STUDIU EUROPEAN: Sudul Romaniei se compara, ca nivel al poluarii cu nitrati, cu cele mai performante zone agricole ale Europei: nord-estul Olandei, regiunea Flandra din Belgia, Anglia, unele parti din Franta, nordul Italiei. La ei e de vina excesul de ingrasaminte folosit pentru a obtine supraproductie, la noi dejectiile umane si animale din orase si comune care, neavand nici cel mai rudimentar sistem de canalizare, se scurg direct in pamant, poluand apele freatice
Raportul privind implementarea Directivei Nitratilor arata ca in Europa, folosirea agricola a fertilizatorilor chimici si organici cu nitrati- vitali pentru cresterea recoltelor- este o sursa majora de poluare a apei, afectand sanatatatea oamenilor. Raportul arata insa ca, in pofida tendintei de stabilizare si chiar de scadere a prezentei concentratiilor de nitrati in UE, exista numeroase regiuni unde nivelul concentratiilor de nitrati in apele subterane este la dimensiuni alarmante in: Estonia, nord-estul Olandei, regiunea Flandra din Belgia, Anglia, in unele parti din Franta, nordul Italiei, nord-estul Spaniei, sud-estul Slovaciei, in sudul Romaniei, in Malta si Cipru. CE a identificat de asemenea concentratii deosebit de mari de nitrati in apele de suprafata din Malta, Anglia, Flandra (Belgia) si regiunea Bretania din Franta.
Ing. dr. Mihai Dumitru, directorul Institutului de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie, explica de ce tara noastra e unica in clubul poluatorilor cu nitrati: "Daca bagi toti nitratii pe care-i folosesste agricultura romaneasca in apa freatica, n-o sa-i ridic nivelul de nitrat din apa nici pe departe fata de cat il ridica descompunerea matriei organice in mod natural. S-a lansat gogoasa cu cantitatile uriase de ingrasamintele folosite pe vremea lui Ceausescu, ca sa ni se spuna ca am poluat apele freatice cu nitrati si atunci si ca le poluam si acum. Insa adevarul e altul. Noi am folosit intotdeauna o cantitate extrem de mica de ingrasaminte. Maximum folosit a fost de 126 kg/ha in 1986, in timp ce in CE in aceeasi perioada se foloseau 800-1000 kg/ha. In prezent UE foloseste 250 kg/ha in timp ce noi folosim doar 40 si vrem sa comparam productia noastra cu a lor".
Boala copiilor albastri
Buba Romaniei e alta: "Ca sa va convingeti ca poluarea nu vine din agricultura, luati o proba de apa freatica din camp si constatati ca e nepoluata, este excelenta. Cum ati luat-o din localitate este poluata, la distanta de numai 1-2 kilometri. Nu vine din agricultura, ci fiindca noi avem un defect: avem comune de mii de oamenii si n-avem canalizare. Noi am facut aductiune de apa in unele localitati uitand sa facem canalizare si statii de epurare. Noi n-avem statii de epurare nici macare in orasele mari. La asta se adauga apele uzate de la complexe zootehnice unde depozitul de gunoi nu e protejat cel putin cu o folie de plastic si in felul acesta se spala catre apa freatica".
Mihai Dumitru estimeaza ca daca am avea controlul dejectiilor de la animale si de la oameni, nivelul de nitrati din panza freatica ar scadea enorm: "Un 80-90% cu usurinta". Pana atunci, locuitorii satelor din sud isi platesc tributul anual sub forma jertfelor de copii: "Pana la doi ani copiii au sistemul imunitar insuficient dezvoltat, iar la varsta aceasta frageda, in momentul in care ai pregatit ceaiul copilului cu o apa care are 100 de ppm de nitrati, face boala albastra sau methemoglobinemie. E o boala in care copilul se albastreste practic, capata o culoare ciudata din cauza excesului de nitrati.
Numarul de imbolnaviri variaza intre 200 si 500 pe an si mortalitatea e de 4-5 copii anual. La noi se intampla in sudul Romaniei mai ales, pentru ca aici viteza de circulatie a apelor freatice este coborata si apele se incarca incontinuu cu nitrati, chiar daca noi nu mai folosim in agricultura decat cantitati extrem de mici de azotat de amoniu si alte ingrasaminte cu azot".
Ca si-n agricultura, unde productia tine de capriciile vremii, boala albastra loveste copiii in special in anii secetosi. Explicatia e una pur fizica: "In anii cu seceta nivelul panzei freatice scade, ceea ce duce la concentrarea nitratilor in apele subterane, pe care apoi le scoatem cu galeata din fantana". Nici reversul meteorologic nu e mai bun: "Nitratul nu se misca decat daca are apa. Daca nu ploua, ei se acumuleaza incet-incet in sol. Odata la 3-5 ani, cand ploua foarte mult, apa spala nitratii acumulati de-a lungul anilor in sol, care sunt dusi in panza freatica". Si ciclul se reia.
Cum se pazeau comunitatile rurale in vremea lui Toparceanu de nitrati
In spatele casei, oamenii din Romania rurala isi sapa haznale, le acopera cu niste chioscuri paralelipipedice din lemn si e gata "buda" familiala. Langa casa, cei mai cu stare au un grajd, iar daca-s mai pauperi au doar un cotet. Cu harnicie, fiecare om isi curata grajdul (cotetul) o data pe zi si ridica lopata cu lopata, undeva langa, o movila de dejectii solide. Cele lichide sunt lasate sa se scurga in pamant, cele solide isi lasa zeama proprie in timp, fiind spalate de ploi. Doar ca sub picioarele noastre curge o salva de rauri subterane, din care oamenii de la tara isi iau – sapand fantani- apa de baut. Cine-si amplaseaza fantana prost, adica in aval de buda sau grajd, scoate cu galeata apa "imbogatita" printre altele, in nitrati.
Ing. dr. Mihai Dumitru explica ce se stia din batrani, dar noile generatii au inceput sa uite: "Din greseli grosolane de amplasare a grajdului cu animale: se pune grajdul deasupra si fantana jos si in felul acesta dejectia lichida de la grajd ajunge in apa freatica si ajunge apoi in fantana cu usurinta. Distanta minima recomandata la campie e 50 de metri, dar pot s-o pun si la trei metri daca e pusa cum trebuie. Daca am pus fantana in deal si am luat apa freatica care se scurge catre grajd, nitratii nu mai ajung in fantana, fiindca apa freatica nu curge niciodata la deal, ci urmeaza panta terenului".
In privinta gunoaielor animale, ca e vorba de mici grajduri sau cotete, sau de mari ferme zootehnice: "La multe nu se face stocarea cum trebuie a gunoiului de grajd. Gunoiul trebuie depozitat pe toata perioada de descompunere. Nu e de ajuns o zi-doua de stocare". Nici autoritatile statului nu-si mai fac treaba cum ar trebui: "S-a pierdut chiar obiceiul sa facem analizele de apa potabila din fantani. Se faceau pana in 2000, le facea SANEPID-ul. Acum se fac doar daca sunt accidente sau probleme grave".
Pe vremuri, satenii se ingrijeau pentru sanatatea apelor subterane: "De la 1900, dinainte de razboi, existau recomandarile de bun simt, care veneau de la primarie ca oamenii sa-si ingrijeasca fantanile. Daca vi-l aduceti aminte pe Toparceanu, in fiecare an agentul sanitar vizita toate ograzile sa vada daca apa e curata. In fantanile in care agentul vedea ca apa era tulbure, avand suspensii multe, agentul dadea cu var ca sa dezinfecteze apa si in felul acesta sa ii oblige pe proprietari sa scoata toata apa din fantana, sa curete fantana si sa se regenereze apa".
