Pe măsură ce tot mai multe state europene, inclusiv România, au fost date în judecată și li s-a cerut să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră pentru a combate efectele schimbărilor climatice și efectele lor asupra oamenilor, procesele privind clima au ajuns la CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Judecătorii vor trebui să se pronunțe, iar hotărârea va deschide calea spre un nou tip de jurisprudență în cazurile legate de climă.
Chiar dacă Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu consacră în mod explicit dreptul la un mediu sănătos, CEDO a fost solicitată să se pronunțe pentru că încălcarea dreptului la un mediu curat are potențialul să lezeze alte drepturi precum cel la viață, cel la sănătate, la o locuință adecvată, etc.
Curtea nu a emis încă o hotărâre cu privire la acțiunea statelor în domeniul schimbărilor climatice. În prezent, există trei cazuri aflate în așteptare în fața Marelui Cameră al Curții cu privire la această problemă.
Cazurile aflate în așteptare în fața Marelui Cameră al Curții
La 11 ianuarie 2023, Marea Cameră a avut o întâlnire procedurală în cele trei cazuri legate de climă aflate în așteptare:
- Verein Klimaseniorinnen Schweiz (o asociație pentru protecția climei a femeilor senioare elvețiene) și alții împotriva Elveției;
- Carême și alții împotriva Franței;
- Duarte Agostinho și alții împotriva Portugaliei.
În cadrul acelei întâlniri, s-a decis că, după încheierea etapei scrise a procedurilor, vor avea loc audierile.
O audiere în cazurile Verein Klimaseniorinnen Schweiz și Carême a avut loc la 29 martie 2023, iar o audiere în cazul Duarte Agostinho a avut loc în fața aceleiași componențe a Marelui Cameră la 27 septembrie 2023.
Verein KlimaSeniorinnen Schweiz și alții împotriva Elveției (cererea nr. 53600/20)
Cazul a fost adus în fața CEDO de o asociație pentru protecția climei a femeilor senioare din Elveția. Cele 459 de semnatare sunt preocupate de consecințele încălzirii globale asupra condițiilor lor de viață și sănătate, mai ales că valurile de căldură mai lungi și mai frecvente, de exemplu, îi afectează mai mult pe vârstnici.
„Fac asta și pentru nepoții mei”. „Avem nevoie de protecție eficientă acum”. „Asta înseamnă să lăsăm în urmă o lume care este sigură pentru toată lumea” – sunt câteva dintre motivațiile pe care femeile elvețiene le-au oferit pentru acțiunea lor.
Ele au reclamat prima dată diferitele deficiențe ale autorităților elvețiene în domeniul protecției climatice și arată că statul pârât nu și-a îndeplinit obligațiile de a proteja viața în mod eficient (articolul 2 al Convenției Drepturilor Omului) și de a asigura respectarea vieții lor private și de familie, inclusiv a căminului (articolul 8 al Convenției). Ele mai reclamă că nu au avut acces la un tribunal în sensul articolului 6 (dreptul la un proces echitabil) al Convenției și a unei încălcări a articolului 13 (dreptul la o remediere eficientă) al Convenției.
Potrivit Greenpeace, care a susținut lupta femeilor elvețiene, data de 29 martie 2023 are potențialul de a intra în istorie ca un „punct de referință în lupta globală împotriva crizei climatice tot mai iminente”. A fost pentru pentru prima dată, când Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) din Strasbourg a organizat o audiere publică pentru a evalua în ce măsură o țară precum Elveția trebuie să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră în mod mai strict pentru a proteja drepturile omului ale proprii sale populații.
Audierea în acest caz este disponibilă pe site-ul Curții Europene a Drepturilor Omului.
Carême și alții împotriva Franței
Această cauză privește o plângere formulată de un rezident și fost primar al comunei Grande-Synthe, care susține că Franța nu a luat măsuri suficiente pentru a preveni schimbările climatice și că această neglijență implică o încălcare a dreptului la viață (Articolul 2 al Convenției) și a dreptului la respectul pentru viața privată și de familie (Articolul 8 al Convenției). Pe 29 martie 2023, Curtea a organizat o audiere a Marelui Complet în cazul acesta, pe care o puteți vedea pe site-ul CEDO.
Reclamantul, Damien Carême, este un cetățean francez, născut în 1960 și locuitor al orașului Grande-Synthe, pe care l-a condus ca primar din 23 martie 2001 până la 3 iulie 2019. Grande-Synthe este situat pe coasta Canalului Mânecii, iar din cauza poziționării sale, este foarte expus la efectele schimbărilor climatice, mai precis ar putea fi inundată dacă nivelul mării va crește.
În noiembrie 2018, Carême, în nume propriu și în calitate de primar al comunei Grande-Synthe, a adresat autorităților solicitări pentru a lua măsurile necesare pentru a inversa tendința emisiilor de gaze cu efect de seră produse pe teritoriul național pentru a respecta angajamentele asumate de Franța; să ia toate măsurile legislative sau reglementare necesare pentru a face prioritare schimbările climatice și pentru a interzice orice măsuri susceptibile de a crește emisiile de gaze cu efect de seră; și în cele din urmă, să ia măsuri imediate de adaptare la schimbările climatice în Franța.
Ulterior, Carême s-a adresat justiției franceze, care însă a constatat că el nu poate justifica un interes care să îi confere calitatea de a acționa în această speță, dar a considerat că comuna Grande-Synthe avea un astfel de interes, „ținând cont de nivelul său de expunere la riscurile generate de fenomenul de schimbare climatică și de o influență directă și certă asupra situației sale și a intereselor proprii de care are grijă”. Consiliul de Stat a cerut Guvernului francez să ia măsuri pentru reducerea emisiilor până în martie 2022.
În aceste condiții, Carême s-a adresat CEDO și a arătat că lipsa de măsuri luate de autorități pentru a permite Franței să respecte nivelurile maxime de emisii de gaze cu efect de seră pe care le-a stabilit ea însăși constituie o încălcare a obligației de a garanta dreptul la viață. El susține și că locuința sa ar putea să fie afectată în anii următori. El adaugă că amploarea riscurilor care își vor afecta locuința va depinde în special de rezultatele obținute de guvernul francez în domeniul combaterii schimbărilor climatice.
Duarte Agostinho și alții împotriva Portugaliei și alții
Reclamanții sunt cetățeni portughezi, care aveau la data deschiderii procesului vârste cuprinse între 11 și 24 de ani. Ei au dat în judecată 33 de state, printre care și România. Despre asta am mai scris aici: România, dată în judecată la CEDO din cauza schimbărilor climatice
Ei susțin că incendiile forestiere care au avut loc în Portugalia în fiecare an începând din 2017 sunt rezultatul direct al încălzirii globale și sunt un pericol pentru sănătatea lor. Ei afirmă că au experimentat deja tulburări de somn, alergii și probleme respiratorii, agravate de vremea caldă. Unii reclamanți subliniază că tulburările climatice provoacă furtuni foarte puternice iarna și susțin că casa lor, situată în apropierea mării este potențial în pericol de a fi afectată. Ei mai susțin că experimentează anxietate cauzată de aceste dezastre naturale și de perspectiva de a-și petrece întreaga viață într-un mediu din ce în ce mai cald, afectându-i și pe ei și viitoarele lor familii.
Solicitanții reclamă că cele 33 de state implicate nu respectă obligațiile lor pozitive în temeiul articolelor 2 (dreptul la viață) și 8 (dreptul la respectul vieții private și de familie) ale Convenției, citite în lumina angajamentelor lor în temeiul Acordului de la Paris din 2015 privind schimbările climatice (COP 21). Ei au ridicat, de asemenea, o problemă în temeiul articolului 3 (interzicerea tratamentului inuman sau degradant) al Convenției. Solicitanții pretind, de asemenea, o încălcare a articolului 14 (interzicerea discriminării) în legătură cu articolul 2 și/sau articolul 8 al Convenției, argumentând că încălzirea globală îi afectează în mod deosebit pe cei din generația lor și că, având în vedere vârsta lor, interferența cu drepturile lor este mai mare decât în cazul generațiilor mai în vârstă.
Ei pretind că prevederile menționate mai sus ale Convenției ar trebui citite în lumina articolului 3 (1) din Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Ei se bazează, de asemenea, pe principiul echității între generații prevăzut în mai multe instrumente internaționale, inclusiv Declarația de la Rio din 1992 privind mediul și dezvoltarea, Preambulul la Acordul de la Paris și Convenția-cadru a Națiunilor Unite din 1992 privind schimbările climatice.
Solicitanții consideră că statele membre nu și-au îndeplinit obligațiile și lipsa unor măsuri adecvate pentru a limita emisiile globale constituie o încălcare a obligațiilor statelor.
Audierea în acest caz este dispobilă pe site-ul CEDO.
Ce înseamnă aceste procese pentru climă și de ce au ajuns ele la CEDO?
Problematica acestor procese pentru climă este însă una complicată. Acesta este și motivul pentru care ele nu au putut fi tranșate așa cum ne-am fi așteptat în propriile state, ci s-a decis că jurisprudența în această speță va aparține CEDO.
Plamen Peev (foto jos), expert în dreptul internațional al mediului și al climei Fundația BlueLink, a menționat trei fațete ale drepturilor climatice:
- Drepturile climatice în cadrul protecției unui drept și relevanța lor pentru schimbările climatice. Cum sunt afectate drepturile de schimbările climatice și cum afectează ele politicile, acțiunile și comportamentul legate de schimbările climatice?
- Drepturile climatice ca drepturi fundamentale sau procedurale relevante pentru viață, sănătate, proprietate, hrană, apă și igienă și pentru a fi folosite în procese care privesc drepturile fundamentale
- Implementarea și apărarea drepturilor climatice prin exercitarea lor în fața instanțelor naționale, regionale și internaționale în litigiile privind schimbările climatice.
Avocatul austriac Gregor Schamschula a explicat, într-un workshop al organizației BlueLink, ce a avut loc la Viena, argumentele pentru care s-a ajuns aici. Schamschula a fost, la rândul său, avocat într-un proces pentru climă în Austria, care a fost respins de justiția națională și care a ajuns la CEDO. Totuși, judecătorii în drepturile omului nu au ales decât trei cazuri pe care le-au considerat reprezentative pentru țările semnatare ale Convenției și pe baza cărora vor stabili jurisprudența, despre care am vorbit mai sus.
Atunci când vine vorba despre procesele pentru climă, principala întrebare este dacă un reclamant are drept de acțiune în instanță și obligația publică de protecție. „Întrebarea este: poți să dai în judecată pentru această chestiune ca individ?”, întreabă el.
În timp ce în unele state europene, cum ar fi Țările de Jos, acest drept este mai liber – în majoritatea cum sunt cele care s-au îndreptat spre CEDO – Elveția, Franța, Portugalia, dar și Austria au considerat că reclamanții nu au acest interes direct. Chiar dacă dreptul la mediu curat există, trebuie să fii protejat de stat prin măsuri active.
În plus, intervine și o problemă de atribuție a justiției, pentru că aceasta nu este în măsură să legifereze.
„Avem problema separării puterilor, și aceasta a venit în discuție și pentru că întrebarea aici este: ce poate face un tribunal? Poate un tribunal să facă cu adevărat ceea ce ar fi trebuit să facă un guvern? (…) De obicei avem o separare foarte strictă a puterilor, asta este pe baza căreia sunt construite toate democrațiile noastre. Și dacă una o încalcă pe cealaltă, urmează haosul. Deci uneori este cu adevărat o întrebare: poate un judecător să forțeze cu adevărat pe cineva să facă ceva? Sau chiar mai mult, poate face o acțiune care ar trebui să fie făcută de un legislator? Poate un tribunal să adopte o lege climatică pentru că statul nu a făcut-o?”, a spus Schamschula.
O altă problemă ridicată însă este aceea a calității reclamantului. Chiar dacă ONG-urile au încercat să deschidă astfel de procese, s-a constatat că ele nu au drepturile pe care le-ar avea persoanele fizice. Concluzia a fost, potrivit avocatului, că este nevoie ca un om afectat direct de schimbările climatice, să deschidă un astfel de process. „Din păcate, transmiterea legală este într-adevăr o problemă aici pentru că noi, ca ONG, suntem vocea mediului, dar nu putem da în judecată în numele mediului în majoritatea cazurilor”, a spus el.
Cazul lui Max M
Cazul lui Max M, pe care Gregor Schamschula (foto jos) a ajuns să îl reprezinte, este emblematic pentru persoanele afectate direct de schimbările climatice. El este o persoană cu handicap, ce suferă de o boală care se agravează pe măsură ce clima se încălzește. Dacă temperatura ajunge la peste 30 de grade Celsius, trebuie să stea într-un scaun cu rotile, iar dacă ajunge la 35 de grade sau mai mult, este obligat să stea în locuință, cu aerul condiționat pornit. Astfel, el este dezavantajat pentru că trebuie să plătească pentru aerul condiționat, trebuie să își trăiască viața în interior și este blocat într-un scaun cu rotile.
Cazul său a ajuns, de asemenea, la CEDO, dar nu a fost printre cele selectate de judecători pentru a fi tranșate în Marea Cameră.
„Vor lua o hotărâre generală asupra modului în care cazurile climatice ar trebui să fie gestionate. Inacțiunea guvernului față de schimbările climatice este o încălcare a legislației? Aceasta este practic întrebarea. Vor răspunde la aceasta o singură dată și apoi vor da hotărârea, este presupunerea mea. Deci va afecta toate cazurile din acea instanță, în instanța europeană, în toate instanțele naționale. Va avea un efect asupra tuturor cazurilor”, a spus avocatul.
O victorie: Urgenda versus Olanda
Situația din Olanda a fost una particulară pentru că legislația națională a permis Fundației Urgenda, împreună cu alți 900 de cetățeni olandezi, să dea în judecată guvernul pentru a-l obliga să facă mai mult pentru a preveni schimbările climatice globale. Curtea din Haga a ordonat statului olandez să limiteze emisiile de gaze cu efect de seră la 25% sub nivelurile din 1990 până în 2020, constatând că promisiunea guvernului de a reduce emisiile cu 17% este insuficientă pentru a îndeplini contribuția corectă a statului către obiectivul ONU de a menține creșterea temperaturii globale în limitele a două grade Celsius față de condițiile preindustriale. Curtea a concluzionat că statul are obligația de a lua măsuri de reducere a schimbărilor climatice din cauza „gravității consecințelor schimbărilor climatice și a riscului mare de apariție a acestora”.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a invocat Articolul 21 din Constituția olandeză; țintele de reducere a emisiilor ale UE; principiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; principiul „fără prejudicii” al dreptului internațional; doctrina neglijenței periculoase; principiul echității, principiul precauției și principiul durabilității cuprinse în Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice; și principiul unui nivel ridicat de protecție, principiul precauției și principiul prevenirii cuprinse în politica europeană privind climatul.
Curtea nu a specificat cum ar trebui să îndeplinească guvernul mandatul de reducere, dar a oferit mai multe sugestii, inclusiv măsuri de tranzacționare cu emisii sau taxe. Acesta este primul verdict din lume dat de o curte care ordonă statelor să limiteze emisiile de gaze cu efect de seră din motive diferite de mandatele legislative.
Guvernul olandez a depus 29 de motive de apel. Urgenda a depus un apel încrucișat, contestând decizia instanței de a nu permite Urgenda să invoce direct articolele 2 și 8 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în aceste proceduri.
În octombrie 2018, Curtea de Apel din Haga a confirmat decizia Curții de District, concluzionând că, prin faptul că nu se reduc emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 25% până la sfârșitul anului 2020, guvernul olandez acționează ilegal în contravenție cu datoria sa de grijă în conformitate cu Articolele 2 și 8 ale CEDO.
Curtea a recunoscut cererea Urgendei conform Articolului 2 din CEDO, care protejează dreptul la viață, și Articolul 8 din CEDO, care protejează dreptul la viață privată, familie, domiciliu și corespondență. Curtea a determinat că guvernul olandez are obligația, în conformitate cu CEDO, de a proteja aceste drepturi de amenințarea reală a schimbărilor climatice.
Curtea a respins argumentul guvernului conform căruia decizia instanței inferioare constituie „o ordonanță de creare a legislației” sau încălcarea trias politica și a rolului instanțelor conform Constituției olandeze. În răspuns la aceste apeluri, Curtea a confirmat obligația sa de a aplica dispozițiile cu efect direct ale tratatelor la care Țările de Jos sunt parte, inclusiv Articolele 2 și 8 din CEDO.
În plus, Curtea nu a găsit nimic în Articolul 193 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene care să interzică unui stat membru să ia măsuri climatice mai ambițioase decât întreaga UE, nici că măsurile de adaptare pot compensa datoria guvernului de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, nici că natura globală a problemei scuză guvernul olandez de la acțiune.
Guvernul olandez a făcut apel împotriva deciziei. Ulterior, Avocatul și Procurorul General, ofițeri judiciari independenți au emis un aviz oficial recomandând Curții Supreme să mențină decizia.
Pe 20 decembrie 2019, Curtea Supremă a Țărilor de Jos a confirmat decizia în conformitate cu Articolele 2 și 8 din CEDO.
„Ei cred, bine, e o poveste frumoasă, nu-i așa? (…) Au câștigat în toate cele trei instanțe și acum Țările de Jos trebuie să aibă obiective mai stricte în privința climatului. Planurile lor climatice. Întrebarea, desigur, care a fost ridicată anterior. Ce se întâmplă dacă nu? Ei bine, atunci îi dai în judecată din nou. Corect. Ce se întâmplă dacă încă nu fac nimic? Da. Ei bine, este o chestiune dacă statul respectă legea, trebuie să facă ceva. Și dacă nu respectă legea, ei bine, procesul nu este răspunsul”, a mai spus avocatul Gregor Schamschula.
Declic și alții versus România
În România, primul proces legat de climă a fost demarat anul trecut de comunitatea Declic, iar asociațiile Bankwatch și 2 Celsius au intervenit în acest dosar. Declic cere judecătorilor să oblige Guvernul să ia acțiuni concrete pentru combaterea schimbărilor climatice. Mai mult, membrii Declic au cerut în instanță și amendarea premierului de atunci, Nicolae Ciucă, a fostului ministru al energiei, Virgil Popescu, și a fostului ministru al Mediului, Tanczos Barna, pentru fiecare zi în care amână măsurile. Despre acest subiect, am mai scris aici: Declic dă Guvernul în judecată cerând măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice
Curtea de Apel a respins cererea, considerând că instituțiile chemate în judecată nu au calitate procesuală pasivă. Procesul se află la acest moment în faza de recurs. Vom reveni cu detalii legate de acest subiect.
Citește mai mult pe subiectul proceselor pentru climă:
