Ei bine, atipic pentru generația din care face parte, Aidan Dwyer, un meritoriu absolvent al clasei a VII-a, se plimba prin pădure, remarcând modul aleator în care cresc ramurile copacilor.
După o riguroasă operațiune de măsurare a unghiurilor crengilor și a lungimii acestora, punând pe hârtie rezultatele obținute, Aidan a remarcat că numerele respective urmăreau, riguros, șirul lui Fibonacci, unul dintre modelele matematice extrem de des întâlnite în natură.
Nu era un lucru nou, studii anterioare au demonstrat că urmând secvența lui Fibonacci, frunzele unor plante sunt a astfel dispuse astfel încât să ocupe cât mai puțin spațiu și să obțină cât mai mult soare.
Citeste mai mult pe jurnalul.ro
