Lumea riscă tot mai mult să se confrunte cu un „apartheid climatic”, în care cei bogați plătesc pentru a scăpa de căldura și foametea cauzate de criza climatică, în timp ce restul lumii suferă, conform unui raport realizat de un expert ONU în drepturile omului.
Philip Alston, raportor special ONU privind sărăcia extremă și drepturile omului, a declarat pentru The Guardian că impacturile crizei climatice vor contribui la subminarea drepturilor fundamentale ale omului și a democrației.
Alston a criticat măsurile inadecvate luate de ONU, guverne din întreaga lume, ONG-uri și business-uri, spunând că ele sunt „complet disproporționate față de urgența și magnitudinea amenințării”.
Raportul îl condamnă pe Donald Trump pentru că reduce la tăcere în mod activ știința climatică și îl critică pe Jair Bolsonaro, președintele Braziliei, pentru promisiunea sa de a permite exploatări miniere în pădurea Amazoniană.
Conform lui Alston, în ultima perioadă au avut loc și niște schimbări pozitive, cum ar fi procese civile intentate împotriva statelor și a companiilor de combustibili fosili și mișcările activiste globale, cu reprezentanți ca Greta Thunberg și Extinction Rebellion.
Raportul lui Alston va fi prezentat în mod formal către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (HRC) mâine, în Geneva. Conform raportului, cel mai mare impact al crizei climatice va fi asupra celor care trăiesc în sărăcie.
„Schimbările climatice riscă să anuleze cel puțin 50 de ani de progres în domeniul dezvoltării, sănătății mondiale și în diminuarea sărăciei.”, a declarat Alston.
Țările în curs de dezvoltare vor înfrunta aproximativ 75% din costurile crizei climatice, deși cauzează doar 10% din emisiile de CO2 ale lumii.
Conform raportului, creșterea inegalității și lipsa resurselor naturale va contribui la răspunsuri naționaliste, xenofobe și rasiste, iar menținerea unei abordări echilibrate privind drepturile politice și civile va fi extrem de complexă.
„Riscăm un scenariu de «apartheid climatic» în care bogații plătesc să scape de încălzirea excesivă, foamete și conflict în timp ce restul lumii este lăsată să sufere.”, a declarat Alston.
El a dat ca exemplu Uraganul Sandy care a devastat orașul New York în 2012, lăsând locuitorii săraci fără acces la electricitate și servicii sanitare, în timp ce sediul Goldman Sachs era protejat de zeci de mii de saci de nisip și avea energie de la propriul generator.
Alston critică faptul că cei implicați în susținerea drepturilor omului nu fac din criza climatică o problemă centrală. El a declarat că ultima rezoluție HRC privind criza climatică nu recunoaște faptul că drepturile umane sunt amenințate, sau nevoia unei transformări sociale și economice profunde, esențiale pentru combaterea crizei.
Conform raportului, tratatele internaționale privind schimbările climatice nu au fost eficiente. Chiar și Acordul de la Paris permite o încălzire catastrofală de 3 grade Celsius dacă nu vor fi luate măsuri suplimentare.
„Statele au trecut pe lângă toate avertizările științifice și limitele, iar ce era considerată înainte ca fiind încălzire catastrofală pare acum cel mai optimist scenariu.”, menționează raportul.
Cu toate acestea, schimbările necesare ar putea fi o oportunitate de a îmbunătăți viețile oamenilor săraci.
„Această criză ar putea fi un catalizator care să permită statelor să respecte drepturi economice și sociale ignorate pentru mult timp, incluzând securitatea socială și accesul la hrană, asistență medicală, adăpost și un loc de muncă decent.”
