Dupa ce brusca pasiune pentru minerit a sotiei lui Crin Antonescu a incins spiritele, opinia publica reactionand prompt fata de lansarea la Bruxelles de catre Adina Valean a noii campanii otravite de promovare a exploatarii aurului de la Rosia Montana, apar acum noi reactii – la nivel academic – fata de tema aurului Apusenilor.
Prima doamna a PNL a fost dezavuata public pana si de sotul dumneaei, care a trimis un comunicat cu antetul PNL de disociere a partidului fata de consoarta. Se sparie gandul de ce s-o fi intamplat in alcovul sotilor Antonescu, mai ales daca ne mai gandim si la cum va raspunde cianoticul Crin interpelarilor publice la adresa finantarii campaniei sale de catre Gold Corporation.
Pana la aflarea traseului spagilor pompate in mediul politic de catre mogulii cianurii, chestiune de care ne vom ocupa indeaproape, „Curentul“ publica analiza necrutatoare a Academiei Romane, cel mai inalt for de autoritate stiintifica al tarii. Aceasta ultima luare de pozitie este un serios avertisment adresat in primul rand factorilor politici, dar si un apel vibrant la responsabilitate, ce invoca temeinica regandire a mizei aurului romanesc in beneficiul urmatoarelor generatii ale Romaniei.
„Aurul Apusenilor – resursa de importanta strategica nationala“
Reproducem in intregime comunicatul academicienilor in legatura cu proiectul de exploatare a aurului din Muntii Apuseni, emis in data de 2 februarie de catre biroul prezidiului Academiei Romane:
„In contextul actualei controverse legate de proiectul Rosia Montana, Academia Romana declara urmatoarele:
Dincolo de obiectiunile formulate de Academia Romana in declaratia publicata anterior, revenim subliniind unele aspecte economice. Consideram ca depozitele de aur din subsolul Romaniei reprezinta o resursa neregenerabila de importanta strategica nationala, proprietatea Statului Roman, a carei soarta nu poate fi decisa numai de autoritatile locale. In consecinta, decizia cu privire la oportunitatea exploatarii resurselor aurifere ar trebui luata prin consultarea intregii populatii a tarii, eventual printr-un referendum national.
Precizam ca in practica internationala se foloseste (mai ales la exploatarea petrolului, dar si a mineralelor, inclusiv aur) asa-numitul «contract de impartire a productiei» (Production Sharing Agreement), mult mai favorabil statului decat concesionarea preconizata (care aduce doar 2% venituri directe din redevente, restul veniturilor fiind indirecte, rezultate din impozite si taxe). Potrivit acestui tip de contract, dupa acoperirea cheltuielilor de investitie si operare, productia este impartita intre stat si investitor (revenind statului pana la 80% si 20% firmei). In aceste conditii, ar insemna ca o buna parte (negociata) din aurul rezultat sa revina direct Statului Roman!
Consideram ca exploatarea aurului din Muntii Apuseni ar putea fi luata in considerare in urmatoarele conditii:
1. Daca exploatarea s-ar face in galerii si nu in cariera deschisa. Astfel s-ar evita mutilarea mediului, stramutarea populatiei, distrugerea unei localitati si a vestigiilor arheologice etc.
2. Daca relatia dintre stat si investitor s-ar baza pe procedura contractului de impartire a productiei si nu pe concesionare.
3. Daca in locul tehnologiei bazate pe cianura s-ar folosi o tehnologie fara acest reactiv. Exista in prezent si asemenea tehnologii, inca putin folosite, dar imperative in cazul unor zone dens populate“.
Actionari „licentiati“ in genocid, masacre, razboaie civile
„Curentul“ s-a implicat in repetate randuri in disputa exploatarii aurului Apusenilor, dezvaluind fatete ale controversatei afaceri ascunse publicului romanesc. Un mare numar de organizatii ale societatii civile desfasoara de peste un deceniu o campanie sustinuta de informare si constientizare, luptandu-se in instanta cu reprezentantii companiei Gold Corporation si tragand semnale de alarma ignorate in mare masura, cu putine exceptii, de clasa politica.
Pe de alta parte, compania aurifera a investit sume uriase de bani pentru a lansa campanii propagandistice otravite si mincinoase, achizitionand mercenari ai publicitatii, dar si alte categorii de mercenari, cum ar fi un Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei si ambasador la UNESCO, chiar forul international insarcinat cu protejarea patrimoniului amenintat de exploatarea salbatica.
Este usor de inteles pana la ce nivel a patruns in plan politic, si nu numai, mafia aurului, cand insusi duplicitarul reprezentant al Romaniei la forul mondial este platit de firma care si-a propus distrugerea patrimoniului romanesc, punand revista pe care o patroneaza, „Romania literara“, cu tot cu angajatii ei, intelectuali brigadieri gold, in slujba caracatitei intereselor legate de aurul Apusenilor „- «tara» lui Avram Iancu, simbol al luptei pentru libertate a romanilor din Transilvania“ – pentru a cita dintr-un alt comunicat al Academiei Romane.
Tentaculele afacerii
Unul dintre actionarii Rosia Montana Gold Corporation este, alaturi de „americanul“ de origine maghiara George Soros, magnatul israelian Beny Steinmetz, un miliardar din topul mondial. Firma sa, Beny Steinmetz Group, detine de anul trecut aproape zece la suta din compania aurifera.
Corporatia sa a fost acuzata public de implicare in asa-numitele „razboaie ale diamantelor“ care au insangerat tarile africane, ce au avut ghinionul sa detina pretioasele resurse ce ajung pe celebra piata a Amsterdamului, placa turnanta a comertului cu diamante, la randul sau controlata autoritar de „famiglii“ de aceeasi sorginte. Corporatia nu se ocupa doar de diamante, ci si de alte afaceri miniere, extractia unor resurse la fel de pretioase ca diamantele – cobalt, cupru – aflate in subsolul nefericitilor bastinasi africani, care au ajuns sa alimenteze abatoarele umane ale unor razboaie ce au durat peste un deceniu si care au „produs“ peste 2,5 milioane de victime – pentru a ne referi doar la Sierra Leone.
Micul stat vest-african a fost epicentrul unui razboi civil cumplit plecat de la miza controlului industriei diamantelor care a generat o adevarata hecatomba. Nu doar implicarea in genocid este principala activitate a actionarului Gold Corporation din Romania, ci si investitia pe piata imobiliara, dupa ce a penetrat piata via Adrian Nastase.
Securistii, aurul si ardelenii
Cat despre cum a penetrat Romania George Soros, agatat la bratul lui insusi Ion Iliescu, nestemata de pret care a marcat debutul organizatiei „filantropului“, imediat dupa 1990, nu mai este nevoie de comentarii. Povestea intromisiunii unor astfel de „capitalisti“ in cele mai manoase businessuri din Romania, exploatata aidoma unei tari africane, este punctata de istorii cu personaje ce apartin subteranelor securistice, dinozauri ai „sarpelui cu ochelari“ Virgil Magureanu si nu numai.
Istoria aurului de la Rosia Montana nu face exceptie. In urma cu multi ani, am scris despre un anume Ioan Gaf Deac, ambasador in Australia, combinat cu personaje implicate in afaceri cu droguri, la randul lor suspectate de apartenenta la mediile fostelor organe de securitate. O sursa cu legaturi in Serviciul de Securitate australian mi-a pus la dispozitie date socante, iar dupa publicarea articolului am avut parte de una dintre seriile amuzante de amenintari cu moartea care m-au tot urmarit in cariera jurnalistica. Ioan Gaf Deac a fost zburat pana la urma din postul de ambasador, de catre regimul Constantinescu.
Gaf Deac era un protejat al regimului Iliescu, iar numele sau era legat de canalizarea Giurtelecului Hododului, celebra localitate de resedinta a lui Virgil Magureanu, dar si de activitatea in domeniul minier.
Pana sa fie numit ambasador, acesta a fost secretar de stat in Departamentul minelor si geologiei, din Ministerul Industriilor. Dupa „retragerea“ sa, a ajuns director la un institut national ce se ocupa cu statistica – o mina de aur din punct de vedere informational.
Ambasadorul expert in minerit si canalizari Ioan Gaf Deac a fost cel care a reusit sa-l aduca din Australia, unde se ocupa cu drogurile, pe excrocul romano-australian Frank Timis pe post de coordonator al investitiilor strategice in industria aurifera si a uraniului din Romania, Grecia, Canada – investitor din partea Gabriele Resources Ltd.
Introdus de Gaf Deac in problema aurului, Timis devine tartorul Regiei Aurului si Cuprului Deva, fondeaza Rosia Montana Gold Corporation, pune mana pe patrimoniul statului, legitimat de relatiile suspuse din mediile „sigurantei nationale“, via Tender si obtine o licenta pentru o suprafata de peste 2.000 de hectare, in baza unui contract incheiat in decembrie 1998, licenta ce oferea titularului dreptul sa exploateze rezervele auro-argentifere ale zonei.
De aici incepe periplul afacerii aurului, care s-a tot rostogolit de la serpisorii lui Magureanu la „filantropul“ Soros si apoi la dragonii diamantelor africane, de la excroci marunti implicati in afaceri cu stipefiante de teapa fostului taximetrist Frank Timis la megamoguli licentiati in masacre la scara mondiala.
