interviu de Alexandra Kartman
Din perspectiva omului preocupat de starea mediului in care traieste, poluarea este primul lucru care-i vine, invariabil, in minte atunci cand pronunta cuvantul "fabrica". Indiferent in ce domeniu al industriei ar activa aceasta. iar daca vine vorba despre o fabrica de ciment, cuvintele-cheie cu incarcatura negativa se multiplica: "praf", "emisii de co2", "ape uzate". La prima vedere, ar putea parea ca orice activitate industriala care tine de civilizatie este de blamat. totusi, o astfel de atitudine nu este benefica, iar acest lucru se observa cu usurinta in mediul international, unde activistii ecologici extremisti sunt adesea ironizati pentru stilul de viata pe care-l adopta – complet rupt de civilizatie. oare acestea sa fie singurele alternative? Mediul sau civilizatia? Oare chiar nu le putem avea pe amandoua? Incercand sa aflam raspunsul la aceasta intrebare, am stat de vorba cu Mihai Rohan, director general Carpatcement Holding.
Green Report: Putem vorbi, in momentul de fata, despre o fabrica de ciment care sa nu fie poluanta?
Mihai Rohan: Nu exista, in lume, fabrica de ciment care sa nu fie poluanta. Orice fabrica de ciment polueaza intr-o anumita masura, pentru ca acest lucru face parte din procesul tehnologic, care presupune ecarbonatarea calcarului – adica arderea sa – rezultand emisii de CO2. Nimeni nu a inventat un alt sistem de a obtine cimentul.
Da, fabricile polueaza, insa masura in care acestea sunt poluante depinde de utilizator si de tehnologia utilizata. Daca se adopta o tehnologie de ultima ora si utilizatorul respecta normele de protectie a mediului si pe cele metodologice, fabrica poate deveni un poluator controlat. Acest lucru se realizeaza prin respectarea normelor europene vizand protectia mediului, care spun cat ai voie sa poluezi pentru fiecare tona de ciment produsa.
Normele din tara noastra impun o concentratie de minimum 50 mg/Nmc. In momentul de fata, concentrat ia emisiilor de praf in fabricile CARPATCEMENT este in jur de 10-15 mg/Nmc. Instalatiile noi din Europa, care urmeaza sa fie introduse de acum inainte, au ca norma 30 mg/Nmc. Deci noi suntem sub ceea se cere la ora actuala in Europa.
De fapt, inca de la inceput le-am proiectat si cumparat astfel, pentru a nu fi nevoiti sa le schimbam in 3 ani, cand normele Uniunii Europene urmau sa fie modificate. Respectam foarte strict aceste norme. Cei trei jucatori de pe piata romaneasca a cimentului, printre care suntem si noi, fac parte din trei mari grupuri internationale de producatori de ciment, dintre cei care ocupa locurile I, II si IV la nivel mondial, care respecta mediul si normele de protectie a acestuia.
In acest sens, noua ne-a fost usor, pentru ca, facand parte dintr-un grup international, practic ni s-au transferat toate cunostintele si tehnologiile de varf si s-au prevazut investitiile necesare pentru a reduce poluarea, pana la nivelul acceptat de UE.
Ce diferente notabile exista, la nivelul protectiei mediului, intre stadiul actual al Carpatcement si cel in care se aflau fabricile de ciment romanesti la sfarsitul anului "89?
Cea mai mare schimbare a fost eliminarea emisiilor de praf. A fost primul pas pe care l-am facut pentru protejarea mediului, iar cei care i-au observat efectul au avut la inceput un soc. Lumea era obisnuita sa vina la fabrica, sa vada de la distanta ca fumega si sa zica: "Uite ca merge fabrica". In momentul in care au intrat in functiune noile filtre, oamenii au privit cu sufletul strans, pentru ca veneau la fabrica si nu stiau daca functioneaza sau nu. "Daca nu functioneaza, de ce nu functioneaza? N-avem pacura? Navem cota de gaze? N-avem electricitate? Ceva lipseste…", mai ales ca, dupa Revolutie, intotdeauna lipsea ceva, iar activitatea se sista din diverse motive.
In momentul in care au vazut ca nu mai iese fum, toata lumea a crezut ca s-a oprit fabrica. "Aoleu, nenorocire!" Dar nu era asa. Şocul oamenilor e explicabil. Inainte de "89 s-a pus foarte mare accent pe productie si mai putin pe protectia mediului, iar asta s-a vazut, pentru ca, in general, imaginea de fabrica de ciment este imaginea dezastruoasa a prafului si a mizeriei care se fac in jurul ei.
Şi, intr-adevar, poluarea cu praf era foarte puternica. In 1998-2002, cand am achizitionat cele trei fabrici de ciment, devenind astfel lider pe piata din Romania, acestea figurau pe listele cu mari poluatori.
Astazi, daca treceti pe langa o fabrica de ciment, nu stiti daca functioneaza sau nu. Iarna mai iese cate un usor abur – sunt vaporii de apa – si bineinteles ca vezi un abur deasupra cosului, dar vara nu vezi nimic. Practic, au fost implementate toate masurile necesare pentru ca orice fabrica din Romania sa semene cu orice fabrica a grupului din Germania.
Schimbarea este radicala. In plus, dintr-un poluator traditional, am devenit un depoluator traditional. Suntem primii producatori de ciment din Romania care au folosit o linie automatizata, care utilizeaza combustibili alternativi la producerea cimentului (instalatia inaugurata la fabrica de la Deva, in iunie 2004).
La ora actuala, scapam societatea de o gama larga de deseuri din alte industrii si deseuri menajere, pe care le ardem fara a polua mai mult decat inainte. Acest aspect este foarte important pentru ca cei care fac incineratoare pentru aceste deseuri stiu intr-adevar sa depolueze, dar elimina CO2. In fabricile noastre nu se elimina mai mult CO2 daca, in loc de combustibilul traditional, folosim aceste deseuri – combustibil alternativ.
Ce fel de combustibili alternativi folositi?
In industria cimentului se pot folosi peste 100 de tipuri de combustibili alternativi: tot ceea ce inseamna deseuri care nu sunt periculoase – cum sunt cele medicale sau radioactive – tot ce inseamna deseuri industriale, anvelope uzate, uleiuri uzate, reziduuri petroliere si lemnoase.
Acest proces respecta legislatia si normele in domeniu si nu afecteaza calitatea cimentului. Exemplul cauciucurilor uzate este foarte relevant. Tot ce insemna mormane de cauciucuri uzate nu prea se mai vad la ora actuala pentru ca sunt adunate de colectori, sunt aduse la fabricile de ciment, unde sunt arse in mod ecologic.
Toate progresele pe care compania dvs. le-a facut in trecerea ei de la o fabrica poluanta la una nepoluanta au necesitat investitii. La ce sume se ridica acestea?
Teoria spune ca e nevoie de aproximativ 10% din investitiile totale pentru a respecta normele europene privind poluarea. Pana in prezent am investit, inclusiv prin achizitia de actiuni, peste 300 de milioane de euro, din care aproximativ 20 de milioane de euro in protectia mediului. Din totalul investitiilor, excluzand achizitia de actiuni, investitia strict pentru protectia mediului reprezinta circa 10%. Cea mai mare parte a celor 20 de milioane le-am investit in depoluare, in filtrele de praf. Toate investitiile, atat in tehnologie noua, cat si in imbunatatirea celei existente, s-au facut prin respectarea stricta a normelor de protectie a mediului. De asemenea, am introdus o serie de echipamente pentru reducerea consumurilor specifice de energie – care, indirect, inseamna poluare. O parte dintre ele sunt folosite in utilizarea combustibililor si a materialelor alternative. Astfel, in loc sa utilizam carbuni pentru a obtine cal dura din termocentrale, utilizam zgura sau cenusa.
Ce tinte aveti pentru viitor?
Bineinteles ca principala tinta este respectarea cu strictete a normelor si a standardelor europene in privinta protectiei mediului, atat a aerului, cat si a apei. Noi suntem foarte, foarte stricti cu aceste lucruri si, bineinteles, vom urma toate regulile existente sau care vor fi introduse in Europa de acum incolo.
De asemenea, suntem preocupati de reducerea emisiilor de CO2. Tinta stabilita prin Tratatul de la Kyoto, de reducere a emisiilor de CO2 cu 20% pana in 2020, nu ne este straina.
In privinta investitiilor, ce planuri exista?
Pentru 2007 avem in plan investitii de protectie a mediului la toate cele trei fabrici. La fabrica de la Fieni si Deva vom instala aparate pentru monitorizarea continua a emisiilor. La Bicaz este necesara o instalatie de desprafuire pentru Moara de ciment numarul 3.
La fel si la Fieni, unde vom pune filtre la silozurile pentru faina, la statia de descarcat ciment din vagoane si la benzile pentru transportul zgurei. Tot la Fieni avem in vedere implementarea sistemului de utilizare a combustibililor alternativi.
Ce ati schimba la legislatia actuala, mai ales in contextul recentei integrari a Romaniei in Uniunea Europeana?
Nu legislatia ar trebui schimbata. Aceasta oricum a fost tradusa din legislatia europeana. Noi chiar am participat la acest proces alaturi de Ministerul Mediului, in calitate de consultanti, din partea CIROM (Patronatul din Industria Cimentului si altor produse minerale pentru constructii din Romania), dar si ca societate separata.
Normele exista, este insa nevoie ca ele sa fie implementate, aplicate. Pentru ca aici suferim mult. Sunt multe companii care nu respecta programul de conformare in mod integral, care se abat de la diversele norme.
Inca exista indisciplina la o parte dintre operatorii economici, care arunca uleiuri uzate pe unde nu trebuie s.a.m.d. Ar trebui pus un accent mai mare pe implementarea si respectarea legilor. Şi aici este problema tuturor celor abilitati sa controleze cat se poate de des si sa sanctioneze conform legii. Şi autoritatile locale au un cuvant de spus in aceasta privinta: ele trebuie sa creeze mediul.
Ar fi ideal sa fie amplasate recipiente in care deseurile sa poata fi colectate selectiv.
Am inteles ca aveti in desfasurare si anumite proiecte de constientizare si educatie in privinta protectiei mediului. Ati avut un proiect, "Bucurestiul respira"…
Suntem o companie mare, implicata in proiecte de responsabilitate sociala, ne pasa de semenii nostri. Ne-am implicat destul de mult in programele de protectie a mediului si avem parteneriate cu o parte dintre ONG-urile care sunt active in astfel de proiecte, mai ales in Capitala, care este extraordinar de poluata.
Nu e vorba numai despre masini, ci si despre praful din atmosfera, datorat constructiilor masive din ultimul timp. In cadrul programului "Bucurestiul respira" am plantat o padure de protectie a Bucurestiului – am curatat de deseuri si am plantat aproximativ 2.000 de arbori pe o supra fata de 24.000 de metri patrati in zona periurbana a Capitalei.
Noi consideram ca a fost o activitate de succes, care va continua si anul acesta, cand vom planta aproximativ 3 hectare de teren cu copaci si arbusti in comuna Copaceni, unde, din pacate, nu mai sunt copaci!
Nu trebuie uitat rolul de model al programului – impactul a 50 de astfel de proiecte in zona periurbana a Capitalei in urmatorii 10 ani ar fi unul semnificativ, comparabil cu cel al unui proiect de anvergura, avand un buget de 10 ori mai mare. Mai multe proiecte mici sunt mai usor de realizat si implementat, comparativ cu un megaproiect care necesita un timp indelungat de pregatire.
Ce fonduri puneti la dispozitie pentru proiecte de responsabilitate sociala?
Avem un buget anual pentru proiecte de responsabilitate sociala, care ajunge la aproximativ 300.000 euro, alocati proiectelor si programelor implementate la nivel national in companiile grupului din Romania. Desi, in ultimii 40 de ani, industria cimentului a fost perceputa ca fiind "mare poluator", acum aceasta imagine nu mai corespunde realitatii – industria cimentului a devenit un depoluator traditional.
