Interviu cu profesor doctor inginer Marian Lazar, arhitect-sef al municipiului Cluj-Napoca in perioada 1965-1972.
Vasile Mitrea – in perioada in care ati fost arhitect-sef al municipiului, s-au initiat o serie de actiuni privind realizarea de noi spatii verzi publice. Puteti face o prezentare succinta a acestor preocupari?
Marian Lazar – Pentru a fixa in timp ceea ce spun, precizez ca am lucrat in cadrul serviciului de sistematizare in perioada 1957-1972, din care in ultimii ani am avut functia de arhitect-sef. Revenind la intrebare, Schita de sistematizare (Planul Urbanistic General – PUG-ul de azi), reliefa un deficit mare de spatii verzi publice. Oficial, nu se putea face nimic, pentru ca era interzisa realizarea de parcuri, fiind considerate neproductive. inceputurile au fost modeste – micul parc “I. L. Caragiale” si “Horia” de la Gara, dar au fost suficiente pentru a trezi interesul autoritatilor si al cetatenilor care vedeau ca fac ceva util.
Incurajati, am demarat trei proiecte de anvergura: un studiu general al spatiilor verzi din interiorul orasului, un alt studiu al spatiilor verzi si de agrement din zona preoraseneasca si un studiu de punere in valoare a cursurilor de apa aferente orasului. Pe baza acestor studii cu caracter general avizate au fost elaborate mai multe detalii de sistematizare (azi, Planul Urbanistic Zonal – PUZ): parcul orasenesc Est din Gheorgheni si parcurile Rozelor, Colina/Dealul Sterp, Cetatuia, Feroviarilor, Farmec, Bazele Sportive TCC si TC Ind si altele.
V.M. – Din care multe au disparut…
M.L. – Da, din pacate…Trebuie subliniat insa ca la proiectarea lor au fost angrenati cei mai buni specialisti, iar la realizarea lor au fost angrenate toate firmele mari din Cluj. A existat si o faza intermediara de exproprieri si de scoateri din circuitul agricol destul de anevoioasa.
V.M. – Si totusi, cum s-a nascut ideea parcului orasenesc Est? Credeti ca va mai ramane ceva din el dupa ce s-a realizat mallul, se va finaliza ansamblul de 600 de apartamente acum in executie si mai sunt si alte intentii?
M.L. – Nasterea parcului a fost o consecinta a lipsei totale de spatii verzi publice din aceasta parte a orasului. Edilii de atunci s-au dovedit a fi, insa, la inaltimea sarcinii. Au pornit cel mai frumos si mai mare parc din Cluj, cu care se putea mandri orice oras. Cele circa 150 de ha acordate parcului reprezentau o imbinare placuta intre suprafete mari cu vegetatie, oglinzi de apa pentru agrement (foto), canotaj, pescuit, terenuri de sport, promenade si altele. in 1990, generatiile postbelice lasau mostenire orasului un aport de 400-500 ha de spatii verzi noi! Ce s-a ales din acestea?
Dupa 1990 s-a demarat o actiune consecventa de decimare a spatiilor verzi la inceput mai timida, ca apoi sa se treaca de la mii de metri patrati la disparitii de ordinul multor hectare. Pe aceste terenuri din domeniul public odinioara al clujenilor se realizeaza acum investitii private… si intre timp au disparut: debarcaderul, barcile, aleile pietonale, arbori si chiar au murit pesti din cauza procesului de colmatare si entropizare a lacurilor. Nu mai comentez aparitia celor 600 de apartamente, dar amintesc ca lacurile de acolo aveau si un rol de colectare a apelor meteorice de pe versantul Feleacului, ape care ajungeau apoi printr-o conducta – oare mai exista? – in Somes. Tot prin aceasta conducta, in perioada de seceta indelungata, Somesul alimenta lacurile cu debitul necesar mentinerii ecosistemului. in acest context general, sper ca unele informatii din presa locala sa nu se adevereasca, respectiv sa nu inceapa si asaltul pentru distrugerea celui mai vechi parc din oras, Parcul Central.
V.M. – Sa speram ca nu se va intampla asa.
M.L. – Nu stiu, dar exista o lege care interzice desfiintarea parcurilor si o alta conform careia, pentru desfiintarea unui parc, ar trebui consultati si cetatenii orasului.
