Text de Alexandra Kartman
"Poluatorul plateste", dar ecologul se rasplateste. Aceasta este sugestia pe care sase oameni de stiinta, din cadrul organizatiei nonguvernamentale americane PLOS, o aduc pentru a imbunatati actuala schema de sustinere financiara, acordata in baza Protocolului de la Kyoto tarilor afectate de poluarea rezultata in urma defrisarilor masive.
Cei sase reproseaza sistemului prezent ca incurajeaza pervertirea politicii de sustinere, atacand insusi obiectivul ei principal, acela de a contribui la stoparea fenomenului de defrisare si acordarea unui suport material tarilor care se folosesc de industria lemnului pentru a obtine profit.
Studiul, intitulat "No Forest Left Behind", atrage atentia asupra faptului ca tarile in curs de dezvoltare, care au o rata mica a despaduririlor, nu beneficiaza de niciun fel de sustinere financiara. Din acest motiv, tentatia de a despaduri, pe temei economic, este foarte mare pentru ca ar aduce un dublu beneficiu material. Pe de o parte, tarile respective ar castiga de pe urma comercializarii lemnului obtinut, iar, pe de alta parte, avand o rata mare de despadurire, s-ar incadra in sablonul tarilor ce necesita ajutor prin schema Protocolului de la Kyoto. In conditiile in care banii ar veni din doua directii, iar profitul ar fi considerabil, ce ar impiedica aceste tari sa practice o despadurire masiva?
Autorii studiului recomanda acordarea de "credite preventive", tranzactionabile asemenea creditelor pentru emisii de CO2 din industriile poluante. Sistemul ar functiona ca o incurajare a mentinerii unei rate scazute a despaduririlor, intrucat tarile care ar mentine sau chiar ar creste suprafetele lor im padurite ar putea primi bani pentru tona de CO2 economisit. Acest lucru ar sustine cele 10 tari si un teritoriu francez care detin, in prezent, 20% din fondul forestier mondial, cu aproximativ 365 de milioane de dolari anual.
Autorii sunt insa constienti de faptul ca introducerea creditelor pentru tarile cu suprafete mari de padure si cu o rata mica de despadurire ar diminua valoarea pretului carbonului, ceea ce ar limita masurile luate in tarile unde rata de despadurire este foarte mare. Cu toate acestea, oamenii de stiinta arata ca daca sistemul de creditare reventiva ar fi implementat, acest lucru ar contribui considerabil la scaderea neta a emisiilor de CO2.
Specialistii estimeaza ca, pentru a stimula tarile cu rata mica a despaduririlor sa-si mentina acest avantaj pentru o dezvoltare sustenabila, ar fi nevoie de acordarea de credite pentru 10 pana la 49 de milioane de tone CO2 anu al, echivalentul a 1,3%-6,5% din emisiile rezultate din despaduriri in tarile in dezvoltare.
Oamenii de stiinta se asteapta ca, in lipsa unor masuri concrete, defrisarile padurilor tropicale sa creasca emisiile de CO2 in atmosfera cu 29 pana la 129 ppm (parti per milion) in urmatorii 100 de ani, o estimare care depaseste cu mult previziunile anterioare.
