Rezervele de apă au scăzut drastic în 19 regiuni ale lumii, lipsa apei fiind una dintre cele mai mari provocări ale secolului, conform unui studiu realizat de NASA.
Cercetătorii de la Goddard Space Flight Center în Maryland, SUA, au folosit 14 ani de observații înregistrate de Misiunea Spațială GRACE (Gravity Recovery and Climate Experiment) în 34 de regiuni ale lumii și au analizat date legate de precipitații, hărți ale sistemelor de irigații și rapoarte legate de activități umane cum ar fi agricultura, exploatările miniere și rezervoare.
Studiul este primul de acest gen, dezvăluind în detaliu schimbările resurselor de apă dulce din întreaga lume, inclusiv în regiuni care nu fuseseră analizate până acum.
James Famiglietti, cercetător la NASA Jet Propulsion Laboratory din California și co-autor al studiului, a explicat pentru The Guardian că Pământul trece printr-o schimbare hidrologică majoră.
„Vedem pentru prima oară un tipar distinctiv în care zonele umede ale lumii devin și mai umede, la latitudini înalte și la tropice, iar zonele uscate dintre ele devin și mai uscate. În zonele uscate observăm multiple puncte critice rezultate din epuizarea apelor subterane.”
Oamenii de știință care studiază clima, inclusiv Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice, au prezis această tendință globală. Autorii studiului au declarat că este prea devreme pentru a confirma dacă observațiile făcute sunt rezultatul încălzirii globale, dar că poate fi obervată o „amprentă umană clară” care afectează ciclul global al apei.
Pe lângă schimbările climatice, un alt factor care contribuie la situație este folosirea apelor subterane pentru agricultură.
Regiuni din nordul și estul Indiei, Orientul Mijlociu, California și Australia au fost afectate de supraexploatarea resurselor de apă subterană. Conform autorilor studiului, guvernele trebuie să ia măsuri puternice de conservare a apei pentru a evita agravarea situației.
În nordul Indiei, folosirea apelor subterane pentru irigații a cauzat un declin rapid al rezervelor de apă, deși cantitățile de precipitații s-au situat în limite normale în perioada studiată. Cercetătorii au avertizat că această situație nu prevestește nimic bun pentru disponibilitatea apei în perioade de secetă.
În ultimele trei decenii, Turcia a construit 22 de baraje pe râurile Tigru și Eufrat din Irak și Siria, cauzând cea mai gravă lipsă de apă identificată în cadrul studiului. Resursele de apă sunt cu aproape o treime sub limitele normale și vor continua să scadă. În Irak, nivelurile de apă din barajul Mosul sunt cu 60% mai scăzute decât în anii ’90, din cauza precipitațiilor reduse și a cererii în creștere din partea proiectelor hidroelectrice turcești.
Marea Caspică trece printr-un declin rapid, rezultând într-o retragere a liniei țărmului, din cauza exploatării apei râurilor care o hrănesc. O situație asemănătoare a avut loc în apropiata mare Aral, care este pe cale de dispariție din cauza supraexploatării apei pentru agricultură și industrie.
Luna trecută, Resource Watch au publicat imagini de satelit care dezvăluiau că rezervele de apă s-ar putea epuiza complet în țări ca Maroc, India, Irak și Spania.
