Mierea poate fi falsificată cu ușurință folosind diverse adaosuri de zahăr, conservanți și alte substanțe, sau prin hrănirea albinelor cu zahăr. Însă mierea falsificată poate fi identificată cu ajutorul unor metode simple care pot fi încercate acasă.
Mierea poate fi falsificată adăugând zahăr invertit, sirop de porumb sau melasă. De asemenea, uneori sunt adăugate E-uri, cum ar fi zaharină, aspartam, sucraloză, caramel. O altă metodă de falsificare este adăugarea amidonului, gelatinei, albuşului de ou, sau adăugarea conservanților și a neutralizanților.
Mierea poate fi falsificată și în mod indirect, prin hrănirea albinelor cu zahăr, sirop invertit, sirop de porumb, glucoză. Primii pași pentru a identifica puritatea mierii sunt verificarea culorii și a gustului, însă uneori mierea naturală poate fi greu de deosebit de cea falsificată dacă nu avem experiență.
Iată câteva metode simple prin care poți determina puritatea mierii:
Verificarea densității
Mierea pură are o consistență mai densă, iar mierea falsificată este de obicei mai lichidă, din cauza aditivilor. O metodă de a verifica densitatea mierii este de a răsturna borcanul cu capacul bine închis, observând modul în care bula de aer din interior se ridică. Dacă mișcarea este lentă, atunci densitatea este bună. Totuși, această tehnică este combătută de falsificatori cu ajutorul unui truc: borcanele sunt umplute până la refuz, nelăsând loc formării bulei de aer.
O altă metodă este să iei o linguriță de miere din borcan și să observi modul în care curge. Dacă mierea curge continuu, fără să se desprindă în picături, atunci cel mai probabil este naturală.
Verificarea inflamabilității
Mierea pură este inflamabilă. Pentru a vedea dacă a fost adăugată apă, introdu un băţ de chibrit cu partea incandescentă în borcanul cu miere. Dacă mierea este veritabilă, chibritul ar trebui să se aprindă. În cazul în care nu se aprinde, este posibil să aibă adaos de apă sau de alte substanțe. La fel şi dacă se aprinde, dar se aude ca atunci când scapi apă în tigaia cu ulei.
Verificarea solubilității
Mierea nu se dizolvă imediat în apă, ci se lasă la fundul recipientului. Astfel, poți testa calitatea ei cu ajutorul unui pahar cu apă. Dacă mierea este falsificată, se va dizolva imediat şi nu se va depune.
Se poate folosi, de asemenea, şi metanol, un tip de alcool obţinut din fermentarea sfeclei de zahăr sau a fructelor. În acest alcool, mierea contrafăcută se dizolvă extrem de uşor şi îi dă lichidului un aspect lăptos.
Testul căldurii
Când este încălzită într-un recipient, mierea pură se va carameliza și va forma rapid o pastă groasă. Mierea falsificată va face bule și ar putea chiar să se lipească de fundul recipientului.
Testul oțetului
Amestecă o lingură de miere cu câteva picături de oțet și apă. Mierea pură nu va fi afectată aproape deloc, însă dacă apare spumă sau mixtura se umflă, există mari șanse ca mierea să fie falsificată.
Testul șervețelului
Folosește un șervet alb de bucătărie pentru a testa puritatea mierii. Mierea autentică nu pătează, însă cele mai multe tipuri de miere falsificată lasă pete gălbui.
Testul sugativei
Toarnă o linguriță de miere pe o hârtie de sugativă sau un filtru de cafea. Dacă mierea nu este 100% naturală, ea se va absorbi imediat. Mierea pură nu va fi absorbită de sugativă.
Analiza de laborator
Mierea poate fi testată în România la un laborator de specialitate, cum este cel din cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură din Bucureşti. Aici sunt analizaţi mai mulţi parametri care pot confirma sau infirma falsificarea mierii respective, însă cheltuielile sunt suportate de consumator. În cazul în care se dovedeşte că mierea este contrafăcută, te poți adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia consumatorului şi poți cere despăgubiri de la apicultor.
