Poluarea apelor este o problema tot mai acuta, ce afecteaza in mod direct populatia in contextul schimbarilor climatice. Ce se intampla insa cand apa este contaminata chiar si la nivelul panzei freatice? Despre acest subiect, precum si despre situatia actuala a minelor dezafectate din tara noastra, am stat de vorba cu Michael Wireman, expert hidrogeolog la Agentia americana de Protectie a Mediului (EPA).
Interviu de Raluca Petrescu
PERICOL INVIZIBIL
Este poluarea apelor de adancime o problema globala majora?
Da, si este o problema bine-cunoscuta in multe locuri, iar decontaminarea este mult mai dificila decat in cazul apelor de suprafata. In consecinta, nu se realizeaza atat de des pe cat ar trebui.
Oamenii trebuie sa stie ca apele de adancime devin principala resursa de apa potabila. Pe masura ce schimbarile climatice se agraveaza, ne bazam tot mai mult pe apele de adancime pentru furnizarea apei potabile. In SUA, aproape jumatate din populatie consuma apa din aceasta sursa. Nu cunosc statisticile din Europa, dar cred ca si aici procentul este foarte mare.
Cum putem detecta si preveni acest timp de poluare?
Exista metodologii ce au fost dezvoltate in ultimii 20-30 de ani pentru a detecta contaminarea apelor de adancime: excavatii (bazine) de monitorizare in zone in care suspectam contaminarea, cercetarea apelor de adancime descarcate in cursuri de apa, a retelelor publice de alimentare cu apa care trebuie monitorizate si controlate periodic pentru siguranta apei potabile. Preventia este un lucru dificil, desi este mai ieftin decat decontaminarea. Unul dintre lucrurile pe care le promovam este monitorizarea apelor de adancime pe baza straturilor acvifere. O alta dimensiune este legata de utilizarea solului. Contaminarea poate rezulta din practici de utilizare a solului: indepartarea deseurilor din activitati fermiere sau de minerit. Preventia consta in monitorizarea tuturor acestor activitati.
KNOW-HOW PENTRU MINELE ROMANESTI
La ce proiect lucrati in Romania?
In Romania am venit pentru a oferi consiliere stiintifica unei echipe a Bancii Mondiale. Ministerul Economiei din Romania deruleaza un proiect privind inchiderea unor mine de nichel din Valea Jiului si a unor mine de roci dure – aur, argint – din nordul tarii. Proiectul este finantat de Banca Mondiala sub forma unui imprumut de zeci de milioane de dolari. Rolul meu este de a oferi asistenta in domeniul tehnicilor moderne de dezafectare. Unul
dintre ele vizeaza infrastructura: demolarea constructiilor, indepartarea deseurilor etc.
In ceea ce priveste mediul, trebuie avuta in vedere apa, contaminarea solului si indepartarea ei corecta. In industria miniera exista substante ca pirita (mineral din clasa sulfurilor), care conduce la formarea acidului sulfuric. Astfel de substante trebuie gestionate cu atentie si izolate pentru ca, daca ajung in atmosfera, pot provoca aparitia ploilor acide.
In SUA am dezvoltat un set de practici pentru a gestiona aceste tipuri de materiale si situatii depozitandu-le corect si izolandu-le de sursele de apa, de aer si de oameni. Proiectul este condus de echipa romaneasca prin doua unitati de administrare: una dintre ele se ocupa de procesul tehnologic al inchiderii minelor, iar cealalta este focusata pe un fel de ameliorare sociala, pentru ca in anii ’90, cand multe dintre minele din Romania au fost dezafectate, multi oameni s-au trezit ca, dintr-o data, nu mai au o slujba. Si pe partea tehnica de inchidere a minei se fac multe in beneficiul populatiei: se repara drumurile, se construiesc poduri noi si sunt rezolvate multe dintre problemele comunitatii.
Minele vor fi inchise definitiv sau modernizate?
In prima etapa vor fi inchise. Guvernul Romaniei a decis, pe baza unor analize, ce mine trebuie inchise definitiv si ce mine mai pot functiona in contextul in care mai detin resurse ce pot fi exploatate. La minele in care exista resurse semnificative si care beneficiaza de o infrastructura ce poate fi modernizata prin infuzie de capital exploatarea va continua.
Cand va fi finalizat acest proiect?
Proiectul se deruleaza pe o perioada de zece ani. A fost impartit in doua etape de cate cinci ani, si acum ne aflam in a doua etapa, programata sa se incheie intr-un an si jumatate. Termenul se va respecta, cele mai multe mine au fost deja inchise. Este normal sa dureze atat de mult, si in SUA se intampla la fel, pentru ca este un proces foarte complex. In SUA a fost implementat un program, incepand cu 1980, autorizat printr-o lege in Congres. Aceasta lege a autorizat „taxarea” industriilor pentru a genera fonduri care sa fie utilizate de EPA si de alte agentii sa curete zonele afectate de minerit si care nu mai au proprietari, asa-numitele „situri mostenite”. Astfel, banii sunt folositi pentru reabilitarea acestor zone parasite, iar multe dintre ele sunt inca in plin proces de inchidere si vor fi finalizate probabil in urmatorii cinci-zece ani.
ENERGIA VIITORULUI E REGENERABILA
Cum afecteaza mineritul zonele in care se practica?
In primul rand sunt afectate raurile si animalele pentru ca metalele grele ajung in ape, iar pestilor nu le plac metalele grele. Daca ne uitam la mineritul de aur, argint si cupru in intreaga lume, vom observa anumite lucruri: cele mai multe centre de exploatare se gasesc in zone muntoase. Aici exista un singur loc cu suprafata neteda si acesta este valea raului. Deci este ceva obisnuit sa se construiasca unitatile de procesare langa rauri, mai ales ca in minerit este nevoie de apa. Acest loc a devenit, din pacate, un spatiu de depozitare a cantitatilor mari de deseuri solide din minerit. Tratarea apelor contaminate este un proces complex si costisitor, iar poluarea se poate extinde rapid. Materialele rezultate in urma forajelor sunt aduse la suprafata pentru a extrage minereul, iar acest proces este realizat in general cu substante chimice care pot ajunge in sol. Daca se extrage aur, argint sau cupru, deseurile asociate cu metalele contin zinc sau cadmiu. Apa de ploaie se infiltreaza in aceste deseuri, dizolva substantele si formeaza reziduuri ce ajung in apele de adancime.
Cum ar putea Guvernul SUA sa convinga marile companii sa-si reduca nivelul de emisii de CO 2?
Buna intrebare! Suntem chiar in mijlocul acestei controverse: cum sa realizam o diminuare a emisiilor CO2 din atmosfera in toate sectoarele. Sunt multe idei, de la tranzactionarea certificatelor de carbon, la taxe in industrie, iar solutia finala va fi probabil o combinare a acestora. Parerea mea personala este ca solutia va fi trecerea de la carburantii clasici la sursele de energie regenerabila. Cred ca vom asista la o crestere a surselor de energie nucleara, pentru ca este foarte curata. Presupune riscuri, dar sa va spun ceva: mai mult de jumatate din energia produsa in Franta provine din centrale nucleare. La fel si in Canada. In niciuna dintre aceste tari nu a avut niciodata loc vreun incident. Secretul este proiectarea reactorului si a instalatiilor. Daca ai o centrala nucleara, cel mai bine sa fie proiectata unitar, in asa fel incat orice defectiune sa fie depistata si remediata rapid. Cred ca cei mai multi oameni de stiinta sunt de acord cu afirmatia ca o centrala nucleara poate fi sigura. Dar ea poate fi riscanta daca nu este conceputa si construita bine. Am vazut acest lucru. Daca ne uitam la ceea ce s-a intamplat la Cernobal si la Three Mile Island din SUA, ne dam seama ca vorbim, pe de-o parte, despre o centrala veche, sovietica, prost proiectata sau, cum a fost cazul in SUA, de o eroare umana. Cred ca urmatoarele generatii de centrale vor fi cu mult mai performante, mai sigure si mai usor de controlat.
