Text de Ninel Lazar
Nu exista vreun santier de constructii in interiorul unei localitati care sa nu genereze nemultumiri printre vecinii acestuia. Si, de cele mai multe ori, reclamatiile se aduna la Agentia pentru Protectia Mediului. Totusi, toti recunoastem ca un santier de constructii este un rau necesar. Si, tot asa, majoritatea dintre noi credem ca principalul rau pe care il creeaza santierele de constructii il reprezinta zgomotul. Apoi praful. Asa gandesc si constructorii si, ca urmare, o buna parte dintre ei isi iau masuri ca aceste doua probleme de mediu sa fie sub control. Atat cat este posibil.
Realitatea este ca, in santierele de constructii, problemele de mediu sunt multiple, in anumite circumstante unele fiind mult mai complicate decat emisiile de praf si zgomotul. In functie de conditiile specifice din amplasamentele care implica lucrari de constructii, riscurile pentru mediul inconjurator din perioada constructiei pot fi cu mult mai mari decat chiar in perioada de functionare efectiva a noii investitii. Un exemplu comun pentru aceste situatii sunt dezvoltarile imobiliare de dimensiuni medii si mari (centrele logistice si comerciale, cladirile de birouri, parcurile tehnologice, proiectele imobiliare de peste 10-15 cladiri). Situatia devine si mai complexa cand sunt necesare lucrari de demolari si remediere a terenurilor inainte de re-dezvoltare.
Companiile de constructii care esueaza in a controla in mod eficient si preventiv aspectele de mediu din santiere, adesea genereaza daune ireparabile pentru cursuri de apa si zone umede, pot distruge habitate naturale sau situri protejate, pot afecta sanatatea localnicilor, pot contamina solul si apele subterane.
Planificare
Tot raul se trage, evident, de la planificare. Un plan nerealist de management al problemelor de mediu pe un santier sau, mai rau, lipsa unui plan genereaza totul. Desi este adevarat ca lucrarile de constructii nu se pot desfasura fara un acord de mediu, totusi legislatia din Romania nu are reglementari specifice, care sa acopere multitudinea aspectelor de mediu dintr-un santier de constructii.
Multi dintre sefii santierelor de constructii din Romania nici macar nu-si inchipuie ce ar trebui sa faca pentru a preveni situatiile care genereaza daune mediului inconjurator si, prin ignoranta, provoaca cheltuieli neasteptate propriilor companii si, mai grav, clientilor lor.
De aceea este nevoie ca, inainte de a aduce excavatorul pe teren, sa se elaboreze un Plan de Management de Mediu. Acest plan trebuie sa includa toate masurile necesare pentru a preveni afectarea mediului inconjurator, iar aceste masuri trebuie aliniate planului general de constructii si graficului de desfasurare a acestora. De regula, odata ce este identificat amplasamentul pentru lucrarile de constructii, un specialist este chemat pentru a realiza o evaluare de mediu preliminara, astfel incat sa fie identificate de la bun inceput acele componente de mediu care sunt vulnerabile la poluare. De pilda, cand in vecinatatea imediata se gasesc scoli sau spitale, acesta este semnul ca graficul de lucrari trebuie sa tina seama de o serie de restrictii privind orarul santierului. Acest lucru poate avea un impact semnificativ asupra gestiunii de ansamblu a proiectului, intrucat orice limitari ulterioare venite din partea autoritatilor vor genera intarzieri in finalizarea constructiilor.
Planul de Management de Mediu in santier se bazeaza in mod covarsitor pe evaluarea de mediu preliminara, intrucat aceasta identifica receptorii sensibili ai poluarii, masoara sau evalueaza care este nivelul existent al poluarii in zona ce urmeaza a fi afectata, recomanda practici care trebuie evitate in santier si analizeaza daca sunt zone cu teren contaminat sau materiale de constructii contaminate care vor necesita depoluare.
Totodata, planul de management stabileste si felul in care subcontractorii vor respecta regulile de protectia mediului, planul fiind, de altfel, utilizat ca fundament pentru includerea in contracte a clauzelor si conditiilor speciale cu privire la raspunderile de mediu ale subcontractorilor.
Implementare
Odata elaborat si aprobat Planul de Management de Mediu, masurile si activitatile specifice de control al riscurilor de mediu trebuie implementate, monitorizate si evaluate in permanenta. Modalitatea de implementare este dependenta de conditiile din amplasament si de riscurile de mediu identificate anterior.
De pilda, in cazul existentei unei zone protejate pe traseul catre santier, poate fi necesara stabilirea unei rute alternative, astfel incat impactul sa fie minim acolo unde receptorii sunt sensibili. O alta masura poate fi remodelarea topografiei terenului in etape, astfel incat sa se minimizeze generarea de praf si, in acest mod, impactul asupra vecinatatilor. De asemenea, in perioadele cu ploi sau riscuri de precipitatii, se recomanda evitarea lucrarilor ample asupra solului pentru a preveni antrenarea particulelor de sol si colmatarea canalelor sau amenajarilor legate de ape.
Cele mai importante categorii de masuri preventive, de control si/sau reactive pentru protectia mediului inconjurator sunt:
– gestiunea riscurilor de eroziune a solului, atat pe cale eoliana, cat si datorata ploilor si scurgerii lichide in amplasament;
– controlul apelor pluviale si al sedimentelor;
– stocarea, manipularea si utilizarea adecvate ale materiilor prime in amplasament;
– gestiunea substantelor chimice si periculoase, in special a uleiurilor, lubrifiantilor si carburantilor;
– controlul riscurilor de inundatii, in special atunci cand se lucreaza in albiile raurilor sau in amplasamente cu nivel ridicat al apelor subterane;
– limitarea nivelului de zgomot si vibratii generat si controlul traficului;
– minimizarea generarii deseurilor si controlul reciclarii/eliminarii lor;
– eliminarea riscurilor de contaminare a terenului, fie din activitati directe de santier, fie ca urmare a riscurilor de transmitere a contaminarii deja existente in teren sau in materialele de constructii.
Existenta unui plan de interventie in caz de poluari accidentale reprezinta, de asemenea, o buna practica, fiind dublata de o comunicare eficienta cu factorii interesati sau care pot fi eventual afectati.
Monitorizare
Simpla planificare si implementare a masurilor din planul de management de mediu nu asigura in sine protectia constructorului si a clientului acestuia de eventualele raspunderi de mediu. De aceea, inca de la conceptia planului, acesta trebuie sa includa si masuri de monitorizare si supervizare.
Inspectiile in amplasament se desfasoara intodeauna de catre personal pregatit in acest sens, cu o frecventa zilnica pana la saptamanala.
Masuratorile de calitate a mediului inconjurator (ape pluviale si uzate, emisii siaer ambiental, zgomot, sol si apa subterana) sunt realizate lunar sau mai rar, in functie de relevanta pentru amplasamentul respectiv.
