Aproximativ 3.760 de tone de plastic plutesc în prezent în Marea Mediterană, potrivit unui model realizat de o echipă de cercetători greci.
Producția globală de plastic a crescut în fiecare an începând cu anii 1950, cu 368 milioane de tone de plastic produse în 2019. O proporție mare de deșeuri de plastic ajunge în mări și oceane – estimările sugerează că peste 250.000 de tone de resturi de plastic plutesc în prezent în oceanele lumii.
Marea Mediterană este considerată un punct fierbinte pentru poluarea cu plastic, potrivit studiului publicat în Frontiers in Marine Science. Acest lucru se întâmplă cel mai probabil din cauza coastelor sale dens populate, pescuitului, transportului maritim, turismului și fluxului limitat de apă de suprafață către Atlantic. În același timp, Marea Mediterană este bogată în biodiversitate, ceea ce naște îngrijorări cu privire la conservarea ecosistemelor marine.
Poluarea cu plastic afectează toate nivelurile biodiversității marine, cu particule micro și macroplastice găsite la suprafața mării, plaje, fundul mării și în corpurile animalelor marine mari și mici. De asemenea, s-a raportat că oamenii ingerează plastic prin consumul de fructe de mare.
Modelul dezvoltat de cercetătorii de la Centrul Elen pentru Cercetări Marine a urmărit căile și soarta finală a resturilor de plastic din Marea Mediterană. Modelul a făcut o simulare în perioada 2010-2017, urmărind materialele plastice din surse terestre, cum ar fi râurile și orașele de coastă, luând în considerare în același timp procese importante de dispersie, cum ar fi scufundarea, amestecarea verticală / orizontală, vântul și curenții. De asemenea, a identificat potențiale modele de acumulare de micro și macroplastice în stratul de suprafață, curenții marini, fundul mării și pe plaje.
Acumularea totală anuală de materiale plastice din Marea Mediterană este de aproximativ 17.600 de tone, din care 3.760 de tone plutesc în prezent în Marea Mediterană. Din total, 84% ajung pe plaje, iar restul de 16% ajung în curenții marini sau pe fundul mării.
„Simulările de distribuție a plasticului în mediile marine sunt caracterizate în prezent de un grad mare de incertitudine. Datele experimentale privind mai multe procese care afectează soarta materialelor plastice, cum ar fi scufundarea, ingestia de către organisme marine și fragmentarea în bucăți mai mici sunt încă destul de limitate”, a spus autorul principal, dr. Kostas Tsiaras.
Cercetătorii au mai observat că microplasticul este mai puțin abundent la suprafața mării pentru că de acesta se atașează organisme marine mai grele ceea ce le face să se scufunde. Ele se sunt mai prezente însă în curenții marini și pe fundul mării. Macroplasticele, cum ar fi pungile de plastic și spuma de poliester, pot pluti pentru perioade mai lungi de timp și pot parcurge distanțe mari de la sursele lor.
Sursele de microplastice (cum ar fi stațiile de epurare a apelor uzate) au fost găsite în principal în apropierea orașelor metropolitane și a zonelor puternic populate de-a lungul coastelor franceze, spaniole și italiene. Microplastice de dimensiuni mai mari au fost găsite în zone cu ape uzate mari netratate, cum ar fi coastele din largul Greciei și Turciei.
Macroplasticele provin din zonele cu aport important din râuri, cum ar fi coastele algeriene, albaneze și turcești, și aproape de orașele metropolitane și de coastele foarte populate (Spania, Franța, Italia).
Citește și: Guvernul a aprobat HG care reglementează sistemul garanție-returnare
