Având în vedere preocupările UE de susținere a agriculturii ecologice, a semnalelor pozitive din partea Ministerului Agriculturii și a Guvernului României privind agricultura ecologică și a interesului unui număr din ce în ce mai mare de producători pentru acest sistem de producție agricolă, România va fi, în cel mai scurt timp, una dintre țările UE cu agricultură ecologică cea mai dezvoltată, susține, în interviul acordat Green Report, dr. ing. Ion Toncea, șeful Centrului de Cercetare, Inovare și Transfer Tehnologic pentru Agricultură Ecologică – INCDA Fundulea.
De ceva timp agricultura bio este privită, cel puțin în mass-media, ca un domeniu care are mari șanse de a atrage investiții comparabile cu cele din sectorul regenerabilelor. Care este situația actuală a acestui sector din punctul dumneavoastră de vedere?
În conformitate cu sintagma “Agricultura ecologică – termen protejat și garantat de UE, României”, eu folosesc numai expresia “agricultură ecologică”.
În ceea ce privește situația actuală a agriculturii ecologice din România, pot spune, fără rezerve, că acest sector este în continuă dezvoltare și perfecționare, din toate punctele de vedere: număr de producători, consumatori și corespunzător, volum și diversitate de produse agricole și alimentare ecologice; forme de comercializare – de la vânzarea directă din fermă, până la vânzarea on line; perfecționarea tehnologiilor de producție conform standardelor agriculturii ecologice; cercetare-inovare orientată către producție, în special de tip on-farm; îmbunătățirea standardelor agro-ecologice și simplificarea reglementărilor privind producerea și comercializarea produselor agricole și alimentare ecologice, precum și a controlului acestor activității.
Din păcate, programele de învățământ în domeniul agriculturii ecologice sunt sporadice, iar acolo unde și atunci când există, sunt, în multe cazuri, susținute de cadre didactice fără o pregătirea teoretică și, mai ales practică de specialitate.
Care sunt pașii pe care cineva care vrea să investească în acest domeniu trebuie să-i facă?
Cei care doresc să investească în acest doemniu, trebuie să parcurgă următorii șapte pașii: obținerea acordului și a susținerii membrilor familiei, inclusiv a copiilor; informarea-documentarea amănunțită din punct de vedere tehnic, economic și social; proiectarea afacerii (fermă, unitate de prelucrare sau de comercializare), cu toate amănuntele necesare; efectuarea de analize de calitate a solului și a apei freatice și curgătoare din unitate; contractarea serviciilor unui organism de inspecție și certificare; înregistrarea activității la direcția agricolă; înscrierea într-o organizație profesională legal constituită în domeniul agriculturii ecologice;
Care sunt principalele surse de finațare pe care agricultorii le pot accesa?
Sursele de finanțare ale agriculturii ecologice sunt relativ puține, atât ca număr, cât și ca volum: subvențiile din partea U.E. și a statului, în acest moment necorespunzătoare ca volum comparativ cu costurile de producție și doar pentru perioada de conversie; măsurile de stimulare a fermelor de familie, a producerii de produse de calitate etc; programul sectorial ADER 2020 de finanțare a cercetării.
În toate cazurile, cele mai importante surse de finanțare sunt însă fondurile proprii, care de cele mai multe ori insuficiente.
Care sunt așteptările dumneavoastră pentru perioada 2014 – 2020?
Dacă am în vedere evoluția ascendentă a agriculturii ecologice și a cererii de produse agricole și alimentare ecologice, precum și a interesului acordat de U.E. agriculturii ecologice, cred că în perioada 2014 – 2020 agricultura ecologică din România se va dezvolta corespunzător potențialului natural și social al României în acest doemniu.
În afară de fondurile europene, băncile din România se arată dispuse să finanțeze acest tip de investiții?
Până acum nu am auzit de vreo bancă care să aibă programe speciale de finanțare a agriculturii ecologice.
Care sunt principalele probleme pe care agricultorii bio le întâmpină?
Principalele probleme ale agriculturii ecologice din România sunt: subfinanțarea necorespunzătoare, comparativ cu contribuția agriculturii ecologice la îmbunătățirea și conservarea însușirilor mediului înconjurător (sol, climă și biodiversitate) și a sănătății oamenilor și animalelor, precum și în ceea ce privește calitatea produselor agricole și alimentare; producțiile mici, în special în perioada de conversie; posibilitățile reduse și costisitoare de combatere a bolilor, dăunătorilor și a buruienilor în producția vegetală; dezvoltarea slabă și înceată a sectorului de prelucrare a produselor agricole; costurile tehnologice ridicate; birocrația, în special în procesul de înregistrare în sistem ecologic și de inspecție și certificare; lipsa Planului Național de Dezvoltare a Agriculturii Ecologice.
Cantitățile de produse rezultate în urma agriculturii ecologice sunt comparabile cu cele obținute în urma unui proces clasic?
După cum rezultă din cele spuse anterior, cantitățile de produse obținute în sistem ecologic sunt, deocamdată, mai mici decât cele obținute în agricultură convențională.
Sunt produsele ecologice mai scumpe decât cele produse în agricultură intensivă? De ce?
Produsele agricole și alimentare ecologice, sunt, deocamdată, mai scumpe decât cele obținute în proces classic, din cauza costurilor de producție mai mari și a producțiilor mai mici. Costurile de producție în sistem ecologic sunt mai mari din cauza cheltuielilor suplimentare cu inspecția și certificarea terenurilor și a produselor, cu analizele de calitate a solului, apei freatice și, dacă este cazul, a produselor, precum și a volumului mai mare de lucrări mecanice și manuale.
Care sunt principalele destinații pentru produsele obținute din agricultura ecologică? Care este ponderea acestora în export compartiv cu piața internă?
Principalele destinații ale produselor ecologice obținute în România sunt piața externă și cea internă, dar cele mai multe produse, în special agricole, merg la export.
Au devenit românii mai interesați de produsele agriculturii ecologie?
Românii sunt tot mai interesați de produsele agricole și alimentare ecologice, pentru că majoritatea știu cât sunt de benefice pentru sănătate și gustoase.
Poate susține agricultura ecologică necesarul de hrană al unei țări?
Dacă ne referim la necesarul de hrană ecologică, DA. Dar dacă ne referim la necesarul de hrană în general se poate spune că-l poate susține în măsura în care întreaga populație a unei țări dorește să consume produse agricole și alimentare ecologice și majoritatea acestora își produc singuri aceste produse, așa cum se poate face în România unde majoritatea populației României se hrănește cu produse obținute în gospodăriile țărănești.
Care sunt așteptările dumneavoastră pentru acest sector?
Având în vedere preocupările UE de susținere a agriculturii ecologice, a semnalelor pozitive din partea MADR și a guvernului României privind agricultura ecologică și a interesului unui număr din ce în ce mai mare de producători pentru acest sistem de producție agricolă, cred că România va fi, în cel mai scurt timp, una dintre țările U.E. cu agricultură ecologică cea mai dezvoltată.
