Reguli mai stricte pentru despăduriri: Amendamentele care schimbă jocul

Parlamentul European a adoptat recent amendamente la Regulamentul (UE) 2023/1115, care reglementează comerțul cu produse asociate defrișărilor, marcând un punct de inflexiune în politica sa ecologică.

Printre modificările aduse, o mențiune explicită a Acordului de la Paris ca referință pentru clasificarea riscurilor legate de țările de origine este una dintre cele mai semnificative adăugiri.

Această decizie generează atât oportunități, cât și provocări și are implicații profunde asupra politicilor de sustenabilitate și relațiilor comerciale internaționale.

Deciziile adoptate aduc schimbări semnificative și ridică întrebări despre echilibrul dintre ambițiile ecologice ale Uniunii și presiunile economice exercitate de statele membre și partenerii comerciali globali.

Dacă SUA se retrag din nou din Acordul de la Paris, aceasta ar putea afecta relațiile comerciale internaționale, în special cu Uniunea Europeană, care începe să integreze obiectivele climatice în politicile sale comerciale.

Amendamentele recente la Regulamentul privind defrișările introduc criterii stricte legate de angajamentele climatice, cum ar fi ratificarea Acordului de la Paris pentru țările clasificate „fără risc”.

Pe de altă parte, amendamentele Parlamentului European creează un precedent puternic, aliniind politica comercială la obiectivele climatice, ceea ce ar putea izola țările care nu respectă standardele internaționale de mediu.

Acest lucru semnalează determinarea Europei de a folosi pârghii economice pentru a stimula acțiuni climatice globale.

Prin includerea Acordului de la Paris, Uniunea Europeană își reafirmă angajamentul față de obiectivele climatice globale, aliniindu-și politicile comerciale cu țările care au ratificat acest acord.

Acest pas ar putea încuraja statele exportatoare de mărfuri precum cacao, soia sau cauciuc să adopte politici mai stricte de conservare a pădurilor, pentru a accesa mai ușor piața europeană.

Modificările recente aduse Regulamentului UE privind despăduririle reprezintă un moment important pentru politica comercială și de mediu a Uniunii Europene, marcând o nouă etapă în alinierea obiectivelor comerciale cu cele climatice.

Noul cadru legislativ introduce reguli mai flexibile pentru țările care demonstrează progrese semnificative în protecția mediului, dar păstrează standarde stricte pentru statele care nu îndeplinesc cerințele de sustenabilitate.

Printre schimbările importante se numără adăugarea categoriei „fără risc”, care simplifică accesul pe piața europeană pentru țările ce respectă criterii clare de conservare a pădurilor și angajamente internaționale precum Acordul de la Paris.

Această nouă abordare întărește poziția Uniunii Europene ca actor principal în combaterea schimbărilor climatice, dar implică și provocări.

De exemplu, țările care nu pot demonstra conformitatea cu cerințele stricte de sustenabilitate riscă să fie excluse din lanțurile de aprovizionare europene, ceea ce ar putea crea presiuni economice asupra unor state vulnerabile.

În plus, extinderea termenelor de aplicare pentru noul regulament, deși oferă mai mult timp pentru adaptare, poate reduce impactul imediat al măsurilor propuse.

Relațiile comerciale internaționale, de asemenea, pot fi afectate de noile reglementări. Țările exportatoare, precum Brazilia și Indonezia, care se confruntă cu rate ridicate de defrișare, trebuie să își ajusteze practicile pentru a accesa pe viitor piața europeană.

Aceasta poate duce la investiții semnificative în trasabilitatea și certificarea produselor, dar și la o eventuală percepție negativă asupra acestor reguli, considerate de unii ca bariere comerciale.

Implicațiile politice și comerciale ale amendamentului

1. Întărirea legăturii dintre comerț și climă

• Introducerea Acordului de la Paris ca referință consolidează integrarea obiectivelor climatice în politicile comerciale ale UE. Statele care au ratificat acordul, dar care întâmpină dificultăți în implementarea acestuia, ar putea fi stimulate să-și intensifice eforturile pentru a îmbunătăți statutul lor de „risc” în clasificarea europeană.
• Această legătură între angajamentele climatice și accesul la piață reflectă o abordare inovatoare, dar riscă să tensioneze relațiile comerciale cu state care percep această condiție drept o ingerință în afacerile interne.

2. Posibilitatea unor parteneriate strategice

• Prin oferirea unei categorii „fără risc”, UE creează oportunități de parteneriate comerciale privilegiate cu țările care respectă criteriile stabilite. Acest lucru poate duce la o mai mare coerență între politica externă a UE și obiectivele sale climatice.
• Pe de altă parte, criteriile stricte ar putea exclude anumite țări în curs de dezvoltare, accentuând inegalitățile globale și complicând negocierile multilaterale.

3. Presiuni asupra industriei exportatoare

• Țările exportatoare de produse precum lemnul sau soia vor trebui să demonstreze conformitatea cu reglementările stricte privind prevenirea defrișărilor. Acest lucru ar putea implica investiții majore în trasabilitate și certificare.
• Totuși, pentru țările considerate „fără risc”, birocrația redusă oferă un avantaj competitiv, facilitând accesul pe piața europeană.

Critici și îngrijorări

Impact asupra statelor vulnerabile

Prin adoptarea amendametelor, există riscul marginalizării țărilor în curs de dezvoltare care nu îndeplinesc criteriile „fără risc” din cauza constrângerilor economice sau instituționale.

Deși Acordul de la Paris oferă un cadru general, implementarea sa efectivă rămâne inegală la nivel global. În consecință, anumite state ar putea pierde accesul la piața europeană, exacerbând problemele economice interne.

Riscul fragmentării comerciale

• O condiționare prea strictă a comerțului de implementarea Acordului de la Paris poate crea tensiuni comerciale între UE și partenerii săi. Țări mari exportatoare precum Brazilia sau Indonezia, care sunt criticate pentru ratele ridicate de defrișare, ar putea interpreta noile reglementări drept bariere comerciale.
• Acest lucru ar putea slăbi încrederea în mecanismele multilaterale de cooperare climatică și comercială.

Beneficiile amendamentului

În ciuda provocărilor, amendamentele oferă perspective pozitive:

• Stimularea sustenabilității: Țările care aspiră la statutul „fără risc” ar putea adopta reforme semnificative în protecția pădurilor și reducerea emisiilor de carbon.
• Transparență sporită: Clasificarea detaliată a riscurilor și monitorizarea anuală ar putea crește încrederea consumatorilor europeni în sustenabilitatea lanțurilor de aprovizionare.
• Leadership climatic global: UE își întărește poziția de lider global în integrarea politicilor comerciale și de mediu.

Concluzie: Un pas înainte, dar cu precauții

Noua formă a regulamentului european îmbină obiectivele ecologice cu cele comerciale, oferind stimulente clare pentru țările care demonstrează progres în protecția mediului.

Totuși, impactul asupra statelor mai puțin dezvoltate și riscul de fragmentare a relațiilor comerciale trebuie gestionate cu atenție. Uniunea Europeană va trebui să combine implementarea strictă a noilor reguli cu măsuri de sprijin pentru țările care întâmpină dificultăți, pentru a asigura un echilibru între sustenabilitate și echitate economică.

Prin integrarea Acordului de la Paris în criteriile regulamentului, Uniunea Europeană subliniază importanța obiectivelor climatice în politica sa comercială. Totuși, amendamente ridică și întrebări importante despre echitatea aplicării sale și impactul asupra partenerilor comerciali globali.

Dacă sunt implementate corect, aceste schimbări pot stimula o tranziție globală către lanțuri de aprovizionare mai sustenabile. Cu toate acestea, UE trebuie să fie atentă la riscurile de fragmentare comercială și să ofere sprijin concret statelor vulnerabile pentru a evita transformarea regulamentului într-un obstacol insurmontabil pentru dezvoltarea economică globală.

Totuși, Uniunea Europeană trebuie să gestioneze cu grijă riscurile divizării piețelor comerciale și să sprijine concret statele vulnerabile, pentru a preveni ca regulamentul să devină un impediment major în calea dezvoltării economice globale.

Următorii pași în procesul legislativ european

După adoptarea amendamentelor de către Parlamentul European, acestea urmează procedura legislativă ordinară:

1. Analiza Consiliului UE: Textul adoptat de Parlament este transmis Consiliului, care poate aproba regulamentul sau propune modificări.
2. Negocieri suplimentare: Dacă există divergențe, Parlamentul și Consiliul negociază până ajung la un acord. În caz de dezacord major, se convoacă un comitet de conciliere.
3. Adoptarea finală: Regulamentul este aprobat oficial doar dacă ambele instituții sunt de acord.
4. Publicarea: Textul final este publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, intrând în vigoare la data specificată sau, implicit, la 20 de zile după publicare.

Regulamentul CE privind despăduririle: comparație între forma inițială și modificările aduse prin amendamente

1. Clasificarea riscurilor pentru țările de origine

• Forma inițială:
  • Țările erau clasificate în trei categorii: risc scăzut, risc standard și risc ridicat.
  • Produsele din țările cu risc scăzut beneficiau de cerințe de conformitate mai simple.
• Amendamentele:
  • A fost introdusă o a patra categorie: „fără risc”, care include țările care:
    • Demonstrează stabilitatea sau creșterea suprafețelor forestiere din 1990.
    • Au ratificat Acordul de la Paris și alte convenții internaționale relevante.
    • Aplică transparent reglementările naționale pentru protejarea pădurilor.
  • Produsele din țările „fără risc” sunt scutite de anumite obligații de conformitate, cum ar fi verificările detaliate.

2. Cerințele de conformitate pentru operatori

• Forma inițială:
  • Operatorii trebuiau să colecteze documente detaliate despre lanțurile de aprovizionare pentru toate produsele, indiferent de țara de origine.
  • Era obligatorie verificarea conformității cu standardele UE pentru toate categoriile de risc.
• Amendamentele:
  • Operatorii care importă produse din țările „fără risc” trebuie să îndeplinească doar cerințe minime de documentare, cum ar fi informații despre originea produsului și conformitatea cu legislația locală.

3. Termenele de aplicare

• Forma inițială:
  • Regulamentul urma să intre în vigoare la 30 decembrie 2024.
  • Microîntreprinderile beneficiau de un termen suplimentar.
• Amendamentele:
  • Data generală de aplicare a fost extinsă până la 30 decembrie 2025.
  • Microîntreprinderile și întreprinderile mici beneficiază de un termen suplimentar până la 30 iunie 2026.

4. Platforma digitală pentru schimb de informații

• Forma inițială:
  • Nu includea termene clare pentru implementarea unei platforme digitale pentru schimbul de informații.
• Amendamentele:
  • Comisia Europeană trebuie să asigure funcționarea completă a platformei cu 6 luni înainte de aplicarea regulamentului, pentru a permite operatorilor să se pregătească.

5. Monitorizarea de către statele membre

• Forma inițială:
  • Regulamentul nu specifica un procentaj minim pentru verificarea operatorilor.
• Amendamentele:
  • Statele membre sunt obligate să verifice anual cel puțin 0,1% dintre operatorii care comercializează produse din țările clasificate „fără risc”.