Valoarea tuturor produselor si serviciilor pe care padurea si natura, in general, le ofera in Muntii Maramuresului se ridica la 60 de milioane de dolari, in timp ce costul anual al administrarii unei arii protejate ajunge la 200.000 de dolari, a declarat directorul Parcului Natural Muntii Maramuresului, Costel Bucur.
El a mentionat ca aceasta cuantificare a fost realizata in cadrul unui studiu privind valoarea economica totala a serviciilor oferite de ecosisteme in Parcul National Muntii Maramuresului, studiu realizat pe parcursul anului 2007. Primele rapoarte ale acestui studiu au fost realizate in februarie 2008, iar cel final in cursul lunii mai.
Costel Bucur a inclus in categoria produselor oferite de padure lemnul, atat cel pentru folosinta industriala, cat si lemnul de foc folosit la incalzirea locuintelor din zona, mentionand apoi asa-numitele produse – accesorii din care fac parte ciupercile, plantele medicinale, fructele de padure, dar si speciile de interes cinegetic (vanat).
"Acestea sunt foarte usor de cuantificat pentru ca au o valoare bine stabilita pe piata", a subliniat el.
In ceea ce priveste serviciile oferite de natura, directorul parcului a mentionat valoarea peisajului, sechestrarea carbonului, valoarea diversitatii biologice si a cursurilor regulate de apa.
Potrivit acestuia, valoarea peisajului se determina prin numarul de turisti care ajung in zona, dar si cu ajutorul unui chestionar aplicat pe un esantion foarte mare de turisti, care sunt intrebati ce ii aduce in zona respectiva si cati bani ar cheltui pentru a sta si a admira peisajul din locurile vizate.
"Ajungem apoi la sechestrarea carbonului. Se stie ca fotosinteza se produce cu consum de dioxid de carbon si respectiv cu eliberare de oxigen. Noi, oamenii, producem dioxid de carbon prin aproape tot ce ardem si producem, din pacate, cantitati industriale si, iata, prin procesul de fotosinteza se consuma acest dioxid de carbon si se sechestreaza – adica el se gaseste in biomasa, adica in frunze, in lemn, in toate organele care compun o planta", a explicat Bucur.
Potrivit acestuia, sechestrarea acestor unitati de dioxid de carbon costa, procesul avand o mare valoare pe piata.
"In acest context am facut si noi studiul, adaugand la produsele lemnoase produsele nelemnoase – ciuperci, plante medicinale, fructe de padure etc. -, adaugand aceste unitati de sechestrare a carbonului, valoarea peisajului si valoarea diversitatii biologice, dar si valoarea a ceea ce inseamna sa ai cursuri regulate de apa, adica fara evenimente majore, precum inundatii sau secete foarte intinse. Per total, pe Parcul National Muntii Maramuresului, toate aceste valori s-au cuantificat si a iesit suma de 60 de milioane de dolari pe an. Atata produce pe an padurea si natura in Muntii Maramuresului", a subliniat Costel Bucur, care a precizat ca, anual, costul administrarii unei arii protejate, mai exact asigurarea unei exploatari rezonabile a resurselor naturale se ridica la 200.000 de dolari.
El a afirmat, insa, ca nu se asteapta sa obtina acesti bani anual de la cineva anume, in conditiile in care produsele si serviciile padurii se vor vinde partial prin mecanisme care exista deja – cum ar fi piata carbonului. In acest sens el a explicat ca exista mari poluatori care cumpara suprafete de paduri, de care nu se atinge nimeni, pentru ca ele sechestreaza carbon. Desi asimilarea maxima de biomasa se face in culturile specializate de plopi si salcie, acestea fiind cunoscute ca sechestreaza cea mai mare cantitate de carbon, este important sa detii suprafete de padure, caci ea va sechestra carbon pe o perioada indelungata, iar includerea ei intr-o zona de protectie integrala, adica "unde nu se exploateaza niciun bat" da continuitate acestui proces.
"Vrem in aceste zone de protectie integrala ca padurea sa ajunga sa-si faca ciclul ei natural de regenerare, nu in 100-120 de ani cum se face in padurea cultivata, ci in 200-300 de ani", a spus Bucur.
Potrivit directorului Parcului National Muntii Maramuresului, in aceasta arie protejata exista doua contracte incheiate cu primarii din zona, care detin padure si platesc pentru aceasta o anumita suma.
Cea mai mare problema cu care se confrunta sistemul de arii protejate din Romania la ora actuala, conform lui Costel Bucur, o reprezinta retrocedarile, prin faptul ca exista astfel o divizare a proprietatii, iar administrarea padurii se face de catre structuri silvice specializate.
"Deocamdata, insa, foarte multi dintre proprietarii privati nu au interesul sa-si administreze padurea pe baza unui plan de management, ci pur si simplu vor sa o taie. Iar dreptul la proprietate pentru ei este umbrela sub care se ascund pentru a face multiple ilegalitati", a afirmat el.
El a subliniat faptul ca se taie padurea si in zone protejate, insa doar pe suprafetele private.
"Suprafetele de stat se afla sub un control mult mai bun pentru ca exista un padurar, care este responsabil, pentru ca daca dispare padurea de acolo plateste, putand sa ajunga pana la infractiune", a adaugat Costel Bucur.
