Până la sfârșitul secolului, nivelul global al mării ar putea crește de două ori mai mult decât se estima până acum din cauza topirii accelerate a Groenlandei și Antarcticii, avertizează oamenii de știință.
Estimările precedente arătau că nivelul mării va crește cu maxim un metru până în 2100. Însă noul studiu arată că nivelul creșterii ar putea fi dublu și ar putea duce la strămutarea a sute de milioane de oameni, pe măsură ce numeroase comunități de coastă vor fi inundate.
Raportul Grupului Interguvernamental Privind Schimbările Climatice (IPCC) publicat la sfârșitul anului trecut preciza că fără o reducere semnificativă a emisiilor, nivelul mării va crește cu între 52 și 98 de centimetri până în 2100.
Însă mulți experți cred că estimarea este conservatoare. O altă îngrijorare a cercetătorilor este legată de modelele utilizate pentru a prezice influența banchizelor de gheață asupra nivelului mării, care nu clarifică toate nesiguranțele legate de modul în care acestea se topesc.
Cercetătorii spun că în ritmul actual, nivelul mării ar putea crește cu între 62 și 238 de centimetri până la sfârșitul acestui secol, într-o lume care se va încălzi cu 5 grade Celsius, relatează BBC.
La o încălzire a lumii de până la 2 grade Celsius, Groenlanda este cel mai mare contribuitor la creșterea nivelului mării. Însă pe măsură ce temperaturile depășesc această limită, topirea banchizelor din Antarctica începe să-și facă simțită prezența.
NASA: o gaură de peste 300 de metri a fost descoperită într-un ghețar din Antarctica
Conform autorilor studiului, acest scenariu ar avea implicații majore asupra planetei. Ei estimează că lumea ar pierde o bucată de teren echivalentă cu 1.79 milioane de kilometri pătrați, dimensiunea statului Libia.
Multe dintre pierderi ar putea fi înregistrate în zone importante pentru creșterea hranei, cum ar fi delta Nilului. Orașe mari ca Londra, New York și Shanghai ar fi amenințate de creșterea nivelului mării.
Autorii subliniază că acest scenariu poate fi încă evitat dacă vor fi realizate reduceri semnificative ale emisiilor de gaze cu efect de seră în următoarele decenii.
