Paul Georgescu, campion mondial la înotul în ape înghețate, ne oferă în cadrul podcastului Green Report o privire detaliată asupra călătoriei sale extreme în natură. De la dificultățile fizice până la momentele de profundă reflecție, el ne vorbește despre importanța echipei și a mentalității în drumul său către performanță. În acest dialog inspirațional, Georgescu împărtășește cum își vizualizează fiecare cursă și cum conexiunile interioare, alături de sprijinul echipei, fac diferența într-o competiție extremă. În același timp, sportivul subliniază misiunea sa de a investi în viitorul sportului românesc, creând oportunități pentru tinerii sportivi și oferind contextul necesar pentru ca aceștia să urmeze calea performanței, fie în competițiile de ultramaraton acvatic, fie în alte domenii ale sportului acvatic.
Pentru Paul Georgescu, sportul nu se oprește la recorduri sau medalii. El merge dincolo de cifre, spre esența a ceea ce înseamnă reziliență, echipă, echilibru mental și conexiune profundă cu natura.
A înfruntat unele dintre cele mai dure condiții de mediu din lume, dar mereu a făcut-o cu un scop: fie să-și testeze limitele, fie să inspire o nouă generație.
Mentalul
În apă, timpul se dilată și se comprimă. Pentru Paul Georgescu, înotul pe distanțe lungi nu e doar un efort fizic, ci o călătorie interioară.
Pentru el, mentalul e uneori mai important decât antrenamentul fizic.
Fiecare detaliu e imaginat în avans, fiecare obstacol e anticipat. Asta face diferența în sportul extrem, și în viață.
Înainte de fiecare cursă, Paul Georgescu nu intră niciodată nepregătit mental.
El vizualizează totul în detaliu, ca un regizor care își proiectează propriul film înainte de a-l trăi.
„Mă uit la videoclipuri cu alți înotători, studiez traseul, analizez condițiile. Și știu exact ce se va întâmpla. Nu e ghici – știu.”
Chiar și în fața unor pericole inevitabile, cum sunt meduzele, nu e luat prin surprindere.
„Mă așteptam. M-a înțepat? Da. Dar nu m-a luat pe nepregătite.”
Antrenamentele nu sunt doar fizice. Când înoată în bazin, mentalul lui este deja în ocean.
„Sunt acolo, Nu în bazin. Mă imaginez în mijlocul apei, cu valuri, cu curenți. În mintea mea, fiecare metru pătrat din ocean e cunoscut.”
Concentrarea totală e esențială. „E ca la ieșirea din apele înghețate. Nu trebuie să tremuri. Te concentrezi doar pe respirație. Dacă pierzi focusul, începi să tremuri și nu te mai poți controla. Până nu te încălzești complet, poate dura o oră.”
„Aveam o teorie – primul copil care îmi venea în minte în timpul cursei era cel cu care simțeam că mă voi conecta. Și îi dăruiam, după, ochelarii și casca cu care am înotat. Așa am făcut mereu.”
Unul dintre cele mai emoționante momente s-a petrecut după traversarea canalului din Hawaii.
În timpul înotului, gândul i-a zburat la un băiețel japonez pe nume Sho, un copil energic, dar tăcut, care nu vorbea deloc, deși înțelegea bine engleza.
„Pur și simplu, era închis în el. M-am gândit mult la el în apă. Așa că, atunci când m-am întors, i-am dat mamei lui ochelarii și casca, spunând că m-am gândit la Sho.”
A doua zi, profesoara a venit la el cu o veste neașteptată: „’Mr. Georgescu, Sho a vorbit!’ Și a zis ‘Mr. Georgescu’!”
Un gest simplu, născut dintr-o conexiune invizibilă în mijlocul oceanului, a avut ecou în sufletul unui copil. Pentru Paul, astfel de momente valorează mai mult decât orice medalie.
Tot felul de întâmplări, aparent mici, dar cu un impact puternic, sunt cele care îi dau energie lui Paul Georgescu în timpul curselor.
Poate sunt întâmplări „trimise”, cum spune el, poate simple coincidențe, dar ele devin combustibil mental când brăzdează zeci de kilometri prin apă.
Rolul crucial al unei echipe
Dincolo de mentalul de fier, într-o cursă extremă, rolul echipei devine crucial.
„Echipa trebuie să se asigure că totul e în regulă, ca eu să mă pot concentra doar pe înot. Ei comunică cu pilotul, urmăresc vremea, temperatura apei, starea mea fizică. Vasile Oșan, medicul lotului național de canotaj, e omul de bază – el știe exact când și ce trebuie să-mi dea. E o muncă de echipă, chiar dacă în apă sunt singur.”
Da, a existat un moment în care instinctul l-a împins pe Paul Georgescu să forțeze lucrurile, în ciuda avertismentelor echipei.
După o primă încercare nereușită de a traversa Canalul Nordic, a insistat să se întoarcă în apă la doar două săptămâni distanță, chiar dacă era ultima fereastră de timp posibilă pentru acel sezon.
„Toată lumea mi-a zis să nu mă întorc, că e prea devreme. Dar eu – nu, că mă întorc, că trebuie, că simt. Am luat decizia de capul meu. A fost o lecție dură, dar am învățat din ea”, recunoaște el acum.
Echipa care îl însoțește în aceste misiuni imposibile nu este mare, dar este esențială.
Începând cu tatăl său, prezent la unele dintre cele mai grele traversări, și continuând cu antrenorul său, Matei Curcăneanu, dar și cu Iulian Zamfir, cel care i-a fost alături încă de la a doua tentativă de a traversa Canalul Mânecii.
„Iulian m-a însoțit de atunci peste tot. A fost acolo mereu, la bine și la greu”, spune Paul.
Un alt nume important din echipa sa este Cristian Mitrică, globetrotter și prieten al mediului, care, deși în prezent se află departe, în Thailanda, rămâne un om de bază.
„Ei sunt oamenii care fac totul posibil. Fără ei, eu nu m-aș putea concentra pe ce am de făcut în apă. Ei comunică cu pilotul, se ocupă de siguranță, de nutriție, de logistică, tot.”
Desigur, cel mai important sprijin vine din partea familiei, soția și copiii lui, care i-au fost aproape în fiecare etapă a acestui drum extrem.
„Fără ei, nimic nu ar fi avut sens”, spune Paul.
Viitorul: competiții de anduranță și misiunea de a forma generații noi
După ce a atins cele mai impresionante borne ale înotului în ape înghețate și a finalizat circuitul Ocean’s Seven, Paul Georgescu intră într-o nouă etapă.
„Am făcut tot ce era de făcut în ape înghețate. Record mondial de distanță, titlu de campion mondial, record Guinness. Nu mai e nimic care să mă motiveze acolo”, spune el cu seninătate.
Paul Georgescu face o pauză de la traversările solitare și își concentrează atenția pe competițiile oficiale de ultramaratonului acvatic, unde va concura alături de cei mai buni înotători din lume.
De data aceasta, nu ca un aventurier singuratic, ci în competiție directă cu elitele mondiale ale înotului în ape deschise.
Prima oprire: traversarea dintre Capri și Napoli, în Italia, o cursă de 36 de kilometri.
În 2025, va participa la ediția pentru amatori, pentru a studia traseul.
Urmează alte două-trei curse de antrenament în sezonul cald, iar în 2026 și-a propus să intre în competiția profesioniștilor:
„Vreau să văd cum mă descurc în fața altora. Nu mai e despre a duce un proiect imposibil până la capăt de unul singur, ci despre performanță pură”.
Deși vârsta medie a celor care fac acest sport este între 35 și 40 de ani, Paul spune că nu există o limită reală.
Sportivul are un prieten turc care, la 66 de ani, a intrat în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind cel mai vârstnic înotător care a traversat strâmtoarea Cook, din Noua Zeelandă.
O traversare recunoscută pentru dificultatea sa, cu temperaturi extrem de scăzute și curenți puternici.
„E o țară superbă, Noua Zeelandă. Oamenii care fac sportul ăsta știu că nu e vorba doar de mușchi sau antrenament, ci mai ales de minte! Mentalul contează 75-80% din reușită”, subliniază Paul.
Următoarea etapă nu e doar despre viteză și anduranță. E despre a crește, încă o dată, nivelul jocului.
În paralel, Paul investește eforturi considerabile în creșterea tinerelor talente românești.
În timp ce performanțele sale în ape înghețate și deschise au cucerit titluri internaționale și recorduri mondiale, Paul Georgescu nu a pierdut din vedere misiunea de a construi o pepinieră solidă de înotători în România.
Profesor de sport și mentor implicat, Georgescu investește acum timp și energie în formarea tinerei generații de sportivi, în special în disciplina înotului în ape deschise, o ramură tot mai importantă la nivel internațional, dar încă slab dezvoltată în România.
Pentru el, participarea timpurie la competiții internaționale este esențială: „E foarte important ca acești tineri să capete experiență de concurs cât timp sunt încă la început. La probele olimpice de 10 kilometri, nu contează doar condiția fizică, ci și tactica; cum să stai în spatele altora, când să ataci. Fără concursuri reale, nu ai cum să înveți asta.”
„Avem doi înotători foarte buni: Andrei Enache, care face și ape înghețate, și Teodor Proca, de la Pitești. Sunt sportivi de 1,500 m, cu potențial uriaș”.
Pentru a-i susține, Paul organizează competiții naționale precum Atlantis Mile, ajunsă anul acesta la a doua ediție.
„Încercăm să aducem cât mai mulți înotători din bazin în ape deschise. Mulți se tem de necunoscut, de ce e sub apă. Dar odată ce participă la un astfel de concurs, majoritatea rămân captivați.”
Le este frică de necunoscutul pe care îl aduce natura.
Prima ediție a concursului Atlantis Mile a fost organizată cu un buget modest și s-a încheiat cu pierderi financiare, dar cu câștiguri importante la capitolul motivație și experiență pentru sportivi.
„N-a contat că am ieșit pe minus. Important e că am oferit o platformă pentru copiii ăștia. Anul acesta vom fi mult mai pregătiți.”
A doua ediție Atlantis Mile va avea loc pe 30 și 31 august, în stațiunea Jupiter. Dacă vremea va fi nefavorabilă, competiția se va muta în portul turistic Mangalia.
Însă organizarea unor astfel de competiții vine cu dificultăți majore: „E foarte greu să găsești sponsori pentru sport, mai ales când ai standarde ridicate. Știu ce înseamnă o competiție internațională. Ai nevoie de barca de siguranță, de scutere, de echipe vigilente gata să intervină în orice clipă. Costurile sunt mari și riscurile la fel.”
Totodată, Paul Georgescu este implicat activ în promovarea și dezvoltarea sportului acvatic în România.
De trei ani, este responsabil din partea federației pentru Beach Water Polo, o disciplină dinamică și spectaculoasă, introdusă recent în programul Jocurilor Mondiale de Plajă, sub egida Comitetului Internațional Olimpic.
„Organizez anual Cupa României la Beach Water Polo, unde aducem echipe din Campionatul Național. Sper ca în curând să organizăm un eveniment internațional important în România, fie un campionat european, fie un turneu de calificare pentru mondiale”, spune sportivul.
El încurajează tinerii care nu sunt neapărat buni înotători să încerce polo-ul.
„Este un sport de echipă care dezvoltă nu doar fizicul, ci și mentalul și spiritul social. E un sport complet.”
Pentru Paul Georgescu, investiția în viitorul sportului românesc este o misiune personală.
După ce a inspirat prin propriul exemplu, acum creează contextul pentru ca alții să-l urmeze.
Este locul în care se regăsește, se autodepășește și, mai nou, în care formează caractere. Iar miza sa nu mai este doar să depășească limitele fizice, ci să lase un impact durabil în urma fiecărei curse.
CITIȚI ȘI:
Podcast Green Report: Transformarea unui campion în mijlocul naturii
