La 70 de ani, dintre care peste 40 i-a petrecut muncind ca inginer chimist, Codrin Mina a refuzat sa isi iroseasca zilele de pensie jucand table in parc. De nevoie, dar si de placere, a inventat un nou material de constructii, un fel de ciment fabricat din deseuri de polistiren expandat, deseuri foarte daunatoare mediului. Inventatorul sustine ca materialul sau poate revolutiona constructiile si ca reprezinta si o posibilitate de valorificare a deseurilor de polistiren expandat, in locul arderii sau depozitarii lor in natura. Nascut in Romania dintr-un tata german care a fost nevoit sa isi schimbe numele din Kamner in Mina pentru a evita deportarea, pensionarul inventator si-a petrecut tineretea muncind in Africa, Franta si Germania. Acum, spera sa ramana in istorie ca inventatorul unei solutii fiabile in constructii si utile pentru mediu, indiferent sub ce nume.
Interviu de Carmen Albisteanu carmen.albisteanu@green-report.ro
De unde v-a venit ideea de a inventa acest material?
Eu sunt inginer chimist si m-am ocupat in trecut de realizarea de instalatii chimice. In Romania am realizat 52 de instalatii cap coada si le-am facut sa mearga. Am facut si in Europa, in Africa, in tarile de langa ecuator. La un moment dat, un prieten de familie isi facuse o casa si trebuia tencuita si m-a ametit suma de care avea nevoie. Era incredibil. Si atunci m-am apucat, prin 2003. Nu a durat nici un an si l-am facut. Am folosit cunostintele pe care le aveam in materie din diversele instalatii cu care am lucrat si am facut niste asociatii de idei.
In ce consta inventia?
Spre deosebire de alte produse similare, produsul acesta foloseste substante organice si ciment. In mod normal, anumite substnte organice nu adera cu cimentul si are loc un fenomen numit segregare, adica la toata treaba asta trebuie sa pui un produs care sa creeze niste punti hidrofile care se leaga de ciment – care este foarte puternic alcalin – si produsul organic, un polistiren expandat obtinut din deseuri. Produsul de legatura intra in categoria alcoolilor polivinilici, poliacetat de vinil partial hidrolizat, adica aracet. Deci este vorba despre un ciment din deseuri de polistiren expandat.
In ce mod aduce acest material un beneficiu mediului?
In primul rand, deseul de polistiren expandat nu este greu, dar este un deseu voluminos. Distrugerea lui este o mare problema, se dezvolta gaze periculoase la ardere si nu se poate face decat in instalatii specializate, foarte putine in Romania. In mediul natural se dezintegreaza foarte, foarte greu. In al doilea rand, se foloseste ciment obisnuit, iar poliacetatul de vinil si alcoolul polivinilic se fabrica in Romania, sub denumirea de aracet. Se faceau inainte la Rasnov si la Craiova.
Care sunt caracretisticile materialului? Prin ce se deosebeste de materialele de constructii obisnuite?
Sa incepem cu calitatile lui, ca astea determina si unde poate fi folosit. Este complet impenetrabil la apa. Eu l-am tinut aproape o luna de zile sub apa, cu greutati deasupra, cantarit inainte si dupa si nu absoarbe niciun fel de apa. Nu este ignifug, dar in limite rezonabile, pana la 900 de grade, nu arde. Densitatea este foarte mica, ea poate fi reglata din cantitatea de polistiren expandat si din granulatie. In mod normal, pluteste pe apa. Si rezistenta mecanica este foarte mare. Materialul are caracteristici mecanice apropiate sau chiar mai bune decat lemnul de stejar uscat, un material extrem de scump.
Unde ar putea fi folosit acest material?
Poate fi folosit in surprinzator de multe feluri. Poate fi folosit in primul rand la constructia de case. In afara de constructii, materialul se poate folosi la piscine. Nu te mai apuci sa pui faianta, gresie si altele. Pui asta, il vopsesti, faci imbinarile cum trebuie si nu ai nicio problema. In zonele cu umiditate mare se mai poate folosi ca hidroizolatie. Peretii placati cu acest ciment, la o constructie din caramida sau altceva, plachezi peretele si fundatia si ai scapat de umiditate. Ce voiam sa spun este marea diferenta intre tehnologia de fabricare a materialului astuia si a BCA-ului. BCA-ul se face cu un consum foarte mare de energie.
Si ce diferente ar exista intre o casa din ciment din polistiren expandat si una din BCA?
Aici trebuie sa se tina cont de un singur lucru: la suprafete mari nu este nevoie sa faci caramizi, faci tot peretele odata si trebuie sa tii seama de intensitatea vantului, pentru ca el, fiind foarte usor, da fenomentul de portanta, ca panza de la vapor. Trebuie sa ai niste grinzi stabile. Casa se poate construi intr-o saptamana, insa ce trebuie sa faci este o fundatie cu grinzi de otel. Nu poti sa faci un perete de rezistenta, trebuie sa ai rezistenta deja facuta. La ora actuala, in Romania se lucreaza cu BCA, insa dezavantajele sunt ca BCA-ul nu este rezistent la apa, in timp ce materialul acesta poate fi folosit si ca material hidroizolant perfect.
Cat de usor sau cat de greu a fost sa brevetati inventia?
Singura dificultate a fost faptul ca trebuia sa platesc destul de mult la OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci). Materialul are calitatile unui lemn de stejar uscat, insa poti sa bati cuie in el si este foarte usor. Instalatia este foarte simpla: trebuie sa ai doar un malaxor bun. Si trebuie sa ai forme in care torni si niste spatii de depozitare, pentru ca trebuie sa stea un pic. Se intareste de tot in patru-sase ore, dar ca sa aiba loc reactia de legare chmica intre ciment, polistiren si alcoolul polivinilic e nevoie de mai multe zile. Am gasit pe cineva din Sinaia interesat, care s-a oferit sa plateasca actele la OSIM in schimbul unui certificat de cesiune neexclusiva. Nu e complicat sa brevetezi, dar trebuie sa ai bani.
Cine ar putea sa produca materialul la scara larga?
Cine are bani de asa ceva, ca este nevoie de o investitie. In cazul meu, lucrurile sunt asa: cel care este interesat vine si vede despre ce este vorba si ii fac o proba. Pentru o scara mai mare, cine vrea sa isi optimizeze cheltuielile trebuie sa faca mult, sa le depoziteze undeva, pe niste rastele si sa aiba cantarul, malaxorul si formele pentru turnare. In Romania, oamenii sunt in general neseriosi si a fost o perioada in care eforturile de valorificare a materialului au stagnat. Am luat deja legatura cu cateva companii care produc materiale de constructii si asteptam un raspuns de la el.
Personal, ati avut ocazia sa folositi materialul?
Nu, nu am avut la ce. Nu imi fac alta casa deocamdata (zambind). Nu exista o constructie prototip inca.
S-a interesat cineva de inventia dumneavoastra pana acum?
Foarte multi au venit sa vada despre ce e vorba. Si m-am si mirat. Am zis: ia uite, domnule, ce multa lume e interesata. Insa toti, cu exceptia unei singure persoane, cautau sa le si faci, sa le si dai si cel mult sa zica multumesc.
Ce urmeaza in continuare?
Incercam sa gasim pe cineva care sa il produca si sa faca ceva cu acest material. Firma sau persoana interesata trebuie sa aiba in primul rand o investitie intr-un spatiu de productie si apoi in publicitate.
Eu am fost in Africa in calitate de expert ONU in materie de constructii si dezvoltare industriala. Dat fiind ca am fost intr-o zona de razboi permanent, in Congo, regiunea Catanga, iar atunci toti eruopenii fugisrea de acolo ca era nenorocire, eu am primit toate insarcinarile ONU si mi s-a extins aria si pentru tarile invecinate: Zambia, Angola, actuala Botswana. Am fost intre 1972-1977. Cu mai multa vreme inainte, m-am inscris la un concurs pentru ingineri si tehnicieni in cadrul Institutiei de Cooperare a inginerilor si tehnicienilor din Europa, cu sediul la Paris.. Era atunci perioada aceea e relaxare in Romania. M-am inscris la concurs, l-am dat si am reusit. Numaidecat mi s-a propus sa ma duc la Paris.
Cat de usor a fost pe vremea aceea sa plecati din tara, chiar daca erati un bun profesionist?
De asta spun ca am avut noroc. Trebuie sa te informezi, sa citesti, ca un profesionist care nu citeste, in doi-trei ani nu mai e bun de nimic. Pentru asta, ca asa era pe vremuri, mergeam la biblioteca. Ca sa pleci din tara atunci, ce sa va spun, din Romania cu aceasta treaba nu am plecat decat eu. Si cu distractie, bineinteles, ca dupa ce am reusit la examen si am primit bilet de avion au inceput sa vina tovarasi sa imi spuna: “Da, plecati dumneavoastra, dar familia ramane. In afara de asta, va rugam frumos, acolo sunteti roman”. Sa fac o socoteala…aveam vreo 32 de ani si am avut contracte si lucrari in toata Franta.
Spuneati ca ati lucrat si in Germania.
Da, la Frankfurt. Insa acolo a fost o mare dificultate cu limba, desi sunt neamt de origine. Din cauza prigoanei, ca il cautau pe tata sa il trimita in Siberia, ca si el era inginer chimist, tata si-a schimbat numele. In ’45 strangeau nemtii dupa tabel, indiferent daca ai fost soldat sau nu si in general cautau oameni cu meserii sa ii trimita in Siberia. A fost nevoie sa falsifice cam toate actele, ca unde suna Kamner era clar: neamt. Dar s-au pastrat si cateva acte originale, pe care le-am ambalat foarte bine si le-am bagat in biblioteca. Aveam o biblioteca mare cu niste panouri, iar inauntru a bagat actele originale. Eu deja uitasem, iar inainte de a muri mi-a zis: fii atent, nu uita de acte. Si asa au reaparut actele noastre, iar fata mea si-a recapatat numele.
Foto: Green Report / Anita Vizireanu
