Romania, care va incerca sa obtina aprobarea UE pentru a realiza unul dintre cele 12 proiecte demonstrative de captare si stocare a dioxidului de carbon (CCS), se bucura de sprijinul Norvegiei si al Marii Britanii atat in ce priveste finantarea si tehnologia, cat si consultanta necesara pentru a pune in practica o asemenea oportunitate.
Reprezentanti ai Institutului de Studii si Proiectari Energetice din Romania (ISPE), Ministerului de Finante, Camerei Deputatilor, ambasadorul Norvegiei si sefa delegatiei diplomatice a ambasadei Marii Britanii, precum si experti in domeniul CCS din Franta, Belgia si Australia au luat parte astazi la un workshop pe tema promovarii captarii si stocarii dioxidului de carbon in Romania. Tara noastra se va inscrie in competitia pentru aprobarea unui proiect pilot de CCS in luna iunie.
“Daca aplicatia va avea succes, Guvernul va incerca sa sustina investitia prin fonduri publice sau prin scheme de garantare in afara limitelor impuse de ajutorul de stat”, a declarat ministrul Finantelor Publice, Sebastian Vladescu.
Ambasadorul Norvegiei, Øystein Hovdkinn, s-a aratat impresionat de interesul in crestere al Romaniei in domeniul captarii si stocarii dioxidului de carbon.
Chiar daca aplicatia Romaniei va fi acceptata, proiectul de CCS nu va primi decat o finantare partiala, avand in vedere faptul ca mecanismul prin care UE aloca fonduri pentru cele 12 proiecte demonstrative este cuprins intre 4,5 si 9 miliarde de euro. Cu o valoare estimata la un miliard de euro, depozitul de CO2 din Romania va primi restul finantarii necesare din partea Norvegiei.
“Emisiile de dioxid de carbon sunt o amenintare pentru umanitate si pentru planeta. Pana in 2030, cererea de energie va creste cu peste 40%. Deja, Norvegia are trei astfel de proiecte, dintre care doua functioneaza deja offshore, sub fundul marii, in care stocam aproximativ un milion de tone de dioxid de carbon pe an. Pana in 2040-2050, vrem sa mai construim un depozit de mari dimensiuni, finantat integral de Guvern, un proiect de amploare de captare a dioxidului de carbon inaintea arderii combustibilului, pe care premierul norvegian l-a comparat cu prima aterizare pe luna a americanilor”, a declarat pentru Green Report ambasadorul Norvegiei.
Iulian Iancu: Nu avem nicio sansa sa eliminam carbunele pana in 2050
Daca in urma cu cativa ani, cand s-a adus prima data in discutie posibilitatea construirii unei facilitati de captare si stocare a dioxidului de carbon in Romania, perspectivele erau foarte bune, criza economica a mai redus din oportunitati. Carbunele, resursa pe care se bazeaza 80% din productia de energie in acest moment, este si principala sursa a poluarii cu dioxid de carbon, rezultat prin ardere. In ciuda faptului ca la nivel european se doreste inlocuirea carbunelui si folosirea in proportie de 100% a surselor de energie regenerabila pana in 2050, deputatul Iulian Iancu, prezent la intalnirea de la Palatul Parlamentului, a declarat ca este imposibil de atins aceasta tinta.
“Criza este un obstacol, pentru ca a reprezentat un soc in ce priveste consumul de energie si a scazut si pretul petrolului. Este imposibil sa avem 100% energie regenerabila pana in 2040-2050, asa ca suntem obligati sa apelam la astfel de tehnologii, nu avem alternativa”, a declarat Iulian Iancu.
Tehnologia de captare si stocare a dioxidului de carbon nu poate fi aplicata decat pentru sursele mari de poluare. Un asemenea proiect ar insemna, in Romania, fie construirea unei noi centrale pe baza de carbune care sa fie prevazuta cu o asemenea tehnologie pentru stocarea noxelor, fie implementarea sistemului CCS pentru o centrala deja existenta.
“Deocamdata se discuta aceasta problema si sunt luate in calcul doua sau trei posibile locuri eligibile pentru a pune in practica proiectul”, a declarat Mircea Cotosman, secretar de stat in cadrul Ministerului Mediului.
Ce presupune CCS
Captarea dioxidului de carbon se poate face fie inaintea arderii gazelor, petrolului sau carbunelui, dupa ardere, iar o alta tehnologie consta in arderea combustibilului in oxigen, in loc de aer. Stocarea se face in depozite geologice de mare adancime, cum ar fi depozitele din care s-a extras petrol si formatiunile saline epuizate. De asemenea, dioxidul de carbon mai poate fi stocat in stare lichida, in ocean.
Stocarea in depozite de mare adancime este cunoscuta si sub numele de geo-sechestrare – dioxidul de carbon este injectat in formatiunile geologice, de unde este impiedicat sa iasa de catre un strat de roca poroasa si un alt strat impermeabil. Grupul Inerguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC) estimeaza ca astfel de situri ar putea retine timp de o mie de ani dioxidul de carbon stocat.
Text de Carmen Albisteanu
