Florin este muzician și artist stradal și prețuiește cel mai mult contactul cu oamenii. Din dorința de a auzi cât mai multe povești, dar și pentru a fi mereu liber și mobil, a locuit aproape un an într-o barcă pe Bega. De acum patru ani, casa lui este o autorulotă cu care bate drumurile țării și ale Europei.
Cu marea în spate, înconjurat de prieteni, de flori și de câteva sticle de alcool care se odihnesc în gheață, Florin Manca zâmbește spre telefonul montat pe un selfie stick. La bustul gol, cu dread-uri și barbă, își sărbătorește împlinirea a 39 de ani, așa cum îi place: liber, alături de oameni. Lângă poza postată pe Facebook pe 5 iunie a scris: „Vă aștept toată vara la o bere rece”.
Și nu glumește. Plănuiește să stea în Vama Veche până spre sfârșitul lunii octombrie, în caravana lui, așa cum îi spune autorulotei în care locuiește de patru ani. Trăitul în spații mici a început pentru el acum nouă ani, când, student fiind, a lucrat ca scafandru la mare și a fost cazat într-o rulotă.
„Era parcată pe un dig în Costinești, se auzea apa cum lovea stâncile și mi-a plăcut foarte tare”, spune el acum.
Mai târziu, în 2011, a cumpărat din Munchen o barcă din lemn de tec, doar pentru că i-a plăcut. Fusese construită în 1962 și a avut nevoie de câteva recondiționări, pe care Florin le-a făcut în doi ani. Însă, la final, când a pus-o pe Bega, în Timișoara, a prins și mai drag de barcă.
„Mi-a plăcut foarte tare cum arată și mi-am zis: «Cred că o să stau toată vara aici». Și asta am și făcut. N-a fost o chestie prea gândită. Probabil dacă o gândeam foarte mult, n-o făceam”, a povestit el pentru Green Report.
Viața de artist în mișcare
A locuit în barcă până toamna târziu, iar iarna și-a petrecut-o în apartamentul părinților săi. În primăvara lui 2014 și-a cumpărat o autorulotă Fiat Ducato din 1990 și a început să meargă mai des la bunicii săi din Maramureș, de la Valea Izei.
A găsit un fluier de alun în casa acestora, iar interesul pentru instrumentele muzicale i-a crescut treptat. Curiozitatea lui l-a făcut să bată pe la porțile țăranilor și așa a ajuns în Apuseni, la meșterul popular Mariana Gligor, care i-a vândut un tulnic.
După ce n-a reușit să scoată niciun sunet la instrument, Florin a abandonat tulnicul pentru mai bine de jumătate de an. Însă când a revenit la el, a exersat zilnic, timp de câteva luni și a devenit un promotor al tulnicului. A început să aibă demonstrații stradale prin țară, acolo unde ajungea cu caravana sa, iar la un moment dat a fost remarcat de Nicu Covaci. Mai târziu, Florin a cântat în deschiderea a 30 de concerte ale artistului.
Ca să-și susțină viața de nomad, atunci când nu cânta la tulnic, bărbatul se transforma în statuie vie. Își vopsea fața cu alb, își punea o perucă cu păr ondulat și haine cu imprimeuri și devenea un englez din anii 1700.
Mai târziu, Florin a început să-și dorească să exploreze, ca artist, și dincolo de granițele țării. Numai în câteva luni din 2015 a vizitat 17 oraşe din Ungaria, Slovenia, Italia, Franţa şi Spania.
Casa tuturor
Dacă îl întrebi cum e pentru el traiul într-un spațiu mic, răspunde: „Spațiu mic pentru cine? Pentru mine, de exemplu, e spațiu suficient, că nu fac altceva decât să-mi fac de mâncare și să dorm. În rest, mă plimb”.
Spune că în caravana de 10 metri pătrați a avut și baie cu duș și WC, dar a desființat-o.
„Tot timpul stau unde e cald și prefer să fac duș afară. Cu toaleta, iară, nu prea-mi place treaba asta cu toaleta în casă…”, explică el.
De-a lungul timpului, în căsuța sa mobilă au locuit sau măcar au trecut tot felul de oameni, de la muzicieni, pictori, scriitori, până la artiști și circari și toți și-au lăsat amprenta asupra spațiului. Tablourile, cărțile, desenele și instrumentele dau viață caravanei.
Cei care pășesc în autorulotă nu sunt numai prieteni de-ai lui, ci și turiști care găsesc anunțul lui pe Airbnb. Sub numele de „Pieces of Heaven”, caravana oferă două locuri în patul suspendat, în timp ce Florin se cazează pe la prieteni.
„Cei cărora le plac rulotele ar trebui să ia în calcul această opțiune. Partea mai puțin bună e că toaleta e la câteva minute de mers pe jos. Dubița are decorații hippy foarte vesele și a fost locul perfect să ne relaxăm în weekend, departe de viața de birou”, a scris Michael pe site-ul de cazări.
În momentul în care am făcut interviul la telefon, Florin avea în gazdă trei fete (una din Israel, una din Berlin și alta din Zimbabwe).
„Îmi place să cunosc oameni cu povești, cu alte perspective. Lumea nu-i numai aia de la etajul nouă, cu cercul tău de prieteni din care jumătate sunt probabil de la tine din firmă și cealaltă jumătate de la firma prietenului”, a spus el.
Dacă îl întrebi dacă i se face dor de vreun loc, de acasă, răspunde: „Nu prea mi se face dor. De fapt, unde-i acasă?”.
Florin Manca, „Vinovat pentru libertate”
Florin a terminat Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Timișoara, apoi un master în domeniul reproducerii animale asistate. Cum ar veni, în acte este inginer. Dar nu a visat niciodată să aibă un job de opt ore, să stea locului într-o casă cu chirie sau cu împrumut de la bancă.
Viața lui pe drumuri i-a atras atenția lui Mihai Stanciu care, în 2015, era student la Facultatea de Teatru și Televiziune din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Mihai l-a filmat pe Florin timp de un an, iar la final a făcut un documentar de 13 minute, lucrarea sa de licență.
Sub numele de „Vinovat pentru libertate”, documentarul a fost proiectat la diferite festivaluri, iar în 2016 a obținut o mențiune la categorie „Cel mai bun scurtmetraj românesc” la Hyperion (HyperFest) International Student Film Festival.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=2SnPGEP_lU4]
În film, Florin cântă la diverse instrumente, conduce autorulota, se plimbă cu bicicleta, își intră în rolul de statuie vie, gătește sau notează minuțios cheltuielile într-un caiet. Nu apar ipostaze în care este judecat pentru stilul său de viață. Numai titlul o face. Și unele monoloage ale lui.
„«Cum adică să stai într-o caravană?! Păi și… ce-o să faci?» Da’ tu, care stai într-un apartament și lucrezi 40 de ani la o firmă, ce-o să faci? Care-i diferența?”, întreabă Florin retoric în film.
La un moment dat, din caravana sa cu care a parcurs 70.000 de kilometri, n-o să se mute într-o casă obișnuită ci, cel mai probabil, într-o mașină puțin mai mare. A cumpărat un autobuz londonez pe care o să-l recondiționeze.
„Tu poți să-ți imaginezi să trăiești toată viața într-un apartament așa? În fiecare zi ieși din clădirea asta, apoi te duci în altă clădire, la lucru, vii înapoi, mai faci curat, mai speli geamurile și asta e tot ce faci în viața ta”, mai spune el în documentar, în timp ce privește blocurile de la geamul dubiței sale.
