Agricultura contribuie semnificativ la emisiile de gaze cu efect de sera. Solul folosit pentru agricultura si zootehnia emit in mod direct mari cantitati de gaze cu efect de sera foarte poluante, arata un recent
studiu Greenpeace, Cool Agricul ture – Impactul agriculturii asupra climei si potentialul de atenuare a efectelor. Emisiile indirecte rezultate din agricultura rezulta din folosirea combustibilului fosil, a chimicalelor si din conversia pamanturilor in terenuri agricole.
Text de Raul Cazan
Contributia totala a agriculturii la incalzirea globala, luand in considerare emisiile directe si indirecte, se situeaza undeva intre 16,5 petagrame (16,5 gigatone) de echivalent dioxid de carbon, cifra care inseamna intre 17% si 32% din toate emisiile de gaze cu efect de sera induse de oameni, inclusiv schimbarea destinatiei terenurilor.
Unele anomalii istorice in concentratiile de gaze cu efect de sera pot fi atribuite schimbarilor practicilor agricole antice, precum dezvoltarea cultivarii orezului in terenuri umede acum cateva mii de ani.
In ultimul secol au avut loc mai multe schim bari radicale in agricultura odata cu introducerea fertilzatori lor sintetici, dezvoltarea varietatilor de cereale ("Revolutia Verde") si odata cu adoptarea marilor sisteme agricole. Durabilitatea agriculturii moderne "industriale" a fost mereu pusa la indoiala.
Solutia la problemele de mediu cauzate de metodele agricole din ziua de azi consta in adoptarea de practici agricole care sa includa reduceri la scara mare ale emisiilor de carbon si care sa ofere optiuni pentru atenuarea schimbarilor climatice: imbunatatirea managementului agricol (evitarea paraginirii terenurilor ori folosirea rationala a fertilizatorilor), managementul pasunilor si restaurarea solurilor organice in urma scaderii emisiilor de carbon.
Transportul produselor de carne este extrem de ineficient, au descoperit cei de la Greenpeace. Totodata, se produc mari emisii de gaze cu efect de sera in urma transportarii produselor, astfel o reducere a consumului de carne ar reduce, la randu-i, emisiile de CO2. Luate laolalta, toate considerentele de mai sus ar putea schimba pozitia de frunte a agriculturii in topul marilor poluatori cu gaze cu efect de sera.
Schimbarea dietei
O dieta vegetariana produce mult mai putine gaze cu efect de sera de-a lungul vietii. Consumul mediu de cereale si furaje pentru producerea unui kilogram de produs comestibil animal este de zece ori mai mare pentru carnea de miel sau de vita in comparatie cu cea de pui sau de porc. In cazul rumegatoarelor, productia de metan enteric, clasica flatulatie, creste si mai mult emisiile de gaze cu efect de sera pe unitate de hrana. Asadar, consumul de mai putina carne va reduce emisia de gaze cu efect de sera, la fel cum consumul preferential de carne de pui fata de vita ori miel va avea acelasi efect.
Expertii Greenpeace au calculat ca energia necesara pentru a produce un kilogram de carne de oaie este de 23 megajouli (MJ), pentru un kilogram de de carne de pui este de 12 MJ, iar pentru un kilogram de porc – 1,3 MJ in Marea Britanie. In timp ce o dieta combinata, bazata pe atat pe plante, cat si pe carne, in tarile dezvoltate presupune consumul unor cantitati semnificative de combustibili fosili neregenerabili, o dieta bazata in principal pe carne va arde o cantitate dubla de combustibil.
Daca cetatenii tarilor sarace ar manca tot atat de multa carne precum occidentalii (per capita), suprafata de pamanturi agricole necesare in toata lumea ar trebui sa fie de trei ori mai intinsa decat cea din ziua de azi. In concluzie, indivizii care vor sa-si reduca impactul asu pra mediului inconjurator ar face bine, spun cei de la Greenpeace, sa renunte sau macar sa-si reduca semnificativ consumul de produse de carmangerie.
Agricultura intensiva vs agricultura organica
Emisiile de gaze cu efect de sera din agricultura depind de combinatia sistemelor de productie si de factorii legati de teren. Acelasi sistem de productie poate avea impact diferit pe diverse tipuri de sol. Pe solurile minerale, cantitatea de biomasa (deasupra si sub pamant) si depunerile anuale de materie organica vor determina depozitarea de CO2. Cel mai important mecanism de atenuare a dioxidului de carbon pe termen
scurt este evitarea despaduririlor, in special in tarile tropicale. Aceasta strategie are si alte beneficii. Orice practica ce poate aduce venituri in mediul rural fara o exploatare intensiva a pamantului, ori readucand pamantul degradat in productie trebuie sa fie incurajata. Orice beneficiu la hectar adus de aceasta metoda trebuie vazut in conexiune cu suprafata totala de pa mant necesara productiei de hrana in comunitate.
Cele mai mari beneficii se pot obtine daca solurile degradate sunt reclamate de micii producatori. Micile ferme pot fi un grup-tinta foarte bun atat in ceea ce priveste sechestrarea emisiilor de gaze cu efect de sera, dar mai ales in ceea ce priveste lupta impotriva saraciei. Costurile de administrare si verificare ar putea fi insa ceva mai piperate pentru micii producatori.
Nu exista prea multe studii care sa compare sistemele agricole la scara mica cu cele intensive. Un studiu facut in urma cu cinci ani in Maroc pune paralel consumul energiei intre cele doua sisteme si constata ca sistemul traditional consuma mai putina energie pe unitate produsa, 0,73 la 1,10 MJ pe kilogram. Motivul principal al diferentei consta in sistemul de irigatii folosit.
Rezultatele obtinute din alte comparatii dau castig de cauza agriculturii traditionale, insa numai intr-o comparatie per produs, si nu per hectar cultivat. Motivul e simplu: se folosesc mult mai putine masini agricole.
Totusi, in tarile dezvoltate, agricultura organica a fost de semnata deja drept campioana durabilitatii si a sanatatii. Unii cercetatori insa au constatat ca potentialul de participare la incalzirea globala al unor produse din Anglia si Tara Galilor nu difera in functie de sistemul agricol folosit.
Productia de lapte si produse lactate organice, oua, ulei de seminte de rapita si cartofi a aratat mici beneficii fata de cea conventionala. In rest, beneficiile sunt ignorabile.
Productia de plante organice si cea de produse animaliere consuma, in general, mai putina energie primara decat contrapartidele lor nonorganice, primii folosind doar azotul ca fertilizator, fara a arde prea mult combustibil fosil. Fermierii care au ferme organice promoveaza bune practici care sechestreaza carbonul in sol si reduc emisiile de gaze cu efect de sera. Aceste practici constau in culturi de acoperire, cresterea de arbori si arbusti in jurul terenurilor si evitarea parasirii ori necultivarii terenurilor. Cercetari mai stiintifice sunt necesare pentru a evalua beneficiile acestor practici.
Concluziile, pe scurt, ale studiului se reduc la recomandarea de a trece pe o dieta din ce in ce mai vegetala, vizand consumatorii, si, pe partea producatorilor, promovarea agriculturii traditionale si a terenurilor cu dubla sau multifunctionalitate, denumite "agroforestiere".
