Uniunea Europeană introduce, din 2025, o nouă reglementare pentru diminuarea utilizării plasticului virgin, astfel toate țările membre sunt obligate să modifice compoziția sticlelor de plastic pentru apa potabilă îmbuteliată încât să conțină cel puțin 25% plastic reciclat.
În contextul intensificării eforturilor globale de reducere a poluării cu plastic, Uniunea Europeană a adoptat măsuri ambițioase menite să transforme gestionarea sticlelor de plastic de unică folosință.
Conform Directivei 2019/904, până în 2029, UE își propune să atingă o rată de colectare de 90% a sticlelor din plastic pentru reciclare, cu un obiectiv intermediar de 77% stabilit pentru 2025.
Tot în 2025, atât producătorii de sticle de plastic, cât și cei care îmbuteliază apa potabilă au obligația ca 25% din materialul sticlelor să fie fabricat din material reciclat.
De asemenea, până în 2030, sticlele vor trebui să conțină cel puțin 30% plastic reciclat, ceea ce implică schimbări semnificative în procesul de producție.
Impactul reglementărilor asupra producătorilor
Noile reglementări europene urmăresc să reducă semnificativ cantitatea de deșeuri din plastic care ajunge în mediu.
Mărcile mari, dar și producătorii mici, trebuie să adopte metode mai sustenabile de fabricare a recipientelor.
Aceste schimbări vor duce la apariția unor sticle care ar putea avea o culoare ușor modificată, un ton gălbui sau mai închis, cauzată de utilizarea plasticului reciclat.
În România, unde piața apelor minerale și a băuturilor îmbuteliate generează anual venituri de peste 3,2 miliarde de lei, aceste reglementări pot avea implicații economice semnificative.
Cele mai vândute cinci branduri sunt Borsec, AQUA Carpatica, Izvorul Alb, Bucovina și Dorna. Acestea dețin 80% din această piață.
Producătorii vor fi nevoiți să investească în tehnologii care să integreze plastic reciclat fără a compromite calitatea produselor sau fără a crește semnificativ costurile.
Probleme legate de calitatea apei și monitorizarea îmbutelierii
Dincolo de aspectele legate de ambalaj, o altă preocupare esențială rămâne calitatea apei îmbuteliate.
Conform Legii 458/2002 privind calitatea apei potabile, autoritățile de sănătate publică trebuie să efectueze monitorizări suplimentare ori de câte ori există indicii că apa poate conține substanțe sau microorganisme periculoase pentru sănătatea umană.
Astfel, testele nu sunt realizate doar la sursă și imediat după îmbuteliere, ci și cu trei zile înainte de expirarea termenului de valabilitate.
„Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, decide efectuarea unei monitorizări suplimentare cu trei zile înainte de expirarea termenului de valabilitate şi ori de câte ori există dovezi care atestă prezenţa în apă a unor substanţe sau microorganisme care au fost sau nu au fost stabilite ca parametrii în conformitate cu anexa nr. 1 şi care pot constitui un pericol potenţial pentru sănătatea umană”, se arată în textul legii 458/2002.
Un alt aspect important este transparența.
Legea prevede ca standardele privind calitatea apei și modificările de compoziție să fie clar indicate pe etichete, oferind consumatorilor informații complete.
De asemenea, instituțiile abilitate vor trebui să analizeze cauzele modificării compoziției apei și să se asigure că aceasta este depozitată corespunzător.
Consumatorii, între sustenabilitate și siguranță
Deși schimbările impuse de UE sunt binevenite din perspectiva mediului, ele ridică întrebări legate de toxicitatea lichidelor îmbuteliate în recipiente din plastic reciclat.
Deși utilizarea unui procent mai mare de plastic reciclat este o practică sustenabilă, există îngrijorări privind potențialele efecte asupra sănătății.
Problema este cu atât mai acută în cazul băuturilor alcoolice și nealcoolice îmbuteliate, unde se discută prea puțin despre posibilele interacțiuni chimice între lichide și materialele reciclate.
În acest context, ar fi necesare studii suplimentare și o reglementare mai strictă care să asigure că noile materiale respectă standardele de siguranță alimentară.
Există, totuși, posibilitatea unor creșteri ușoare de prețuri la anumite produse deoarece există îngrijorări în piață cu privire la dificultatea găsirii materialelor de bună calitate.
Reciclarea plasticului în România: un început promițător, dar cu multe provocări
Românii au început să adopte obiceiuri mai responsabile în ceea ce privește reciclarea, iar programul RetuRO a devenit un pilon important în reducerea poluării cu ambalaje.
De la lansare până la finalul anului 2024, peste 3,36 miliarde de ambalaje au fost returnate de către consumatori, iar RetuRO a predat către reciclatori o cantitate de 231.300 de tone de ambalaje.
Din decembrie 2023 și până în decembrie 2024, peste 3,2 miliarde de ambalaje SGR au intrat în stațiile de reciclare, reprezentând 95% din cantitatea colectată.
Cu toate acestea, România continuă să fie pe ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul reciclarea ambalajelor.
Țări precum Belgia (79,2%), Olanda (74,7%) și Luxemburg (71,9%) sunt lideri în domeniu.
În plus, țara noastră se află pe lista zonelor cu risc ridicat de a nu îndeplini obiectivele ecologice ale UE pentru 2025.
Din această listă mai fac parte Bulgaria, Croația, Cipru, Grecia și alte câteva state membre.
Deși inițiative precum RetuRO arată că există potențial de îmbunătățire, este clar că eforturile trebuie intensificate, iar autoritățile și cetățenii trebuie să colaboreze pentru a accelera progresul în reciclarea ambalajelor din plastic.
Reglementările europene legate de reciclarea plasticului și calitatea apei îmbuteliate reprezintă un pas important spre un viitor mai sustenabil.
Totuși, succesul acestora depinde de capacitatea statelor membre, inclusiv România, de a le implementa eficient.
Într-o piață dominată de câteva branduri mari, transparența și respectarea standardelor sunt esențiale pentru a menține încrederea consumatorilor.
Microplasticele care rezultă din degradarea plasticului sunt tot mai des întâlnite în apă, sol și lanțul alimentar, reprezentând un risc atât pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru fauna sălbatică. De aceea impactul de mediu al procesului de producție este unul semnificativ.
#sticledeplastic #materialreciclat #economiecirculara #reglementarieuropene #apaimbuteliata #ecofuture #microplastics #circulareconomy #EUlegislation
