Acum că se apropie vara, probabil folosiți protecție solară pentru a vă feri de efectele nocive ale razelor ultraviolete. Pământul, se pare, face același lucru. O gaură imensă în stratul de ozon, de deasupra Antarcticii, începe să se închidă, potrivit unui studiu publicat recent de o echipă de oameni de știință de la NASA Goddard Space Flight Center și de la Goddard Earth Sciences Technology and Research at the Universities Space Research Association, informează Business Insider.
Pământul are propriul strat de protecție solară, numit stratul de ozon, care face parte din stratosferă și absoarbe cea mai mare parte a radiațiilor ultraviolete ale soarelui. Dar acest strat nu absoarbe toată lumina UV, iar ce trece prin stratul de ozon poate cauza cancer de piele și cataractă la om, precum și probleme de reproducere la pești, crabi și broaște.
Începând cu 1983, oamenii de știință au remarcat un fenomen înfricoșător: stratul de ozon al Pământului era extrem de slab în anumite părți ale Antarcticii, permițând accesul unor radiații UV periculoase. Asta s-a întâmplat, în mare parte, din cauză că o serie de substanțe chimice produse de om – și anume clorul și bromul – rodeau stratul de protecție al planetei.
Cercetătorii au numit această regiune gaura de ozon a Antarcticii. Deși dimensiunea găurii variază în fiecare an, aceasta a fost în mod constant mai mare de 20 de milioane de kilometri pătrați din 1990 până acum, adică mai mult decât dublul dimensiunii Statelor Unite.
În ultimii ani, niște rapoarte științifice arată că această gaură de ozon se află într-un proces lent de vindecare – datorită unei scăderi a nivelului produselor chimice care epuizează stratul de ozon din atmosferă – dar oamenii de știință nu erau siguri în privința termenului când gaura va fi complet regenerată. Acum, potrivit unui studiu publicat în revista Geophysical Research: Atmospheres, gaura ar trebui în sfârșit să scadă permanent sub 20 de milioane de kilometri pătrați până în anii 2040 și ar putea chiar să fie pe deplin recuperată până la sfârșitul secolului.
Sursa problemei
De la mijlocul secolului 20, companiile au utilizat niște substanțe chimice care epuizează stratul de ozon, numite clorofluorocarburi (CFC), pentru frigidere și spray-uri cu aerosoli care, prin utilizare, erau eliberate în atmosferă. La începutul anilor ’80, oamenii de știință începeau să înțeleagă daunele pe care aceste substanțe chimice le provocau planetei.
Când CFC plutesc către troposferă, deasupra ozonului, acestea interacționează cu radiațiile UV de la soare și eliberează clor, care distruge ozonul. Ca urmare a acestei descoperiri, în 1989 a fost adoptat un tratat internațional numit Protocolul de la Montreal, care a început eliminarea treptată a producției și emisiei ulterioare de produse chimice care epuizează stratul de ozon.
Până în acel moment, totuși, prejudiciul a fost deja făcut. Aceste substanțe chimice pot rămâne în atmosferă timp de ani de zile. Ca într-un joc domino, gaura de ozon a continuat să crească, chiar și după ce CFC au fost interzise. Iată un grafic realizat de Business Insider, care arată dimensiunea găurii de ozon (colorată cu albastru), din 1979 până în 2012:
Epuizarea stratului de ozon de deasupra polilor planetei a fost extrem de gravă deoarece curenții de vânt ai Pământului măturau chimicalele către fiecare capăt al planetei. Odată ce aceste substanțe chimice au ajuns la poli, un ciclon la scară largă, numit vortex polar, prindea ca într-o capcană chimicalele. Acestea s-au acumulat în timp la concentrații mari, continuând să roadă din stratul de ozon. Asta a dus la apariția găurii de ozon din Antarctica, cât și a celei din Arctica, care, conform studiilor, în 2011 avea jumătate din stratul de ozon pe care îl avea inițial.
Utilizând satelitul Aura de la NASA – un instrument care orbitează Pământul și adulmecă anumite substanțe chimce, inclusiv clorul – echipa oamenilor de știință au studiat cantitatea de substanțe chimice care mănâncă stratul de ozon deasupra Antarcticii, din 2004 până în 2012. Astfel, au identificat o legătură clară între nivelul de clor din atmosferă și dimensiunea găurii de ozon. Apoi s-au uitat la dimensiunile găurii de ozon din 1979 până în 2013, și bazând-se pe viteza scăderii nivelului de clor din atmosferă deasupra Antarcticii, au estimat viitoarele dimensiuni ale acestei găuri.
„Cu aceste noi informații putem privi spune cu încredere că găurile de ozon vor scădea constant sub 20 de milioane de kilometri pătrați până în 2040”, a spus Susan Strahan, un cercetător senior de la NASA Goddard Space Flight Center, într-un video despre studiul realizat. „Iar aceasta va fi o adevărată piatră de hotar, când vom fi depășit în cele din urmă epoca marilor găuri de ozon”, mai spune cercetătoarea.
Sursă video: NASA Goddard
Mai citește și:
Creșterea nivelului mărilor s-a accelerat în ultimii 20 de ani
Nivelul de dioxid de carbon din atmosferă a atins un nou record în martie 2015
Fenomenele meteo extreme, de patru ori mai dese din cauza încălzirii globale
