Nu mai este nicio indoiala ca bogatia subsolului romanesc, zacamintele cu care noi zicem ca ne-a binecuvantat Dumnezeu, se dovedesc de fapt un blestem. Nu numai pentru faptul ca i-au tentat de-a lungul timpului pe navalitorii si ocupatorii din toate zarile (si inca-i mai tenteaza), ci si pentru ca, dupa ce acesti navalitori s-au retras, au lasat in urma lor deseurile tehnologiilor lor poluante.
La acestea se adauga tehnologiile poluante pe care tarile dezvoltate reusesc sa le mute cu succes aici, in Gradina Maicii Domnului. Ca de ce sa-si polueze ei aerul, de ce sa-si otraveasca apele si de ce sa-si umple padurile de noxe si deseuri? Las’ ca le umplem noi pe ale noastre, momiti de palida compensatie a unor locuri de munca si asa slab platite. In schimb, desigur, ni se spun povesti frumoase despre masurile de protectie care se iau si se vor lua, ca si despre ecologizari si impaduriri. Dar, e drept, fata de bau-baul tehnologic de acum o jumatate de secol, acum se produce "poluare" in mod destul de curat.
Si daca se aplica si se respecta toate masurile de protectie nu prea avem de ce sa ne temem nici noi si nici vecinii nostri. Un exemplu in acest sens sunt iazurile de decantare din judetul nostru. Desi unele au fost pline de namoluri cu cianuri si desi tehnologia utilizata a fost de-a dreptul primitiva fata de cea de astazi, in zona Baia de Aries, de pilda, este deja fauna piscicola si vegetatie. De exemplu la iazul de la Valea Harmanesei si la cel de pe Brazesti, cel de la Sartas urmand sa treaca in conservare.
Dar nu despre cianuri vreau sa va vorbesc in cele ce urmeaza, ci despre deseurile radioactive. In judetul Alba s-au prospectat 17 perimetre in cautare de uraniu si s-a exploatat un mic zacamant la Garda. Eu fusesem informat ca in judetul nostru se afla doua zone unde a fost exploatat uraniu, de catre "fratele de la Rasarit": pe Valea Galbena (la vreo 2 km de Arieseni) si la Tarsa (in zona Avram Iancu). Ulterior aveam sa aflu, insa, ca au fost efectuate prospectiuni pentru conturarea mineralizatiilor radioactive in… 17 perimetre.
Asa am fost informati oficial de la nivelul CNCAN (Comisia Nationala pentru Controlul Activitatii Nucleare). O exploatare de amploare nu s-a confirmat insa. Aceasta in ciuda faptului ca minerii vechi din Apuseni, care or fi stiind ei ceva, afirma ca de la Baita, din judetul Bihor, pe sub munte, exista o galerie ce iese taman la Tarsa! Dar iata care sunt perimetrele in care s-au facut prospectiuni: Bistra-Lupsa, Paraul Spurcat, Neagra-Avram Iancu, Tapu, Garda, Valea Caselor, Lupsa, Arieseni, Valea Galbena-Arieseni, Muntii Trascaului, Valea Rascoala, Campa, Valea Taia-Valea Galbena-Valea Ditei, Vacaria-Dealu Muncelului Mare, Garbova-Magina, Creasta Trascaului, Arieseni-Garda. Dupa cum ne-au informat specialistii de la CNCAN "in perimetrele nominalizate nu s-au conturat mineralizatii radioactive cu importanta economica".
Deduc din aceasta fraza ca s-au descoperit substante grele, ca doar filonul exploatat de rusi la Baita, la numai 20 km de Arieseni, a fost considerat in perioada respectiva cel mai mare zacamant de uraniu din Europa. Deci urmele filonului s-au gasit, probabil, trecand pe sub Biharia in judetul nostru, dar ori zacamantul e prea dispersat, prea sarac, ori se afla la o atat de mare adancime incat cheltuielile ar fi prea mari pentru a-l exploata. Cine cunoaste zona stie ca diferenta de nivel dintre fosta mina de uraniu de la Baita si localitatile de pe versantul din judetul Alba este foarte mare. Asa ca de acolo pana dincoace, pe sub munte, filonul "s-o fi ascuns". O exceptie totusi a existat si in judetul nostru, in zona Garda, unde s-a exploatat o mineralizatie uranifera, cu rezerva mica de minereu, pana prin anii ’60!
Laboratorul APM de la Alba Iulia ia probe de oriunde, dar… nu de langa fostele mine de uraniu. Problema este, insa, alta: de la CNCAN ni s-a spus ca, in principiu, toate zonele in care exista astfel de zacaminte prezinta pericol, daca nu sunt luate masuri speciale de protectie. Deci, indiferent ca s-a exploatat sau numai s-au facut prospectiuni, gurile minelor trebuie in primul rand sa fie blocate, betonate pe o distanta de vreo 10 metri de la intrare, acoperite cu pamant si iarba, izolate printr-un perimetru bine delimitat cu gard de protectie, apele de mina trebuie epurate etc. Iata, insa, in imaginea alaturata, cum arata astazi o astfel de gura de mina: cea de pe Valea Galbena. Parasita de ani buni, galeria este prabusita pe mari portiuni, iar din ea curge incontinuu un fir de apa ruginos.
Acesta se varsa in paraul Galbena, care la randul lui se varsa in Aries… Dupa cum ne-a declarat primarul din Arieseni, Marin Jurj, acolo s-a lucrat inainte de 1990. Au lucrat, cica, "ai nostri", ca rusii si-au luat de multa vreme jucariile si au plecat. Dar dinainte de 1990 si pana acum nu a putut nimeni sa astupe galeria aia hidoasa? Primarul spune ca nu-i niciun pericol, ca studiile si medicii nu releva o incidenta crescuta a unor anumite tipuri de afectiuni, dar si aici cred ca intelepciunea oamenilor pamantului o depaseste pe cea a "domnilor". Mai ales cand domnii au ceva de ascuns. Afirm acest lucru deoarece, dupa cum se poate observa in imagine, oamenii locului au pus lemne in apa de la gura minei, pentru ca animalele sa nu se adape de acolo. Inseamna ca apa e rea pentru animale. O fi buna pentru oameni…? De pilda pentru copiii ce se joaca pe-acolo sau pentru turistii aventurosi ea nu prezinta niciun pericol? Chiar si in lipsa radiatiilor, sa zicem, ea tot ar trebui protejata, conservata, ecologizata zona etc.
Si, intre timp, dupa cum am aflat, specialistii de la laboratorul de supraveghere radioactiva a mediului, apartinand Agentiei de Protectie a Mediului Alba, fac prelevari de probe (apa, sol, vegetatie) din cu totul alte zone: din Mures la Partos si Ocna Mures, din Aries la Baia de Aries, din Tarnava la Mihalt etc. Aceasta in conditiile in care astfel de probe, dupa afirmatia specialistilor, ar trebui luate de la o distanta situata intre 10 m.- 100 m. de la gura minei de uraniu (respectiv de la galeria de prospectiune). Si nu este vina laborantelor ca trebuie sa ia probe de oriunde, numai de la minele de uraniu ba. Ci vina Agentiei Nationale de Protectie a Mediului, care stabileste programul anual de supraveghere.
Acum, de pilda, se supravegheaza strict Rosia Poieni, pentru ca este o zona miniera activa. Ca si Baia de Aries, de vreo 2 ani incoace. M-a stupefiat, insa o declaratie data cu jumatate de gura de catre sefa laboratorului, d-na Anina Oprita: "Nu ne lasa CNCAN-ul sa monitorizam in zonele despre care vorbiti dumneavoastra. Noi am trimis catre comisie o documentatie, impreuna cu Garda de Mediu, privind perimetrele, haldele active sau in conservare etc., dar cred ca numai de anul viitor vom trece la monitorizarea si supravegherea acestor zone."
Cine este CNCAN si ce vrea ea? Dar, in ceea ce priveste aceste galerii parasite, Comisia pentru Controlul Activitatii Nucleare are o pozitie confuza. Pe de-o parte stie ca sunt 16 perimetre de prospectiune in judetul Alba, in care se afla cel putin urme de minereu radioactiv, plus unul de exploatare, dar pe de alta parte nu face un plan de supraveghere si monitorizare a acestora. Monitorizeaza, insa, in draci, Muresul, Tarnava si Rosia Poieni. Dar cine este CNCAN si ce vrea ea? Este suficient sa vedem cine conduce aceasta comisie, ca sa ne lamurim. Ca sa ne lamurim si de ce responsabilul CNCAN din zona noastra, dl. Dorin Iancu, raspunde doar de radiatiile produse de aparatura medicala si industriala, dar se pare ca nu are competenta in ceea ce priveste minele si zonele in care s-au facut prospectiuni.
Asadar, cine conduce CNCAN? O doamna pe nume Vajda Borbala. Potrivit declaratiei de avere a doamnei Vajda, dansa este presedinte al acestei comisii, de unde ia un salariu bunicel (lasam de-o parte faptul ca dansa a facut o "confuzie" si si-a raportat venitul lunar, ca si cum ar fi anual, altfel puteti crede ca dansa castiga in aceasta functie importanta 45.357 lei… anual?); pe deasupra dansa face parte (daca nu cumva chiar conduce) Comisia de coordonare si Secretariat tehnic U3 si U4 (doua unitati ale Nuclearelectrica); tot dansa este director executiv la OTIMMC Bucuresti (un oficiu care se ocupa cu IMM-urile, deci se subordoneaza Ministerului IMM, in timp ce in calitate de presedinte al CNCAN se subordoneaza… direct primului ministru); si tot dansa, doamna subordonata primului ministru, doamna care conduce controlul activitatii nucleare in Romania, mai este si asociat (alaturi de sotul ei, Vajda Zsombor) la SC Leida Import Export Bucuresti, avandu-l administrator pe… Hu Mun Huan. (Probabil cetatean chinez!)
Obiectul de activitate al firmei la care presedintele CNCAN s-a asociat cu chinezul este "prelucrarea informatica a datelor". Nu stiu in ce tara din lume cel care conduce un astfel de domeniu poate avea o asa mare foame de bani incat sa depaseasca orice limita a "asocierii"?
*"Apocalipsa" de la Baita se afla la 20 km de Arieseni. Dar pentru a ne lamuri pe deplin cu privire la toate implicatiile si complicatiile datorate celui mai mare zacamant de uraniu din Europa, cel de la Baita- Bihor, aflat dupa cum spuneam la numai 20 km de Arieseni, ne-am deplasat in vechea colonie din judetul vecin. Aici am reusit sa stam de vorba cu primarul orasului Nucet, de care apartine localitatea Baita, cu cativa mineri batrani si… am ramas in fata barierei ce duce la vechea mina. Pentru ca nu ni s-a permis accesul. Dar am aflat destule. Ne oprim totusi aici, deocamdata, spatiul nostru fiind limitat. Vom reveni, speram, intr-o editie viitoare a cotidianului "Unirea", cu detalii despre "Apocalipsa" de la Baita.
Despre politica superficiala si subfinantata de inchidere a minelor pe care a dus-o si o duce Ministerul Economiei, despre lipsa de interes a CNCAN si a SC Radioactiv Mineral SA Magurele, despre politica contraproductiva a statului roman de a prelua deseuri radioactive din alte tari, tratandu-le si depozitandu-le contra-cost, dar in primul rand despre pericolul in care se afla viata oamenilor. Ceea ce se poate afirma in momentul de fata referitor la acest pericol, pentru cele mai apropiate localitati din judetul nostru, e faptul ca, fiind aflata intr-o caldare naturala de la baza versantului opus judetului Alba, deci pe partea celalalta a muntelui, de la Baita sunt slabe sanse sa ajunga aici materiale si substante radioactive. Pentru ca nici vaile, nici panza freatica, nici curentii de aer nu favorizeaza asa ceva. Problema este, insa, ca la Baita s-a constituit un depozit de deseuri radioactive. Probabil in galeriile adanci ale vechii mine de uraniu. Dar despre toate acestea intr-un numar viitor…
