Un nou studiu oferă o perspectivă optimistă asupra previziunilor de până acum, potrivit cărora națiunile insulare mici ar putea să dispară sub apele în creştere în contextul unei planete în încălzire. Noile cercetări arată că aceste insule s-ar putea adapta în mod natural la creşterea nivelului apelor, cu ajutorul mareelor, dar și al oamenilor.
În ultimii ani, liderii şi locuitorii multor naţiuni insulare mici, precum Kiribati şi Tuvalu, au avertizat că schimbările climatice reprezintă o ameninţare existenţială asupra teritoriilor lor, existând temeri că acestea ar putea să dispară sub apele în creştere în contextul unei planete în încălzire.
Se consideră că statele insulare cu relief jos sunt cele mai expuse riscului în contextul înmulţirii furtunilor puternice şi a creşterii nivelului oceanelor, unele dintre acestea pregătindu-se de relocarea populaţiei în următoarele decenii. În multe dintre aceste insule se construiesc deja ziduri contra apelor, sunt mutate sate situate pe coaste în zone mai înalte, se apelează la ajutor internaţional sau se implementează proiecte contra pagubelor provocate de impactul schimbărilor climatice.
„Multe dintre cele câteva zeci de mii de insule coraliere din lume sunt nelocuite, însă adăpostesc totuşi în total circa un milion de persoane care se bazează în mare parte pe pescuit sau turism”, a declarat Gerd Masselink, profesor de geomorfologie costieră, potrivit Reuters.
Un studiu de trei ani, condus de Universitatea Plymouth din Marea Britanie, care a analizat insule coraliere precum Maldive şi Marshall, a constatat că mareele mută sedimente pentru a crea o elevaţie mai mare, un proces ce ar putea face ca aceste insule să fie în continuare locuibile.
Cu toate că insulele au structuri diferite din cauza varietăţii condiţiilor meteorologice şi a tiparelor valurilor, ele tind să fie relativ mici, cu relief jos, nisipoase sau cu pietriş, aşezate deasupra unei platforme de recif coralier viu.
Acestea au fost formate cu sute de mii de ani în urmă de mişcarea valurilor şi acumularea materialelor coraliere sau a sedimentelor, ceea ce a dus la formarea unui relief înălţat – un mecanism natural de apărare ce continuă, după cum a notat Masselink.
Pentru studiul publicat în jurnalul Science Advances, cercetătorii au construit un model de recif de corali şi o insulă într-un bazin din laborator cu nivel în creştere al apei şi au utilizat simulări computerizate pentru a simula modul în care astfel de insule răspund în realitate la acest proces.
Rezultatele sugerează că prin alegerea unei infrastructuri rezistente la climă, ce permite inundarea ocazională, precum clădirile pe piloni şi case mobile, locuitorii insulelor care dispun de suficient spaţiu se pot adapta la mediul în schimbare, a precizat Masselink.
Dragarea nisipului de coralier şi a sedimentelor găsite în lagunele insulare şi mutarea acestora pe plaje ar putea ajuta de asemenea procesul natural al ridicării insulelor, a declarat expertul pentru Thomson Reuters Foundation.
Însă, zidurile ridicate în zonele de coastă compromit această capacitate naturală a insulelor de a se adapta la creşterea nivelului apei, a precizat el.
„Dacă se opreşte inundarea insulelor se opreşte de asemenea şi mişcarea sedimentelor în partea de sus a insulei”, a precizat el.
Hideki Kanamaru, responsabil pentru resurse naturale în cadrul Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a Naţiunilor Unite, a declarat că acest studiu a oferit o „nouă perspectivă” asupra modului în care statele insulare pot aborda provocarea creşterii nivelului apelor.
Dar chiar dacă insulele se pot adapta în mod natural la nivelul în creştere al apelor oamenii trebuie în continuare să îşi intensifice eforturile pentru reducerea încălzirii globale şi protejarea populaţiei din aceste zone, a adăugat el.
