cât mai repede. RER Sud ar avea nevoie de aproximativ opt luni numai pentru a-și implementa proiectul.
Birocrația deșeurilor
Managementul deșeurilor este mai complicat decât înțelegem majoritatea dintre noi.
Peste 80-90 de acte normative guvernează domeniul.
Despre dificultățile în implementare am vorbit și cu Ileana Bănucu, director executiv la Direcția Tehnică din Primăria Buzău.
Ea a evidențiat faptul că, deși există inițiativă și bunăvoință la nivel local, aplicarea acestor proiecte este adesea blocată de reglementări învechite și de lipsa de flexibilitate a instituțiilor.
Un exemplu relevant este cel legat de platformele îngropate, pentru care a fost nevoie de autorizații speciale, inclusiv de la Direcția de Sănătate Publică (DSP). Într-un caz, deși Ministerul Mediului și-a exprimat acordul pentru o distanță mai mică între platformă și clădire, DSP-ul local a refuzat să aprobe proiectul.
„Trăim în lumi paralele”, a punctat Bănucu.
Totodată, ea a subliniat absurditatea unor reglementări, cum ar fi acceptarea ghenelor din blocuri, deși acestea nu respectă nicio normă de distanță sau igienă, în timp ce platformele moderne sunt blocate de birocrație.
În ciuda tuturor acestor piedici, Ileana Bănucu a subliniat că la Buzău s-a încercat implementarea sistemului de colectare separată înainte de termenul legal pentru deșeurile textile:
„Buzău, de doi ani, a implementat sistemul de colectare separată, acele containere separate de insule, pe care le-ați văzut astăzi pe teren.”
În ceea ce privește funcționarea practică a sistemelor de colectare, Bănucu a menționat că unele dintre insulele ecologice livrate prin PNRR s-au dovedit a fi „de proastă calitate” și „nefuncționale”, ceea ce a dus la refuzul lor de către autoritățile locale.
Pe viitor, administrația locală are în plan să extindă colectarea separată și pentru alte tipuri de deșeuri, cum ar fi uleiul alimentar uzat, și să dezvolte un centru pentru colectare prin aport voluntar. Totuși, rezolvarea acestor probleme necesită o colaborare reală între autoritățile locale și cele centrale.
„Toate lucrurile în viața asta sunt complicate. Dar, așa cum ziceam, sunt bucuroasă că sunt atâtea probleme, că sunt multe oportunități de inovare, de dezvoltare”, a conchis Ileana Bănucu.
Pe de altă parte, directoarea din Primăria Buzău a atras atenția cu privire la nevoia unei strategii pentru instalațiile de tratare a deșeurilor care să fie eficiente economic.
De exemplu, din sistemele integrate de tratate a deșeurilor se valorifică aproximativ 90% din total deșeurile municipale, iar la depozitul definitiv de deșeuri se depun maxim 10%.
Acum, din lipsa unor tehnologii integrate și eficiente, la depozit ajung în cel mai bun caz minim 40% din totalul de deșeuri colectate din fluxul de deșeuri municipale.
Buzăul performează în privința sistemelor de colectare și al gradului de reciclare al deșeurilor municipale, dar are nevoie de investiții în instalații de sortare și tratare a deșeurilor cu tehnologie actualizată, cât și de o linie de compostare.
Stația de sortare manuală a deșeurilor
Următorul punct: sortare și depozitare.
Stația de sortare și depozitul sunt destul de apropiate, în Vadu Pașii. Stația de sortare a fost realizată în 2014 și are o capacitate de sortare anuală de 40.000 de tone. Totuși în stație ajung în fiecare lună – 1.200 de tone de deșeuri reciclabil în amestec, colectate în sacul galben, din care aproape 40% se recuperează ca materie reciclabilă.
Cea mai mare cantitate provine de la UAT Buzău, aproximativ 600 de tone, în timp ce diferența este adusă de la celelalte UAT-uri din județ.
„De la UAT Buzău colectăm noi cam tot ce ține de fracția uscată și fracția umedă. (…) celelalte UAT-uri au servicii prin care își asigură singuri colectarea”,
îmi spune șeful stației de sortare RER Sud, George Ninel Poteraş.
Totuși, scăderea cantității de PET care ajunge în stație, în urma implementării Sistemului de Garanție – Returnare, aduce și dificultăți. În acest moment, cantitățile fac necesar lucrul în 1,7 schimburi, ceea este ineficient din punct de vedere economic.
Pe banda de sortare intră deșeurile reciclabile. Un ciur învârte deșeurile și le trimite în zona de sortare manuală. Aici, angajaților le este atribuit câte un tip de material dintre cele opt fracții: folie color de material plastic, metal, PET transparent, PET albastru, HDPE – PP, PET colorat, carton și hârtie.
Astfel, fiecare om își va lua de pe bandă materialul alocat, pe care îl lasă să cadă în fanta de separare de dedesubt. Când boxa se umple, se vine cu stivuitorul și deșeurile sunt împinse în canalul colector, se tasează și se formează un balot. Balotul este împins apoi spre capătul benzii unde există un cântar care îi cântărește pe fiecare în parte.
La ieșirea din zona de sortare manuală, materialul rămas este supus unui separator magnetic overband cu scopul de a elimina fracția metalică. Deșeul metalic extras este stocat temporar într-un container dedicat.
Ultimul echipament amplasat pe banda de sortare este un magnet „Eddy current”, care are rolul de a extrage aluminiul, prin magnetizarea temporara a deșeului și eliminarea acestuia într-un container dedicat.
Deșeurile balotate pleacă spre reciclatori. Uimitor este că inclusiv folia neagră se duce la reciclat. Problema este că, dacă este murdară, ea va trebui spălată. Calitatea deșeurilor contează enorm – pentru calitatea 1, adică materie primă curată – prețul este mai mare. Nu doar profitul companiei este important: cu cât deșeurile sunt mai conforme, cu atât o cantitate mai mică ajunge la depozitare.
La capăt de linie
Văzut în realitate, cu propriii ochi, depozitul ecologic de deșeuri este cu totul altfel decât ți-ai imagina.
Peste muntele de deșeuri, ciorile, câinii și berzele dau târcoale și fiecare animal „spune” ceva pe limba lui.
„Sterilizăm periodic din ei, dar sunt unii cetățeni care vin și abandonează puii în apropiere, pentru că au ce mânca”,
îmi spune șeful depozitului care ne ajută să ne apropiem, în timp ce stăm cu ochii pe câinii de pe maldărul de deșeuri și ei stau, la rândul lor, cu ochii pe noi.
La Vadu Pașii, depozitul are patru celule. În prezent, este folosită cea de-a patra dintre ele, care are o capacitate de 480.000 de metri cubi.
Directorul executiv de la RER Servicii Ecologice SRL estimează că va ajunge la umplere undeva peste trei ani cel mai probabil.
Printre deșeuri, folia sacoșelor de plastic fâlfâie în bătaia vântului.
„Cetățeanul trebuie să învețe să colecteze într-un mod adecvat. SGR a făcut o treabă excelentă, dar pe undeva s-a limitat”,
remarcă reprezentantul companiei.
Dacă oamenii ar învăța să refuze banala „punguță” când merg la piață și și-ar lua cu ei, de acasă, sacoșa de pânză, reutilizabilă, poate nu ar mai fi atât de multă folie în zare.
Deși interzise prin lege, pungile de plastic sunt prezente peste tot în piețe și la magazine, iar Green Report a scris despre asta.
Primele două celule sunt deja închise conform normativelor tehnice în vigoare, inclusiv cu sistem de colectare a gazelor. Celula numărul 3 a ajuns la capacitatea de umplere – de 228.000 de metri cubi, peste care s-a așternut un strat de pâmânt pentru o perioadă de 2-5 ani, când apar cele mai mari tasări. Doar patru ani le-au fost necesari buzoienilor să o umple. Ca suprafață este asemănătoare cu celula numărul 4, dar coloana de deșeuri a fost proiectată pentru o înâlțime de deșeuri cu 10 metri mai mare, deci se poate depozita mai mult.
Utilajele își fac și ele treaba peste depozitul de deșeruri: cel mai important este buldozerul care împrăștie deșeurile. Apoi, prin compactare, cu un alt utilaj specializat cu o greutate de 40 de tone, se ajunge la o densitate a deșeurilor de 1,4 tone pe metru cub/depozitat.
Operațiunea este necesară pentru a preveni formarea de pungi de biogaz și levigate în corpul depozitului.
După închiderea finală a depozitului, monitorizarea se face timp de jumătate de viață de om.
„Orice depozit de deșeuri trebuie monitorizat minim 30 de ani sau până se stabilizează.
spune reprezentantul RER.
„Sunt depozite care au un volum foarte mare [de] deșeu depozitat și o durată de stabilizare care s-ar putea să depășească 30 de ani. În funcție de analizele efectuale în perioada de monitorizare, în timpul celor 30 de ani, se decide dacă se finalizează perioada de monitorizare!”, completează acesta.
Tot levigatul se colectează prin niște drenuri – absolut nicio picătură de levigat nu ajunge în sol. Acest lucru se datorează faptului că depozitul a fost construit conform normativelor tehnice în vigoare, care asigură un grad de impermeabilizare etanș. Stratul este format dintr-o barieră geologică de 50 cm de argilă compactată, pietriș, membrană bentonitică, care hidroizolează, apoi încă o membrană de impermeabilizare din HDPE de 2 mm, prin care nu trece absolut nimic.
Dar ce înseamnă stabilizare? „Stabilizarea înseamnă că majoritatea părții biodegradabile s-a transformat în apă, dioxid de carbon și gaz metan. Dacă apa de ploaie nu mai intră pentru că totul este acoperit cu membrană etc., temperatura nu o să mai crească niciodată, levigatul și biogazul nu se vor mai produce, și atunci se consideră că este stabilizată.
Acum nu avem voie nici măcar să paștem oile pe celula închisă, cu toate că ar ajuta din multe puncte de vedere… fac curat”, spune directorul depozitului.
Levigatul extras ajunge în stația de epurare prin osmoză inversă, având o capacitate de 85 mc/zi.
Berzele s-au întors și ele, pentru că este deja primăvară. S-au strâns într-un stol imens pe pajiștea de lângă depozitul și stația de sortare. De fapt, nu am văzut niciodată atât de multe berze strânse la un loc. Nici ciorile nu o duc rău – puținii copaci din apropierea depozitului sunt plini de ele, în timp ce stoluri de păsări roiesc peste deșeuri. Este unul dintre paradoxurile naturii care le permite celor mai puternici să supraviețuiască.
CITEȘTE ȘI:
Trei probleme majore ale managementului deșeurilor în România
