Pădurile Miyawaki înseamnă plantarea de diverse soiuri de arbori autohtoni, pe o suprafață mică de pământ, și care cresc cu o intervenție minimă din partea omului. Astfel de păduri în miniatură au început să apară în orașe ca soluție pentru lupta față de schimbările climatice.
Pentru că spațiul disponibil pentru plantarea pădurilor nu este întotdeauna, peste tot în lume, atât de generos cât ar fi nevoie, o metodă inspirată de un japonez a căpătat popularitate în ultima vreme. Metoda Miyawaki presupune plantarea deasă, pe un petic de pământ, a unei mari varietăți de copaci autohtoni, care trebuie apoi lăsați să crească cu o intervenție minimă. Rezultă, potrivit susținătorilor metodei, ecosisteme complexe perfect adaptate condițiilor locale care îmbunătățesc biodiversitatea, cresc rapid și absorb mai mult CO2.
Metoda Miyawaki a fost inventată de un botanist japonez, Akira Miyawaki. El a descoperit că zonele protejate din jurul templelor și cimitirelor din Japonia conțin o varietate largă de vegetație nativă care formează ecosisteme. Acestea contrastau cu pădurile de conifere – copaci non-indigeni crescuți pentru cherestea – care dominau peisajul.
Astfel a luat naștere metoda care îi poartă numele și care prioritizează dezvoltarea pădurilor folosind specii native. Pădurile Miyawaki pot deveni ecosisteme mature în 20 de ani, comparativ cu 200 de ani, cât îi ia unei păduri să se regenereze singură. Aceste ecosisteme funcționează ca oaze pentru biodiversitate, adăpostind de 20 de ori mai multe specii decât pădurile care nu sunt native. Printre speciile care trăiesc în astfel de păduri se numără polenizatori precum fluturi, albine și gândaci, dar și melci și amfibieni.
Popularitatea pădurilor Miyawaki a crescut în ultima vreme, prin inițiative din India, Amazon și Europa (proiecte precum Urban Forests în Belgia și Franța și Tiny Forest în Olanda).
Pădurile urbane au multe beneficii pentru comunitățile unde sunt create: îmbunătățesc sănătatea psihică a oamenilor, reduc efectele dăunătoare ale poluării aerului și ajută la scăderea temperaturilor în orașe. Însă cei mai mulți aleg să creeze grădini în miniatură pentru a combate efectele schimbărilor climatice: reîmpăduririle fac parte din strategiile prin care se limitează creșterea temperaturilor globale cu 1,5 grade Celsius.
Totuși, notează cei de la We Forum, nu toate pădurile sunt la fel de eficiente în a capta dioxidul de carbon. Pădurile mature cu copaci nativi absorb de două ori mai mult dioxid de carbon decât plantațiile cu un singur tip de copaci. Pe măsură ce oamenii de știință fac mai multe cercetări, devine din ce în ce mai clar că plantarea tipurilor corecte de arbori contează la fel de mult ca numărul lor.
Așadar, dacă în cartierul tău există o bucată de pământ nefolosită și care poate fi donată comunității din care faci parte, o pădure Miyawaki ar putea fi o modalitate prin care să ajuți puțin mediul. Însă grupurile de conservare subliniază că aceste păduri în miniatură nu trebuie privite ca o alternativă la protejarea pădurilor autohtone existente.
„Zonele împădurite mici, neconectate, nu pot înlocui niciodată suprafețele mari de pădure, care sunt vitale pentru atâtea specii și care rămân sub amenințarea plantațiilor comerciale și a fermelor”, au mai transmis cei de la We Forum.
