România se numără printre țările cu cea mai mare poluare a aerului din Europa. Conform datelor privind concentrația medie anuală de particule fine (PM2.5) oferite de Agenția Europeană de Mediu, la nivel național, orașele Iași și Ploiești stau cel mai rău, urmate de București și Cluj.
Conform statista.com, Bucureștiul se numără printre cele mai poluate capitale europene, având o concentrație medie anuală de particule fine (PM2.5) mai mică doar decât cea din Sarajevo, Skopje, Belgrad, Atena și Tirana.
Studiile Institutului Național de Sănătate Publică până în 2020 arată că traficul și încălzirea rezidențială contribuie în proporții egale (45%) la poluarea din București. Cercetările din 2010-2017 indică o corelație între creșterea particulelor PM10 și PM2.5 și incidența bolilor grave (cardiace, respiratorii și cerebrale) în rândul bucureștenilor.
Efectele poluării nu se văd doar asupra sănătății, ci și în portofelul fiecăruia dintre noi. Conform unui studiu publicat în 2020 de Alianța Europeană pentru Sănătate Publică (EPHA), costurile provocate de poluarea aerului ajung la 3.000 de euro per cap de locuitor în București – o sumă cu mult peste media europeană (1.250 euro per cap de locuitor).
Studiul realizat de EPHA se axează pe impactul transportului asupra poluării, însă acesta nu este singurul factor determinant. Un rol semnificativ îl are și modul în care sunt încălzite locuințele, în special în sezonul rece, când utilizarea combustibililor fosili și a sistemelor individuale de încălzire contribuie la creșterea concentrației de particule fine și a altor poluanți atmosferici.
Poluarea din orașe se intensifică în sezonul rece
Conform unui raport publicat de Aerlive, în București în sezonul rece cantitatea de PM2.5 este, în medie, cu 14,77 micrograme/metru cub mai mare decât în sezonul cald, o creștere de 85% a cantității de PM2.5. Cauzele acestei creșteri sunt reprezentate în proporție de 70% de încălzirea rezidențială și 15% de consumul suplimentar de carburant.
Pentru a reduce impactul pe care îl are încălzirea rezidențială asupra poluării, există numeroase politici la nivel național și european.
De asemenea, este nevoie de continuarea modernizării sistemului de termoficare actual, dar și de introducerea surselor regenerabile pentru creșterea eficienței, reducerea prețurilor și a poluării.
Cu toate acestea, există numeroase locuințe care s-au debranșat de la sistemul centralizat de termoficare și, în mare parte, au ajuns să utilizeze centrale individuale pe gaz fosil.
Politicile statului vor fi nevoite ca, treptat, să reușească să convingă această parte a populației fie să se întoarcă la un sistem de termoficare centralizat modern și eficient, fie, treptat, să recurgă la alte sisteme individuale inovative și mai puțin poluante cu susținere din fonduri europene și guvernamentale.
În acest sens, circulă dezinformarea că „Uniunea Europeană interzice centralele de apartament”. Nimic mai fals!
Așa cum amintea și Comisia Europeană în aprilie 2024, „Directiva privind performanța energetică a clădirilor convenită de Parlamentul European și statele membre ale UE prevede eliminarea treptată, până în 2040, a cazanelor/sistemelor de încălzire alimentate cu combustibili fosili”.
Guvernele naționale se bucură de o flexibilitate crescută pentru îndeplinirea directivelor UE, legislația fiind concepută pentru a lua în calcul toate caracteristicile naționale ale mixului energetic și ale domeniilor imobiliare.
Tranziția către soluții de încălzire mai sustenabile, precum sistemele centralizate modernizate sau pompele de căldură, aduce multiple beneficii: reducerea costurilor pe termen lung, îmbunătățirea calității aerului și creșterea eficienței energetice.
Pentru a facilita această schimbare, statele membre pot oferi sprijin financiar și stimulente, asigurând astfel accesibilitatea unor alternative mai economice și mai puțin poluante pentru toți cetățenii.
Planuri de încălzire și răcire pentru orașele mari
Directiva privind performanța energetică a clădirilor a fost adoptată pentru a reduce facturile la energie și emisiile.
Conform acesteia, toate orașele cu peste 45.000 de locuitori trebuie să elaboreze planuri strategice pentru încălzire și răcire, inclusiv cele care nu dispun în prezent de sisteme centralizate de termoficare.
Aceste planuri au rolul de a identifica soluțiile optime pentru reducerea emisiilor, creșterea eficienței energetice și utilizarea resurselor locale disponibile.
Un aspect esențial al acestor strategii este promovarea surselor regenerabile de energie și valorificarea căldurii reziduale din industrie, stații de epurare a apelor uzate, centre de date sau chiar din infrastructura urbană, cum ar fi stațiile de metrou.
De asemenea, planurile trebuie să includă măsuri pentru îmbunătățirea izolației clădirilor și reducerea pierderilor de energie. Astfel se asigură un sistem de încălzire și răcire mai sustenabil și accesibil pentru cetățeni.
În acest moment, în România se discută mult prea puțin despre aceste planuri, cu toate că de ele sunt vizate 49 dintre orașe.
Implementarea acestora ajută la atingerea obiectivelor climatice europene, contribuie la scăderea poluării locale și la creșterea calității vieții în mediul urban.
Autoritățile locale sunt responsabile pentru dezvoltarea acestor planuri și pentru accesarea fondurilor necesare.
Cum ar trebui să fie elaborate planurile de încălzire și răcire ale municipalităților?
Pentru dezvoltarea planurilor, municipalitățile trebuie să urmeze o abordare bazată pe analiza cererii locale de energie, resurselor disponibile și obiectivelor de decarbonizare.
Conform metodologiei propuse într-un raport al Bankwatch Network, procesul ar trebui să includă mai multe etape esențiale.
- Analiza situației existente
Primul pas este realizarea unei evaluări detaliate a sistemelor actuale de încălzire și răcire (dacă acestea există), a consumului energetic și a surselor de combustibil utilizate.
Aceasta trebuie să includă și o cartografiere a zonelor cu densitate mare de consum și a celor care ar putea beneficia cel mai mult de soluții alternative – rețelele centralizate de termoficare, integrarea de noi surse regenerabile, precum pompele de căldură sau energia geotermală.
- Identificarea resurselor locale și a surselor regenerabile
Municipalitățile trebuie să analizeze potențialul resurselor locale pentru producerea căldurii și răcirii într-un mod sustenabil.
Printre opțiunile viabile și recomandate, se numără utilizarea energiei geotermale, a pompelor de căldură, a biomasei sustenabile și a căldurii reziduale din industrie sau infrastructura urbană, cum ar fi centralele de date sau stațiile de metrou.
Un model de bună practică pentru ultimul exemplu vine din Varșovia, unde a fost lansat un proiect pentru utilizarea căldurii reziduale din sistemul de metrou pentru încălzirea locuințelor și a clădirilor.
- Stabilirea obiectivelor și a scenariilor de dezvoltare
Pe baza datelor colectate, trebuie elaborate mai multe scenarii pentru dezvoltarea unui sistem de încălzire și răcire durabil. Aceste scenarii ar trebui să includă ținte clare pentru reducerea emisiilor, creșterea eficienței energetice și extinderea accesului la surse de energie regenerabilă.
Planul trebuie să includă și o reprezentare spațială a potențialului de generare și furnizare a agentului termic. De asemenea, trebuie să includă și date despre potențialul de utilizare a căldurii pierdute și integrare a stocării agentului termic pe termen scurt.
4. Perspective de dezvoltare, planificarea investițiilor și identificarea surselor de finanțare
Planul trebuie să includă și o strategie clară de finanțare și perspective.
Municipalitățile pot accesa fonduri europene, scheme de sprijin naționale sau investiții private pentru modernizarea infrastructurii existente și implementarea soluțiilor identificate. De asemenea, va fi necesară și o descriere a extinderilor planificate pentru rețeaua de încălzire.
- Implementare și monitorizare
Adoptarea unor politici și reglementări locale care să sprijine tranziția către un sistem de încălzire și răcire mai sustenabil este esențială. În plus, trebuie stabilit un mecanism de monitorizare care să asigure respectarea obiectivelor și ajustarea strategiei în funcție de evoluția nevoilor și tehnologiilor disponibile.
Cu siguranță, modernizarea sistemelor de termoficare și tranziția către soluții de încălzire sustenabile sunt procese de durată, cu obiective pe termen lung. Pentru ca acestea să devină realitate, este esențială nu doar coordonarea între autorități, operatori și comunități locale, ci și o dezbatere activă în spațiul public, care să aducă în atenție impactul poluării și beneficiile unor sisteme mai eficiente.
