Proiectele care stimulează pescuitul durabil în țările în curs de dezvoltare ajung, de multe ori, să rămână la nivel de bune intenții. Astfel, o parte din peștele importat care este vândut în magazinele din Europa și în America de Nord e pescuit într-un mod mai puțin sustenabil decât se pretinde, informează Phys.org. Pentru a evita compromiterea etichetei de calitate a MSC (Marine Stewardship Council, o organizație independentă, non-profit, care stabilește un standard pentru pescuitul sustenabil), cerințele pentru accesul pe piață ar trebui să fie mai exigente, susțin Simon Bush și colegii lui de la Universitatea din Wageningen din Olanda, într-un articol publicat în Science la începutul acestei luni.
Cererea de fructe de mare s-a dublat la nivel mondial, în ultimii 40 de ani. Pentru a menține stocurile de pește, marile lanțuri de supermarket-uri din Europa și America de Nord (de exemplu Walmart în Statele Unite și Carrefour în Franța), au promis cu câțiva ani în urmă că, până în 2015, vor ajunge să vândă numai pește proaspăt sau congelat din surse certificate și durabile. Chiar și atunci era clar că rezervele mondiale de pește prins și crescut cu un certificat de sustenabilitate sunt insuficiente.
Stimularea sustenabilității
Cu scopul de a crește oferta de pește produs în mod sustenabil, cumpărătorii, ONG-urile și guvernele au înființat „proiecte de îmbunătățire pescărească” (FIPs), care urmăresc să crească volumul peștelui certificat ca sustenabil de către Marine Stewardship Council (MSC).
Din toată cantitatea de pește comercializată la nivel internațional, aproximativ jumătate provine din țări în curs de dezvoltare. Dar numai 7 procente din producția acestor țări sunt certificate de MSC. Cumpărătorii implicați în proiectele de îmbunătățire pescărească colaborează cu pescarii și cu organizațiile de pescuit și contribuie financiar la procesul obținerii de certificări MSC. Prin cumpărarea de pește de la pescarii implicați în FIPs, acești cumpărători speră să motiveze progresul continuu către sustenabilitate.
Studiul arată că jumătate din cele 130 din FIPs analizate de cercetători, vin din țările în curs de dezvoltare. Dintre acestea, două treimi nu reușesc să continue să facă schimbări, odată ce primesc accesul pe piață. Prin vânzarea peștelui provenit din aceste pescării, comercianții riscă întârzierea progresului către o producție durabilă a pescuitului și, de asemenea, induc în eroare consumatorii.
Accesul condiționat pe piață
Nu există linii directoare absolute pentru evaluarea progresului realizat în proiectele pescărești, a spus Simon Bush. „De fapt, nu există organizații complet independente care să verifice dacă aceste proiecte și-au îndeplinit așteptările și dacă s-au luat măsurile necesare pentru aplicarea pentru certificare MSC. Fără o astfel de supraveghere și condiții clare cu privire la îmbunătățirile măsurabile, în schimbul accesului pe piață, riscul de pescuit excesiv rămâne prezent”, mai spune cercetătorul.
Autorii subliniază că, dacă obiectivele agreate în cadrul acestor proiecte nu sunt îndeplinite într-o anumită perioadă de timp, posibilitățile de vânzare a peștelui ar trebui să fie restricționate. De asemenea, autorii sugerează că ar trebui introduse niște permise de captură pentru anumite tipuri de pește sau pentru anumite zone de pescuit, chiar dacă acest lucru e dificil de organizat.
Inițiatorii proiectelor de îmbunătățire pescărească ar trebui să acorde mai multă atenție și sistemului socio-economic în care acestea sunt efectuate. „Noi nu știm dacă piața este într-adevăr un factor real de atracție pentru schimbarea practicilor de pescuit, care derivă beneficii din aceste proiecte, sau modul în care ar putea plăti oamenii pentru costuri posibil mai mari ale pescuitului sustenabil. Acest gen de informații sunt fundamentale pentru succesul FIPs pe termen lung”, concluzionează Simon Bush.
Mai citește și:
Schimbările climatice pun în pericol producția mondială de alimente
Studiu: 8.8 milioane de tone de plastic în oceanele lumii
Nouă motive pentru care ar trebui să consumi alimente produse local
