Text de ALEX BARA
Si, pana la cataclism, continui serialul alternativa rampei cu un proces in care materia organica este descompusa la temperaturi ridicate, in absenta totala sau partiala a oxigenul in produse care pot fi gazoase, lichide sau solide in forma sau ca o colectie a tuturor celor trei forme, adica piroliza. Sistemul de presiune influenteaza o reactie si, prin urmare, caracteristici ale produselor de reactie.
Piroliza difera de incinerare in sensul ca este o reactie endotermica si are loc intr-un mediu fara oxigen sau scazut de oxigen. Deoarece este endotermic, o cantitate considerabila de input de energie de intrare este necesara pentru a atinge temperaturile ridicate necesare pentru a volatiliza compusii organici.
Gazele produse sunt in principal CO, CO2, H2, C2H6, CH4 si C2H2. Lichidele constau in uleiuri pirolitice, gudroane foarte vascoase si organice oxigenate in apa, iar solidele sunt in mod colectiv desemnate ca mangal. Cantitatea si compozitia produselor de piroliza depind de compozitia materiei prime, de temperatura si de presiunea aplicata. Cu cat e mai mare temperatura, cu atat este emis mai mult gaz, in timp ce cantitatea de lichide si gudroane este corespunzator mai mica.
Uleiul predomina in proces la temperatura de 285°C pana la 340°C si presiunea de la 20.000 pana la 30.400 kN/m2. In timp ce metanul devine principalul produs in cazul in care temperatura este mentinuta la 650°C si presiunea de la 7.580 la 20.000 kN/m2.
Ca si in cazul tehnologiilor W2E si W4E, piroliza poate genera abur pentru energie sau incalzirea procesului, insa pe baza arderii gazelor de evacuare in arzatorul secundar.
Problemele tehnologice:
Andco-Torrax – instalatie proiectata pentru 300 Mg/hr
- "canalizarea” gazului in reactor, fluxuri mari de zgura si niveluri excesive de zgomot. Procesul atingea o reducere de greutate de 80%- 85%, la o eficienta de 62% – 68% Monsanto „Landgard” – instalatie proiectata pentru 907 Mg/zi
- esecul linie-refractare, o concentrare excesiva de pulberi in suspensie in gazele de evacuare, precum si un flux mare de zgura in arzatorul secundar
Union Carbide „Purox” – instalatie proiectata pentru 180 Mg/zi, unde gazele de evacuare purificate prin precipitator electrostatic au valoarea calorica de 11,190 J/L si caracteristici similare cu gazul natural. Randamentul net, exprimat in MkJ/Mg de deseuri solide: 9.63, 9.24 si 7.56.
Unele lectii importante au fost invatate despre sistemele de conversie termica, pentru incinerarea deseurilor municipale solide (ne) prelucrate. Aceste lectii si ramificatiile lor ar trebui sa fie luate in considerare la proiectarea, evaluarea sau aplicarea conversiei termice a deseurilor:
Daca poluantii atmosferici trebuie sa fie controlati la niveluri foarte scazute, procesul de control trebuie sa fie exercitat de la livrarea combustibilului, pe tot ciclul de procesare, la tratare/manipularea cenusii si cu sistem asigurat de intretinere continua.
Compozitia si cantitatile de deseuri trebuie sa fie in mod adecvat estimate pe durata de viata a proiectului de conversie termica. Daca reciclarea materialelor este planificata, proiectarea sistemul termic trebuie sa permita eficienta si in conditii de variatii in compozitia si disponibilitatea combustibilului.
Interesul pentru piroliza deseurilor a inceput la sfarsitul anilor 1960. Acesta se baza pe rationamentul ca deseurile municipale solide cu continut organic de 60% sunt o materie prima foarte potrivita. La mijlocul anilor 1970, interesul pentru piroliza ca metoda de producere a energiei a atins apogeul. Imediat, insa, o combinatie de probleme tehnice si calcule economice eronate asociate cu piroliza deseurilor au dus la o scadere drastica a interesului si asteptarilor pentru tehnologie. Lipsa de interes persista, dar cu toate acestea, in prezent, fara „cataclism natural” procesul poate genera combustibil asemanator motorinei din deseuri plastice sau combustibili din biomasa.
