In sud-estul Asiei se afla aproximativ 250.000 de kilometri patrati de paduri de turba mlastinoase, in care traiesc, printre altele, urangutani si unii dintre cei mai mici pesti din lume, tot acolo fiind stocate si cantitati uriase de carbon. Insa aceste paduri sunt in pericol, se arata intr-un nou studiu al defrisarilor din zona. Daca oamenii continua sa taie, dreneze si sa arda vegetatia in ritmul actual, pana in 2030 nu vor mai exista aceste mlastini si miliarde de metri cubi de carbon vor fi eliberate in atmosfera.
Aproape toate padurile de turba din sud-estul Asiei se gasesc in peninsula Malaezia si un arhipelag de insule, care includ Borneo si Sumatra.
Mlastinile din sud-estul Asiei contin 6-7% din totalul padurilor de turba ale planetei. Ele au inmagazinat aproximativ 64 de miliarde de tone metrice de carbon, cifra care reprezinta de noua ori emisiile de carbon din combustibili fosili ale anului 2006.
Din cauza globalizarii care si-a facut simtita prezenta in Asia cam din anii `80, fermierii au taiat copacii din zona pentru a-i vinde si au inlocuit mlastinile cu plantatii de palmieri pentru obtinerea uleiului.
Cercetatorul si ecologistul Jukka Miettinen, impreuna cu colegii sai din cadrul Universitatii Nationale din Singapore, au studiat pe parcursul a cinci ani, imaginile din sateliti si imagini in infrarosu pentru a observa efectul incendierilor provocate de oameni in regiune.
Padurile de turba mlastinoase au scazut de la 77%, atat cat acopereau initial, la 36% si asta intre anii 1990 – 2010. Daca se mentine acest ritm alarmant de defrisare, in 20 de ani nu vor mai exista aceste paduri. „Desi lucrez in aceasta regiune de aproape zece ani, si cunosteam foarte bine rata defrisarilor din sud-estul Asiei, trebuie sa spun ca sunt surprins sa vad cat de putina padure mlastinoasa de turba a mai ramas”, a declarat Miettinen, citat de Science Mag.
Rezultatul studiului a fost publicat online, luna trecuta, pe site-ul Frontiers in Ecology and the Environment.
Foto: news.mongabay.com
