În ciuda eforturilor Turciei de a opri răspândirea mucilagiului marin, acesta a pătruns și în Marea Neagră. Substanța vâscoasă, care a apărut ca urmare a încălzirii globale și a depozitării incorecte a deșeurilor, afectează vietățile marine, dar și pescuitul și turismul.
De o lună, Turcia se confruntă cu un fenomen rar: o regiune extinsă a Mării Marmara, situată în nord-vestul țării, este acoperită de mucilagiul marin – o substanță vâscoasă ce acoperă suprafața apei ca o pătură. Poluarea și schimbările climatice se numără printre factorii care determină apariția acesteia, care oprește oxigenul să pătrundă în apă, distrugând astfel flora și fauna.
Mustafa Sari, decanul Facultăţii Maritime a Universităţii Bandirma Onyedi Eylul, a declarat pentru Xinhua că nu a mai fost consemnată o situaţie de asemenea amploare.
„Am avut amplificări ale mucilagiului în trecut, dar niciodată la un asemenea nivel ridicat, iar acesta este un fenomen foarte deranjant”, a spus el.
Potrivit oceanografului Sari, densitatea mucilagiului observată la suprafaţa mării este precum vârful unui aisberg, principalul pericol fiind în adâncuri.
„Aisbergul este acolo jos şi nu există vizibilitate. Este ca o închisoare, provocând daune grave ecosistemului”, a spus acesta.
Echipele de intervenție din Turcia au îndepărtat până în prezent 1.197 de metri cubi de mucilagiu marin, în cursul „celei mai mari campanii de curăţare maritimă din istoria Turciei”, după cum a declarat ministrul Mediului şi Urbanismului, Murat Kurum.
Totuși, în ciuda eforturilor Turciei, s-a infiltrat şi în unele zone ale Mării Egee şi Mării Negre.
Un strat gros de mucilagiu marin a fost observat la malurile orașului Ordu, în nordul țării și sudul Mării Negre. Autoritățile locale au curățat zona, însă profesorul Mehmet Aydın, de la Facultatea de Științe Maritime de la Universitatea din Ordu, a avertizat că „în trei sau patru ani” Marea Neagră s-ar putea confrunta cu o situație îngrozitoare.
Acesta a dat vina, pentru apariția fenomenului în această regiune, pe poluare – în special utilizarea excesivă a azotului și fosforului în agricultură, zona fiind cunoscută pentru producția de ceai și alune de pădure.
Aydın spune că atât Marea Marmara, cât și Marea Neagră sunt „mări închise”, iar acest lucru a agravat impactul deșeurilor industriale și de canalizare deversate în ele. El a menționat că regiunea Ordu nu dispune de facilități avansate de tratare a apelor uzate, avertizând cu privire la practica „deversării profunde” care aruncă deșeurile la 20 de metri adâncime.
