Organizația de caritate Ramblers solicită autorităţilor înfiinţarea unei rețele de noi trasee de drumeții „verzi” care să urmeze traseele unora dintre căile navigabile „uitate” ale Londrei. Asociația dorește ca primarul să susțină planurile de semnalizare a rutelor și hărțile care să ghideze plimbăreții în jurul acestor rute subterane istorice.
„Avem London Loop, Capital Ring și calea Tamisei. Dar nu avem multe rute radiale care să intre sau să iasă din Londra. Râurile ascunse sunt plimbări radiale foarte bune”, a declarat Des Garrahan, de la Inner London Ramblers, care conduce tururile de plimbări ghidate pe râurile îngropate din Londra.
Există indicii ale existenței acestor râuri uitate în numele străzilor, în șerpuirea străzilor și în sunetul zgomotos al apei din canalele capitalei. Timp de secole, Londra a fost sculptată de râurile sale. Astăzi, însă, în timp ce vestigiile unora dintre ele rămân vizibile, majoritatea zac îngropate sub trotuare și scufundate în sistemul de canalizare.
Pandemia Covid-19 a dus la creșterea entuziasmului public pentru mersul pe jos, care are beneficii dovedite pentru sănătatea, bunăstarea și fericirea celor care merg pe jos. Dar, deși oamenii intenționează să își continue noile obiceiuri de mers pe jos și după ce se vor încheia restricțiile de izolare, conform datelor de la Oficiul Național de Statistică din Marea Britanie, doar 44% dintre locuitorii Londrei locuiesc la mai puțin de cinci minute de mers pe jos de un spațiu verde.
Cele șase rute – denumite Forgotten Rivers, Great Eastern Parks, Counter’s Creek, Romford Greenway, Southern Rivers și Five Boroughs Link – ar oferi legături de mers pe jos între spațiile verzi, ar crea străzi mai verzi și ar contribui la revitalizarea rețelei de rute existente, cum ar fi Capital Ring și Thames Path.
Noile trasee verzi propuse au fost trasate de voluntarii Ramblers, în colaborare cu o mică coaliție de organizații care împărtășesc aceleași idei, pentru a extinde rețeaua verde de plimbări ale capitalei și pentru a completa traseele existente.
Pe măsură ce populația Londrei s-a extinds de-a lungul secolelor, râurile au devenit canalizări deschise, puternic poluate și urât mirositoare. Până în anii 1820, cele mai multe dintre ele fuseseră acoperite. Până în anii 1860, în urma Marii Putori din 1858, majoritatea au fost încorporate în sistemul de canalizare al lui Joseph Bazalgette.
