Curiosity, roverul robotic de la NASA, a determinat că s-ar putea să existe apă în formă lichidă în apropierea suprafeței planetei Marte, informează BBC News.
Marte trebuie să fie prea rece ca să sprijine apa lichidă la suprafață, dar sărurile din sol îi reduc punctul de înghețare, permițând formarea unei membrane sărate. Rezultatele, publicate în revista Nature Geoscience, susțin o teorie conform căreia dungile negre văzute, spre exemplu, pe pereții craterelor, ar putea fi formate din apă curgătoare.
Oamenii de știință cred că peliculele subțiri de apă se formează atunci când sărurile din sol, numite perclorați, absorb vaporii de apă din atmosferă.
Temperatura acestor pelicule lichide e de minus 70 de grade Celsius, adică prea scăzută ca să poată susține formele de viață microbiene pe care le cunoaștem noi. Acestea se formează în primii 15 centimetri ai solului marțian și ar fi de asemenea expuse la niveluri ridicate de radiații cosmice – o altă provocare pentru viață. Dar totuși e posibil ca organismele să poată exista undeva sub suprafața planetei, unde condițiile sunt mai favorabile.
Rover Environmental Monitoring System (REMS) – în esență, stația meteo a vehiculului – a monitorizat umiditatea și temperatura relativă a sitului de aterizare al rover-ului, Gale Crater. De asemenea, cu ajutorul informațiilor strânse de un instrument numit Dynamic Albedo of Neutrons (DAN), cercetătorii au reușit să estimeze că apa subterană conține perclorați.
Un alt instrument, Sample Analysis at Mars (SAM), a colectat conținutul vaporilor de apă din atmosferă. Rezultatele arată formarea peliculelor sărate de-a lungul nopților de iarnă la ecuatorul marțian, unde a aterizat Curiosity, era posibilă. Dar lichidul se evaporă pe parcursul zilei marțiene, când temperaturile cresc.
Javier Martin-Torres, un co-investigator în misiunea Curiosity și om de știință principal al REMS, a declarat la BBC News că detectarea a fost indirectă, dar convingătoare. „Ce vedem sunt condițiile pentru formarea apelor sărate pe suprafață. E similar cu atunci când oamenii au descoperit primele exoplanete. Ei nu vedeau planetele, dar puteau să vadă efectele gravitaționale asupra stelelor. Aceste săruri de perclorat au o proprietate numită delicvescență. Adică iau vaporii de apă din atmosferă și îi absorb, ca să producă soluțiile sărate. Vedem un ciclu zilnic al apei – lucru care e foarte important. Acest ciclu e menținut de soluțiile sărate. Pe Pământ avem un schimb între atmosferă și sol prin ploaie, dar nu avem asta pe Marte”, a explicat Martin-Torres.
În timp ce s-ar putea crede că apa lichidă se formează la temperaturi mai calde, formarea peliculelor sărate e rezultatul unei interacțiuni dintre temperatură și presiunea atmosferică, și se pare că punctul lor de formare e la temperaturi mai reci.
Faptul că oamenii de știință văd dovezi ale existenței acestor soluții sărate la ecuatorul de pe Marte – unde condițiile sunt cele mai puțin favorabile – înseamnă că s-ar putea ca ele să fie mai persistente la latitudini mai mari, în zonele în care umiditatea e mai ridicată, iar temperaturile mai scăzute. În aceste regiuni s-ar putea ca lichidele să fie prezente pe chiar tot parcursul anului.
Cercetătorii au considerat mult timp că dungile întunecate de pe pante, văzute de navele spațiale care orbitează în jurul lui Marte, sunt produsul unor ape curgătoare care se prelingeau din solul marțian. Acum această interpretare e contestată.
Mai citește și:
”Descoperire uriașă” pe Marte: Roverul Curiosity a descoperit molecule organice și gaz metan
