Cand spuneai NATO acum 20 de ani te gandeai la cum voiau aliatii sa impiedice 40.000 de tancuri din Pactul de la Varsovia sa ajunga la Lisabona.
Text de Ionut Purica
Intre timp, URSS a disparut, iar dupa 11.Sep.2001 a devenit clar ca o activitate pe care pana atunci o desfasurau guvernele s-a privatizat: Razboiul s-a privatizat. Indivizi si or ganizatii il pot desfasura contra guvernelor cu rezultate, din pacate, semnificative.
Mai mult, constanta de timp a razboiului nu mai este aceeasi: in loc sa se bombardeze un obiectiv industrial timp de cinci ore, se creeaza conditii economico-sociale prin care se distruge obiectivul in 5 ani. Intre aceste conditii se numara si disponibilul si pretul energiei. Astfel, energia devine si mai importanta in contextul de mai sus, privita din perspectiva securitatii. Pe agenda Summitului NATO de la Bucuresti securitatea energetica ocupa un loc important.
Sa vedem situatia geopolitica a energiei: Uniunea Europeana are zacaminte de gaz si de petrol in Marea Nordului, dar acestea sunt pe sfarsite (in orizontul 2030-2050), sursa principala de gaz este Rusia (care il foloseste si ca element de presiune poli tica); gazul si petrolul Caspic sunt partial controlate de Rusia sau
gasesc piete mai profitabile in China. Gazul din nordul Africii este controlat de tari ca Algeria si Libia, care sunt mai apropiate de lumea Araba decat de Uniunea Europeana.
Se constata o activitate concertata a Rusiei de crestere a controlului asupra gazului trimis catre Europa. Recentul South-Stream, care fie intarzie, fie chiar elimina proiectul NABUCO, si vizita presedintelui Putin in Libia, dupa Summitul de la Bucuresti si intalnirea de la Soci cu presedintele Bush sugereaza o actiune de invaluire a UE in ce priveste sursele de gaz pentru aceasta. Ca strategie, Rusia este de admirat.
De asemenea, cresterea de pret a gazului natural (ca sa nu mai vorbim despre petrol brut) este constanta in ultimii ani. Cum se poate raspunde legat de independenta energetica si securitate?
SUA si UE dezvolta tehnologii pentru resurse alternative de energie (fie regenerabile, fie sisteme de hidrogen sau noi centrale nucleare, fie chiar gazeificarea carbunelui) care sa conduca intr-un termen mediu catre desprinderea de productia de energie din petrol si gaz.
Desprinderea de energia din hidrocarburi produce si reducerea drastica de emisii de CO2 cu rezultate benefice pentru diminuarea efectelor adverse ale schimbarilor climatice.
Se pare ca se obtin rezultate deosebite in directia dezvoltarii si implementarii tehnologiilor noi mentionate mai sus. Ritmul de penetrare a noilor tehnologii se face dupa ceea ce se numeste o "curba logistica", adica: mai incet la inceput, apoi exploziv si cu o perioada de saturatie spre sfarsit. Asa cum se pare, ne gasim la inceputul perioadei de penetrare exploziva a noilor tehnologii. Se spera sa se petreaca aceasta drastica schimbare de sistem intr-un timp care sa fie mai scurt decat reducerea disponibilului de petrol si de gaz, care va creste preturile la cote si mai ridicate decat acum. Daca acest lucru se intampla, atunci tarile NATO, care formeaza si o "liga economica a nordului", vor fi intr-o pozitie avantajoasa in doua feluri: (i) diminuarea vulnerabilitatii economice si politice la aprovizionarea din surse externe de energie si (ii) capacitatea de a influenta pretul petrolului si al gazului din sursele de aprovizionare pe care acestea (in special SUA) le controleaza in lumea araba, in Africa si in America de Sud. Acest din urma lucru va putea reprezenta controlul unei resurse de care depinde ritmul de dezvoltare al tarilor din Asia, in special China si India.
Trebuie inteles ca penetrarea tehnologiilor regenerabile nu este limitata doar la tarile NATO, ci este propusa tuturor tarilor din lume. Efectul pe termen mediu si lung va fi de schimbare a ponderii puterii in lume. Spuneam ca razboiul se face cu alte constante de timp; daca toate tarile vor produce energie alternativa, atunci puterea data de exportul de petrol si de gaz va fi drastic diminuata, iar structura de putere in lume va fi schimbata in favoarea celor care detin cunoasterea tehnologica si in defavoarea celor ce detin resurse naturale de energie. Si acesta este un fel de razboi.
Un alt caz al unei lupte intre tehnologie si resurse l-a constituit Initiativa de Aparare Strategica promovata de Regan. SUA schimbau tehnologiile strategice, iar URSS trebuia sa schimbe toate sistemele de aparare in adancime, lucru care nu a fost suportat de economia sovieti ca din acea perioada. Azi, lumea este mai complicata decat situatia bipolara de atunci. Consumul de petrol al Chinei a crescut in ultimii 10 ani de 6-7 ori, cu o diversificare a cautarii de surse de aprovizionare care produce veleitati globale pentru vechea imparatie dintre pamanturi care a decis in secolul al XV-lea sa opreasca explorarea maritima pe care o incepuse in forta si sa intareasca frontiera de nord cu un zid iesit din comun. Pe langa China exista si India, care cauta energie, precum si alte tari asiatice mai mici. America de Sud are si ea tari mari care se dezvolta si exemplul Braziliei, care isi obtine etanolul pentru transport din culturi agricole, este relevant in legatura cu independenta energetica.
Cresterea pretului mancarii legat de extinderea culturilor agricole energetice este numai una dintre fatetele complexitatii problemei energiei. Globalizarea lumii de azi produce efecte semnificative, care se transmit in
spatiu si timp, afectand securitatea atat a tarilor din NATO, cat si din afara sa.
Sa nu uitam ca la intersectia dintre activitatile mili tare si cele energetice exista elemente serioase de afectare a mediului inconjurator. Ca un exemplu, mentionam faptul ca fumul din sondele de petrol Kuweitiene incendiate de armata irakiana in retragere in 1991 a lasat un efect semnificativ in emisiile de CO2 ale lumii.
Un alt aspect de mentionat la frontiera este faptul ca relansarea constructiei de centrale nucleare – ca tehnologii energetice fara emisii de CO2 – va produce o circulatie a unor cantitati mai mari de combustibil si de deseuri nucleare. Creste probabilitatea de deturnare de materiale nucleare pentru bombe facute de teroristi (razboiul s-a privatizat). Acest lucru creste si cheltuielile pentru securitatea nucleara, menita sa reduca probabilitatea mentionata mai sus.
Evident, penetrarea de noi tehnologii conduce si la efecte economice si sociale deosebite, asociate cu schimbarea structurala in economiile lumii si dezvoltarea de domenii de productie noi. Nu mai vorbim despre circulatia financiara intensificata de aceste procese. Energia regenerabila tinteste un domeniu al surselor de mica si medie putere care nu este acoperit in prezent decat de transportul si de distributia de energie electrica si de caldura in retele dedicate.
Cum ar arata o lume in care fiecare ar avea un sistem energetic care genereaza electricitate si caldura din eolian, hidro, geotermic, biomasa, solar, in functie de disponibilitatea acestora si care poate disocia apa producand hidrogen pentru transport. Combinand acest lucru cu sisteme de comunicatie extinse si personalizate vom avea o lume al carei aspect va fi foarte ne-clasic fata de ceea ce consideram clasic acum. De exemplu, criteriul dupa care civilizatia se masoara prin procentul de populatie din orase s-ar putea sa nu mai aiba nicio relevanta. Nu stim cum se va pune problema securitatii energetice intr-o asemenea lume sau daca va mai fi necesar sa se puna.
Sun Tzi, in cartea sa "Arta Razboiului", spunea ca cel mai bun razboi este acela pe care il castigi fara lupta militara. Se pare ca dinamica lumii de azi, cu constantele ei de timp total diferite de cele clasice, aduce conceptul de securitate la nivelul de a intelege si a proteja o natiune sau un grup de natiuni de situatia in care ei cred ca fac un lucru pentru ca vor ei, cand de fapt il fac pentru ca vor altii.
