Mai bine de 200 de milioane de europeni folosesc bicicleta, dintre care 50 de milioane pedalează zilnic. La nivelul Uniunii Europene însă, ciclismul este dominat de disparitate. Tocmai din acest motiv, reprezentanții statelor membre au adoptat săptămâna trecută, la Luxemburg, o Declarație care susține elaborarea unei stategii europene pentru ciclism, care să-i confere acestuia statutul de egal cu transportul rutier, feroviar sau naval. Kevin Mayne, directorul de dezvoltare al Federației Bicicliștilor Europeni, a explicat în exclusivitate pentru Green Report importanța adoptării acestei stategii și ce ar trebui să facă România în acest context.
De ce are nevoie Uniune Europeană de o strategie pentru ciclism?
Este foarte simplu. Uniune Europeană are ocazia de a aduce la un numitor comun comunitatea cicliștilor din multe țări europene, care la acest moment sunt oarecum dezbinați. Uniunea poate dezvolta mult ciclismul având la dispozitie resurse precum fonduri europene, cercetare, siguranță rutieră, exemple de bune practici, însă faptul că nu există un astfel de document stategic la nivel european duce la irosirea acestor resurse. Așadar este foarte important pentru ciclism ca acesta să fie tratat în același fel ca și transportul rutier, feroviar, naval sau aerian și să aibă o vizibilitate la nivel european.
Implementarea acestei strategii, odată adoptată, va fi lăsată la latitudinea fiecărui stat membru sau va fi obligatorie?
Strategia nu va un caracter obligatoriu, însă va avea o listă de recomandări ca de exemplu înființarea la nivel național a unui departament special care să se ocupe stric de problemele ciclismului. Adică cineva din Executiv să-și asume responsabilitatea pentru acest domeniu. În același timp Uniunea Europeană va înființa un departament identic care să reunească experți de pe teritoriul statelor membre.
Unele țări europene sunt extrem de avansate în termeni de infrastructură și condiții legilative dedicate bicicliștilor. Cum va ajuta această stategie la eliminarea sau reducerea discrepanțelor dintre țări?
Mai mult decât orice altceva avem dovada că UE co-finanțează programe de dezvoltare rurală care promovează ciclismul. În acest moment, țări precum Spania, Franța sau Ungaria vor cheltui aproximativ 200 de milioane de euro din bugetul european pe promovarea ciclismului și dezvoltarea infrastructurii de biciclete. Dacă ele pot și alte țări, dacă au voința necesară, ar putea accesa aceste fonduri. În alte arii de intreres, cum ar fi cercerarea sau schimbul de bune practici reprezentanții autorităților locale sau organizațiilor non-guvernamentale pot învăța cum să promoveze ciclismul.
Prin această strategie se urmărește și sprijinirea producătorilor europeni de biciclete prin acordarea de subvenții pentru susținerea afacerilor sau crearea de noi locuri de muncă?
Este posibil ca și producătorii europeni să beneficieze de pe urma acestei strategii pentru că suntem conștienți de faptul că dacă vindem mai multe biciclete vom crea mai multe locuri de muncă în Europa, atât în producție, cât și în domeniul de bike-sharing sau turism.
Când va fi gata acestă stategie?
Declarația pentru crearea unei stategii pentru ciclism la nivelul Uniunii Europene a fost adoptă miercurea trecuta la Luxemburg. Este un document oficial aprobat de statele membre și va fi înaintat Comisiei Europene pentru implementare. Ne aștepăm ca într-un an sau doi să avem o astfel de stategie.
”România ar trebui să acceseze 200 de milioane de euro din fonduri europene”
Vă este cunoscută situația ciclismului în România?
Ținem permanent legătura cu partenerii noștri de acolo și știm că bicicliștii se confruntă cu unele provocări, dar mai știm că țările din jur au început să direcționeze fonduri în dezvoltare unor hub-uri pentru producătorii de biciclete, ceea ce înseamnă că acesta este un sector care poate crea multe locuri de muncă.
Care ar fi măsurile care ar putea impulsiona dezvoltarea ciclismului în România?
Cred că România ar trebui să se uite la ceea ce au făcut celelalte țări și să acceseze 100 – 200 de milioane de euro din fondurile europene și să-i direcționeze către acest domeniu. Nici măcar nu este nevoie să acceseze fonduri bugetare. Primul pas este asigurarea fondurilor necesare, iar apoi colaborarea cu reprezentanții organizațiilor non-guvernamentale și ai producătorilor de biciclete. Autoritățile ar trebui să profite de experiența acestor oameni.
Citește și:
Consiliul Europei pune bazele unei viitoare strategii pentru ciclism
