text de Gabriel Paun – coordonator campanii Greenpeace Romania
Fragmentarea si pierderea habitatelor naturale sunt principalele amenintari pentru extinctia speciilor de plante si animale. Atat la nivel regional, cat si la nivel global, principalele procese ecologice si mecanismele de purificare a apei si a aerului, reciclarea nutrientilor, sechestrarea carbonului, eroziunea si controlul inundatiilor sunt sustinute de peisaje forestiere intacte (PFI) si de alte ecosisteme intacte.
Protejarea suprafetelor vaste este o problema de precautie pentru ca promoveaza conservarea tuturor speciilor, atat a celor bine studiate, cat si a celor inca necunoscute. Toate acestea fac ca valoarea de conservare a PFI sa fie foarte ridicata. Exista trei motive pentru a ne indrepta atentia catre zonele naturale intinse:
1. Doar ariile suficient de intinse pot asigura conservarea speciilor de flora si de fauna, dar mai ales a populatiilor de carnivore mari (lup, urs, ras) in starea lor naturala, putand astfel supravietui in fata dezastrelor naturale, cum ar fi incendiile si furtunile, afectarea limitelor padurii de ariile unde se exploateaza lemnul, invaziile de insecte daunatoare, schimbarile in regimul hidrologic din cauza taierilor rase din ariile invecinate si efectele vanatului si ale pescuitului intensive din imprejurimi.
2. Suprafetele intacte vaste pot servi drept referinta pentru o mai buna intelegere si administrare a altor zone deja degradate sau fragmentate.
3. Suprafetele intacte vaste sunt mai ieftin de intretinut intrucat acestea tind sa se bazeze pe profunzimea lor ca principala garantie a protectiei.
Definitie
In studiul realizat de Greenpeace (www.intactforests.org), un PFI este definit ca un teritoriu din cadrul zonei forestiere, care contine ecosisteme impadurite si neimpadurite (gol alpin, lacuri, mlastini) cu influente umane minime si care masoara o suprafata de minimum 500 kilometri patrati si o extindere de cel putin 10 kilometri.
Criterii
In PFI si in zona sa tampon de un kilometru nu se pot include:
– asezari umane;
– infrastructura utilizata pentru comunicatii intre asezari umane si zone industriale sau pentru exploatarea resurselor naturale – drumuri publice, linii de cale ferata, cursuri de apa amenajate pentru navigatie, conducte si alte obiecte liniare functionale;,
– terenuri agricole, cu exceptia celor la scara mica, ce servesc nevoilor comunitatilor locale;
– teritorii afectate de activitati economice in ultimii 30-70ani (taieri rase, mine, terenuri agricole abandonate etc.);
– paduri restaurate prin plantari de copaci;
– aport de specii de flora si fauna alohtone;
– terenuri incendiate si paduri tinere adiacente infrastructurilor.
Un astfel de PFI, ultimul din Europa la sud de Cercul Polar, a fost identificat in Romania, mai exact in grupa muntilor Retezat-Godeanu. Conform studiului Greenpeace, acesta masoara 101.000 hectare si depaseste granitele ariilor protejate existente. De aceea Ministerul Mediului a initiat un studio stiintific, ce urmeaza sa fie finalizat la toamna, pentru a identifica precis limitele PFI si a-i asigura o protectie integrala in fata activitatilor antropice.
