Producția de biocombustibili avansați necesită investiții de capital imense. La nivelul UE, există deja mecanisme de finanțare specifice, cum ar fi identificatorul Consiliului European pentru Inovare (EIC), Tranziția EIC și Acceleratorul EIC, care urmăresc să permită și să accelereze traiectoria de extindere a noilor tehnologii către intrarea pe piață. Deși acesta este un pas inițial către implementarea noilor tehnologii pentru biocombustibili, aceste măsuri nu se traduc în acțiuni și legislații naționale la nivel de stat membru, ceea ce împiedică mobilizarea regională a capitalului, ducând la o adoptare și implementare lentă a noilor tehnologii.
În trecut, una dintre cele mai mari bariere în calea industriei în adoptarea de noi tehnologii pentru biocombustibili, cel puțin în UE, a fost cadrul de reglementare și prevederi în continuă schimbare, care a dus în cele din urmă la valuri de consolidare a pieței și a companiilor pentru combustibilii de prima generație, cum ar fi culturile agricole (biomotorină, bioetanol pe bază de porumb și sfeclă de zahăr și, mai recent, produse din biogaz pe bază de porumb). Prin urmare, este de maximă importanță ca factorii de decizie să furnizeze politici, dispoziții și cadre de reglementare clar formulate, stabile pe termen lung, pentru a permite tranziția industrială la tehnologii avansate de biocombustibil cu impact clar asupra climei.
”Statistic, trecerea tehnologiei din mediile academice la nivel de fabrică pilot au necesitat adesea perioade de timp care depășesc 5 până la 7 ani și importante resurse financiare. Pentru a motiva capitalul privat din UE să accepte riscurile de dezvoltare și intervale de timp extinse pentru returnarea investițiilor în companiile nou-înființate de biocombustibil, guvernele ar putea implementa eliminarea taxelor pentru capitalul de risc cheltuit. Această reducere a riscurilor ghidată de o legislație a investițiilor de capital în noile tehnologii este deja implementată în Statele Unite ale Americii și Regatul Unit. Prin urmare, UE trebuie să pună în aplicare rapid astfel de scutiri de impozite legislative pentru a asigura inovarea în domeniul biocombustibililor și a altor sectoare bazate pe inovare și sustenabilitate pentru valoare economică adăugată și un sector de locuri de muncă vibrant”, spune Dumitru Chisaliță, presedinte Asociația Energia Inteligentă.
Potrivit acestuia, singura cale pentru a permite securitatea energetică și mobilitatea eficientă din punct de vedere climatic este implementarea tehnologiilor disponibile la scară globală chiar acum. Implementarea globală a infrastructurii de producție la scară largă pentru (bio)tehnologii durabile pentru a demara producția de purtători de energie regenerabilă și de mărfuri durabile este imperativă în acest scenariu de dezvoltare oportună.
”Această tranziție fundamentală către tehnologii sustenabile bazate pe bio va necesita îndrumări legislative pe termen lung, bazate pe investiții de capital imense în sectorul privat și guvernamental. Cu toate acestea, va fi singura cale de a limita efectele schimbărilor climatice și de a oferi mijloace de trai pentru viitoarele societăți”, adaugă el.
Asociația Energia Inteligentă consideră că pentru a promova utilizarea energiei curate și durabile la nivel industrial, de retail și de consum, este imperativ un cadru coeziv de politici. Comisia Europeană și Agenția Europeană de Mediu (EEA) au cooperat cu Agenția Internațională pentru Energii Regenerabile (IRENA) și Grupul Interguvernamental de Expertiză privind Schimbările Climatice (IPCC) în conducerea eforturilor pentru tranziția către o energie curată printr-o serie de directive și legislații începând cu anii 1990. Aceste eforturi se manifestă ca angajamentul țărilor UE de a reduce emisiile de GES și de a crește utilizarea energiei regenerabile.
În prezent, producția industrială de biocombustibili este dominată de procese de prima și, respectiv, de a doua generație. Limitarea utilizarii terenurilor agricole pentru producerea de biocombustibili, începând cu anul 2008, au inițiat trecerea treptată către procesele de a doua și a treia generație, care sunt asociate cu schimbări semnificative în aprovizionarea cu materii prime și logistică, precum și cu implementarea tehnologiei (de exemplu, penetrarea pe piață a biocombustibili avansați).
Dezvoltarea proceselor tehnice pentru biocombustibilii de a treia și a patra generație avansează rapid în mediile academice și de start-up, dar implementarea industrială la scară largă rămâne în urmă. Acest lucru indică un decalaj profund în transferul de tehnologii de la o scară pilot la o scară industrială. În acest scop, legislatorii trebuie să abordeze criterii clare și implementabile pentru tranziția tehnologică industrială către biocombustibili avansați cu un impact notabil asupra climei.
