În contextul răspândirii extinse a microplasticelor în mediul înconjurător, eliminarea completă a expunerii devine o țintă nerealistă. Deși impactul acestora asupra sănătății umane continuă să fie un subiect activ de cercetare, noile descoperiri sugerează că soluția mai fezabilă ar putea consta în reducerea celor mai importante surse de ingerare a microplasticelor, ca prim pas pentru limitarea efectelor lor asupra organismului.
Microplasticele și nanoplasticele (MNP) au devenit subiecte de îngrijorare globală, având în vedere prezența lor omniprezentă în mediu și în viața noastră de zi cu zi.
Aceste particule de plastic, care au dimensiuni mai mici de 5 milimetri, sunt omniprezente în apă, aer, sol și, mai recent, în țesuturile umane.
Descoperirile recente indică faptul că microplasticele se acumulează în creierul uman, ceea ce ridică întrebări alarmante cu privire la efectele pe termen lung asupra sănătății, mai ales în cazul bolilor neurodegenerative precum demența.
Deși eliminarea completă a microplasticelor din viața noastră este aproape imposibilă datorită prevalenței lor largi în mediul înconjurător, cercetările recente sugerează că există soluții viabile pentru a reduce expunerea la acestea.
Căi de expunere la microplastice și nanoplastice
Microplasticele și nanoplasticele se găsesc în mediu prin diferite căi, iar expunerea umană la acestea are loc prin ingestie, inhalare și chiar prin contactul cu pielea.
Aceste particule pot proveni din diverse surse, iar acumularea lor în organism poate fi rapidă și semnificativă.
Ingestia de microplastice
Una dintre cele mai comune căi prin care oamenii sunt expuși la microplastice este prin alimentație. Aceasta include nu doar alimentele procesate, ci și apa pe care o bem.
- Apa îmbuteliată: Studiile recente au arătat că apa îmbuteliată conține mult mai multe microplastice decât apa de la robinet. În medie, o sticlă de apă poate conține de la 10.000 la 100.000 de particule de microplastic pe litru. Aceste particule provin din peretele sticlei de plastic, iar procesul de expunere crește atunci când sticla este expusă la temperaturi mai ridicate, ceea ce favorizează degradarea plasticului.
- Alimentele ultra-procesate: Alimentele procesate industrial, cum ar fi nuggets-urile de pui sau diverse gustări ambalate în plastic, conțin cantități semnificative de microplastice. De exemplu, cercetările au arătat că nugget-urile de pui conțin de 30 de ori mai multe microplastice per gram decât pieptul de pui proaspăt. Procesarea industrială implică adesea utilizarea de echipamente de plastic și ambalaje care pot elibera particule mici în timpul procesării sau depozitării.
- Alimentele gătite în recipiente de plastic: Gătirea alimentelor în recipiente din plastic, în special în microunde, este o sursă majoră de expunere. În doar trei minute de gătire, un recipient din plastic poate elibera până la 4,22 milioane de particule de microplastic și 2,11 miliarde de particule de nanoplastic pe centimetru pătrat. Aceste particule ajung în alimentele pe care le consumăm, iar efectele lor asupra sănătății sunt încă studiate.
Inhalarea microplasticelor
Particulele fine de microplastic pot fi prezente în aer, iar cercetările arată că un adult poate inhala până la 62.000 de particule pe an, provenind din diverse surse, precum praful, poluarea din aerul urban și alte materiale plastice aflate în suspensie.
Filtrele HEPA, care sunt folosite pentru a curăța aerul din interior, pot reduce cantitatea de microplastice din aer, dar efectele acestor particule asupra sănătății umane rămân în mare parte neclare.
„Un filtru de aer cu particule de înaltă eficiență (HEPA) elimină până la 99,97% din particulele aeropurtate de până la 0,3 micro metri, care include o cantitate semnificativă de microplastice din aer.” – potrivit cercetătorilor.
Efectele microplasticelor asupra creierului și sănătății mentale
Microplasticele au fost asociate cu efecte neurotoxice și cu posibile daune asupra sistemului nervos central.
Această legătură devine tot mai clară, în special în contextul bolilor neurodegenerative și al tulburărilor cognitive.
Microplasticele și demența
Studiile recente au demonstrat că microplasticele pot pătrunde în creierul uman, o descoperire îngrijorătoare, având în vedere efectele lor potențiale asupra sănătății neurologice.
Aceste particule pot traversa bariera hematoencefalică – o barieră naturală care protejează creierul de substanțele toxice – și pot induce inflamații, stres oxidativ și chiar moarte celulară în creier.
Deși cercetările sunt încă la început, dovezile sugerează că expunerea cronică la microplastice ar putea contribui la dezvoltarea bolilor neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer sau Parkinson.
Un studiu recent a arătat că pacienții cu demență care au fost supuși unor expuneri îndelungate la microplastice au prezentat o acumulare semnificativă de particule în țesuturile cerebrale.
Acesta a scos la iveală concentrații semnificativ mai mari de microplastice în creierele persoanelor diagnosticate cu demență, comparativ cu cele ale celor care nu au prezentat această afecțiune.
„Polietilena a fost identificată drept cel mai frecvent tip de microplastic, reprezentând aproximativ 75% din totalul particulelor detectate în țesutul cerebral.” – au transmis oamenii de știință.
Microplasticele erau predominant în formă extrem de fină, ceea ce le permite să penetreze mai ușor structurile cerebrale.
Sugestia este că microplasticele pot contribui direct sau indirect la deteriorarea funcției cognitive.
Microplasticele și depresia
În ceea ce privește sănătatea mentală, există cercetări care sugerează că expunerea la microplastice ar putea fi asociată cu tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia.
Un studiu controlat randomizat privind depresia a arătat că eliminarea alimentelor ultra-procesate, care sunt adesea ambalate în plastic, a dus la o îmbunătățire semnificativă a stării mentale a participanților.
Deși nu există dovezi directe că reducerea microplasticelor a fost cauza principală a îmbunătățirii, este posibil ca aceasta să fi avut un rol important în sănătatea mentală a participanților.
Alte afecțiuni
Cercetările au legat aceste particule de o serie de probleme de sănătate, inclusiv infertilitate, cancer și afecțiuni respiratorii.
Microplasticele inhalate sunt asociate cu inflamații cronice ale plămânilor și pot spori semnificativ riscul de apariție a cancerului pulmonar.
Un studiu publicat în The New England Journal of Medicine a dezvăluit că microplasticele detectate în plăcile arteriale ale pacienților au fost asociate cu un risc mai mare de atac de cord și accident vascular cerebral.
Acesta subliniază efectele potențiale ale microplasticelor asupra sistemului cardiovascular, iar cercetările emergente sugerează că substanțele chimice conținute de microplastice ar putea perturba și sistemul endocrin, ducând la dezechilibre hormonale și alte probleme de sănătate.
În plus, persoanele cu anumite afecțiuni, precum boala inflamatorie intestinală (IBD), au prezentat concentrații mai mari de microplastice comparativ cu persoanele sănătoase, sugerând o legătură între expunerea la aceste particule și dezvoltarea unor tulburări gastrointestinale.
„Scaunul pacienților cu boală inflamatorie intestinală (BII) conținea de aproximativ 1,5 ori mai multe microplastice decât cel al persoanelor sănătoase, având o medie de 41,8 față de 28,0 particule pe gram de scaun uscat.” – subliniază cercetătorii.
Reducerea expunerii la microplastice: soluții și măsuri practice
Deși este imposibil să eliminăm complet microplasticele din viața noastră, există măsuri simple pe care le putem adopta pentru a reduce expunerea.
„Având în vedere prezența pe scară largă a microplasticelor în mediul înconjurător, eliminarea completă a expunerii este nerealistă. O abordare mai practică este reducerea celor mai semnificative surse de ingerare a microplasticelor.” – transmit oamenii de știință.
În acest sens, schimbările alimentare și de stil de viață pot juca un rol esențial.
Alimentele mai puțin procesate
O modalitate eficientă de a reduce expunerea la microplastice este să evităm alimentele ultra-procesate.
Acestea nu doar că includ mai multe particule de plastic, dar sunt adesea depozitate și preparate în recipiente din plastic, ceea ce contribuie suplimentar la ingerarea lor.
Optând pentru alimente proaspete și neambalate, cum ar fi legumele, fructele, carnea neprocesată și cerealele integrale, putem reduce considerabil cantitatea de microplastice pe care o ingerăm.
Filtrarea apei și evitarea plasticului
Un alt pas important este filtrarea apei de la robinet, care poate reduce considerabil cantitatea de microplastice pe care o ingerăm.
În plus, folosirea recipientelor din sticlă, oțel inoxidabil sau alte materiale non-plastice pentru depozitarea alimentelor și băuturilor ne poate ajuta să evităm contactul cu plasticul.
Potrivit unui studiu recent, o schimbare simplă – trecerea de la apă îmbuteliată la apă de la robinet filtrată – ar putea reduce semnificativ cantitatea de microplastic ingerată.
Conform cercetării, consumatorii de apă îmbuteliată ar putea ingera până la 90.000 de particule de microplastic pe an, în timp ce cei care folosesc apă filtrată de la robinet ar reduce această valoare la doar 4.000 de particule anual.
Particulele microscopice de plastic se pot desprinde de pereții recipientelor, mai ales când acestea sunt expuse la căldură sau sunt comprimate.
În ciuda acestor riscuri, consumul de apă îmbuteliată continuă să crească.
Doar în SUA, anul trecut s-au consumat 16,2 miliarde de galoane, cu 2% mai mult decât în 2023.
Evitarea încălzirii alimentelor în plastic
Este esențial să evităm încălzirea alimentelor în recipiente din plastic, în special în cuptoarele cu microunde.
Aceste recipiente pot elibera cantități semnificative de microplastice în alimentele pe care le consumăm, iar efectele asupra sănătății pot fi grave.
„Oprirea practicii de a încălzi alimentele în plastic ar putea fi una dintre cele mai eficiente modalități de a reduce consumul de microplastice.” – recomandă oamenii de știință.
Obiceiul de a încălzi hrana în recipiente de plastic poate elibera milioane de particule microscopice în doar câteva minute, contaminând hrana consumată zilnic, potrivit oamenilor de știință.
În schimb, utilizarea vaselor din sticlă sau ceramică pentru gătit și depozitare este mult mai sigură.
Exercițiile fizice și transpirația
Transpirația poate fi o metodă naturală prin care organismul elimină substanțele toxice, inclusiv compuși derivați din plastic, precum bisfenolul A (BPA).
Studiile au arătat că inducerile de transpirație, prin saună sau exerciții fizice intense, pot ajuta la eliminarea anumitor substanțe chimice din organism.
Deși cercetările în acest domeniu sunt încă în stadiu incipient, acest mecanism ar putea juca un rol în reducerea încărcăturii de microplastice din organism.
„Surse alimentare semnificative de microplastice mai sunt și alcoolul și fructele de mare”, notează cercetătorii.
Răspunsul UE: Combaterea microplasticelor din mediul înconjurător
În fața acestei amenințări în creștere, Uniunea Europeană a implementat diverse politici menite să reducă poluarea cu plastic.
Strategia pentru Reducerea Plasticului a UE și Planul de Acțiune pentru Economia Circulară sunt concepute pentru a aborda utilizarea plasticului de unică folosință și pentru a promova alternative mai durabile.
Aceste inițiative includ obiective de reciclare, reducerea deșeurilor de plastic și prevenirea scurgerilor de plastic în mediu.
Comisia Europeană s-a concentrat și pe îmbunătățirea monitorizării microplasticelor.
Microplasticele nu sunt doar prezente în apa din râuri și lacuri, dar și în aerul pe care îl respirăm, mai ales în zonele urbane cu trafic intens.
Anvelopele vehiculelor, care sunt o sursă semnificativă de microplastice, eliberează particule în atmosferă, care pot fi inhalate de oameni și animale, de exemplu.
Se estimează că între 10 și 40 de milioane de tone de microplastice ajung anual în mediu, iar această cantitate ar putea să se dubleze până în 2040.
Vântul și apa pot redistribui microplasticele, care au fost deja raportate în locații diverse, de la sedimentele din adâncurile oceanului până la cele mai înalte vârfuri montane.
Microplasticele sunt omniprezente în alimentele pe care le consumăm, în apa pe care o bem și în aerul pe care îl respirăm.
Deși oamenii sunt expuși la nanoparticulele de microplastic prin mai multe căi, impactul lor asupra diferitelor sisteme organice rămâne în mare parte nedezvăluit.
Citește și:
Microplasticele din apa potabilă: noi descoperiri și riscuri
