Implementarea legislației pentru conservarea naturii în ariile naturale protejate din România este parțială și de o calitate discutabilă. WWF a publicat un Raport care indică principalele probleme de implementare a legislației la nivel național, dar și progresele pe care le-a făcut până acum România și care trebuie continuate pentru a corecta derapajele, îmbunătăți starea naturii și a ne menține poziția încă privilegiată pe care o deținem în Europa la capitolul patrimoniu natural.
Deși România a reușit să transpună la nivel național legislația europeană pentru conservarea naturii (Directivele Natura 2000), aceasta nu este suficient de bine corelată cu legislația din alte domenii precum energia, transporturile sau agricultura, principalele domenii care cauzează și accelerează, în mod dovedit, degradarea și pierderea biodiversității.
De exemplu, în agricultură se favorizează încă producția la scară mare/industrială și de tip monocultură care elimină toate calitățile și funcțiile benefice pe care natura le furnizează plantelor și solului, climei, biodiversității și, în final, oamenilor. Infrastructurile de transport (în special rutier și naval) nu integrează suficient măsuri de protejare a biodiversității (de exemplu, a carnivorelor mari sau a sturionilor care pentru a se reproduce și a-și procura hrana trebuie să migreze pe distanțe mari), infrastructura verde care să permită această migrație fiind aproape inexistentă în România. Producția de energie din surse regenerabile (în special microhidrocentralele) se bazează pe o legislație deficitară și învechită ce nu ține cont de impactul asupra naturii și pe evaluări/studii de mediu incorecte, efectuate de evaluatori slab calificați și remunerați de către investitorii înșiși.
Un sfert din teritoriu acoperit de situri Natura 2000
România a desemnat până acum 583 de arii protejate Natura 2000, acoperind aproape 25% din teritoriul național, însă persistă unele lacune în domeniul gestionării efective a acestor zone valoroase. Există încă situri Natura 2000 fără custozi și fără plan de management (instrumentul principal în gestionarea ariilor protejate). Managementul ariilor protejate este afectat și de slaba bază științifică privind speciile și habitatele de pe teritoriul lor, absența de-a lungul timpului a fermității politice și slaba coordonare a rețelei Natura 2000 de la nivel central, sub-finanțarea și lipsa plăților compensatorii pentru proprietarii/administratorii de terenuri, nivelul scăzut de informare la nivel local cu privire la drepturile și obligațiile proprietarilor/concesionarilor de terenuri aflate pe suprafața ariilor protejate, precum și insuficienta participare publică în deciziile pentru avizarea de planuri/proiecte/activități pe suprafața acestor arii protejate.
Costurile aferente managementului siturilor Natura 2000 din România au fost estimate la cel puțin 412 mil. Euro/an, respectiv 503,9 mil. Euro/an pentru o acoperire optimă, or alocarea financiară din fondurile europene pentru perioada 2014-2020, pentru întreg sectorul biodiversității (deci nu numai Natura 2000), este de 203 mil. Euro/an. Asta deși ariile naturale protejate întorc comunităților locale și societății în general beneficii socio-economice și de sănătate publică inestimabile. La nivel european, beneficiile asociate rețelei Natura 2000 au fost estimate la 200-300 mld. Euro/an și 4.5-8 mil. de locuri de muncă, de pildă prin serviciile de turism și recreere.
Există o problemă de transparență în cazul investițiilor cu potențial impact semnificativ asupra integrității unui sit Natura 2000 și a comunităților locale. Tendința investitorului, din experiența WWF (mai ales în cazul microhidrocentralelor), este aceea de a minimiza impactul și de a discuta proiectul doar la nivelul autorităților publice care avizează un astfel de proiect. Obligația minimă legală de a afișa un anunț la ușa primăriei sau de a-l publica într-un ziar local de cele mai multe ori prea puțin citit de membrii comunităților locale, ori publicarea selectivă a unor astfel de informări pe website-urile autorităților de mediu nu pot asigura o informare suficientă sau implicare a celor interesați sau afectați.
Păstrarea legislației Natura 2000 – condiție esențială pentru protejarea naturii
Directivele Natura 2000 (Păsări și Habitate) reprezintă fundamentul legislativ al conservării naturii în Uniunea Europeană. Acestea au fost calificate de experți ca fiind unele dintre cele mai moderne și eficace acte normative de mediu din lume, iar acolo unde au fost corect aplicate și-au dovedit eficacitatea și potențialul. Grație acestora, Uniunea Europeană deține cea mai mare rețea ecologică din lume, iar specii-emblemă și importante din punct de vedere ecologic, precum râsul iberic sau lupul au fost scăpate de riscul imediat al dispariției.
În România, deficiențele constatate în privința aplicării lor îngreunează sau chiar împiedică eforturile de conservare și dezvoltarea durabilă, în limitele date de resursele naturale. WWF solicită factorilor de decizie susținerea legislației europene în forma actuală și adresarea problemelor de implementare subliniate.
WWF se îndreaptă în continuare și către oamenii preocupați de starea naturii, să sprijine misiunea de a salva legislația Natura 2000, folosind aplicația „Dă natura mai tare” de pe www.wwf.ro/danaturamaitare. Votul decisiv în privința legislației va fi dat în Consiliul Miniștrilor de mediu din UE, la Bruxelles, în decembrie 2016.
