Potrivit unui răspuns oficial transmis către Green Report, în ultimii cinci ani Hidroelectrica nu a desfășurat nicio lucrare de decolmatare a lacurilor de acumulare. Prin urmare, nu există proiecte tehnice, autorizații sau avize de mediu, iar capacitatea hidrocentralelor nu a fost crescută prin astfel de lucrări. „Este demonstrat de numeroase studii cât de dramatic este efectul barării unui râu asupra ecosistemelor și biodiversității din aval de baraj”, ne-a spus Ing. Dr. Dan Rădulescu, inginer hidrotehnist, consultant independent în domeniul protecției mediului, într-un interviu în exclusivitate.
Bilanț negativ: 188 de hidrocentrale și nicio lucrare de decolmatare
Conform datelor publicate de Transelectrica, situația producției și consumului de energie se prezintă astfel:
Graficul de mai sus relevă că producția de energie din surse hidro ocupă cea mai mare pondere din mixtul energetic al României, fiind în prezent la peste 30%, respectiv 1896 MW.
Hidroelectrica administrează în prezent 188 de hidrocentrale cu o putere totală instalată de 6.330 MW, conform Deciziei ANRE din 14 ianuarie 2025. La această capacitate se adaugă 91,5 MW din stații de pompare și 108 MW din parcul eolian Crucea Nord, rezultând un total de 6.529,5 MW instalați.
Totuși, conform datelor furnizate de Hidroelectrica, puterea instalată a celor 188 de hidrocentrale se situează la 6.330 MW, ceea ce reprezintă cu 14 MW mai mult decât producția zilnică a României din toate sursele de energie.
Harta de mai sus indică care sunt valorile de producție (6.336) și consum (5.574 MW) și soldul care merge la export (761 MW).
Așadar, cea mai importantă sursă de energie a României este cea din producția hidrocentralelor.
Cu toate acestea, energia hidro nu este fără consecințe de mediu și nici așa de verde precum pare.
Mai mult, Hidroelectrica nu produce energie nici măcar la jumătate din capacitate maximă instalată.
Adică, din cei 6.330 MW putere instalată în cele 188 de hidrocentrale, Hidroelectrica produce doar puțin peste 1800 MW!
Consecințele ignorării colmatării lacurilor:
- Reducerea capacității utile a lacurilor: mai puțină apă disponibilă pentru energie sau pentru prevenirea inundațiilor.
- Deteriorarea echipamentelor: cavitația și eroziunea afectează turbinele și structurile de admisie.
- Costuri viitoare mai mari: dragarea ulterioară va fi și mai costisitoare.
- Impact ecologic major: barajele fragmentează cursurile de apă, blochează migrația peștilor și rețin nutrienții esențiali pentru ecosisteme.
- Eroziune accentuată: lipsa pietrișului și nisipului din aval destabilizează albia râului, afectând pânza freatică, agricultura, pescuitul și chiar infrastructura (poduri, drumuri).
Nicio investiție, nicio bătaie de cap
Lipsa de intervenții în lacurile de acumulare înseamnă și absența totală a cheltuielilor pentru întreținere sau modernizare prin decolmatare.
Lucrările de decolmatare vin cu costuri ridicate și presupun scoaterea din exploatare pe perioada lucrărilor a hidrocentralelor respective. Reprezentanții companiei confirmă că nu au fost înregistrate costuri, deoarece nu s-au realizat lucrări în această direcție.
Fapt ce relevă că Hidroelectrica și-a maximizat profiturile în toată această perioada.
După răspunsul Hidroelectrica, am aprofundat subiectul cu Ing. Dr. Dan Rădulescu, consultant independent pe subiecte de mediu, cu un doctorat în inginerie, specialitatea hidrotehnică de la Universtitatea Tehnică de Construcții București – atestat ca Professional Engineer cu drept de parafă în California – care a avut amabilitatea să clarifice o serie de aspecte tehnice și practice.
Reporter: Ce riscuri majore generează lipsa lucrărilor de decolmatare asupra siguranței barajelor și infrastructurii hidrotehnice?
Ing. Dr. Dan Rădulescu: Decolmatarea lacurilor de acumulare este o lucrare esențială pentru siguranța, funcționalitatea și eficiența infrastructurii hidrotehnice. În mod normal, ca în cazul oricărui proiect sau oricărui aparat, mecanism, mașinărie, etc., e nevoie de întreținere periodică.
Din păcate, din varii motive, această întreținere este amânată sau nu este efectuată de loc. În general, longevitatea unui proiect de acumulare hidroenergetică (baraj plus centrala hidroelectrică) este de 50 de ani. Dar pot funcționa eficient până la 100 de ani dacă sunt întreținute corespunzător.
Totuși, o dată cu vârsta înaintată barajele devin tot mai vulnerabile la diferite riscuri, structurale, operaționale, de mediu.
Este de remarcat, conform datelor din Registrul Român al Marilor Baraje, că vârsta medie a acumulărilor hidroenergetice din România este de 38 de ani, deci ne apropiem cu pași repezi de limita de vârsta normală a unui astfel de proiect.
Riscuri asociate lipsei, sau amânării activităților de decolmatare includ: reducerea volumului util și capacității de tranzitare a viiturilor, sedimentarea excesivă a rezervoarelor care poate afecta calitatea apei, biodiversitatea.
De asemenea, presiunea exercitată de sedimentele acumulate poate afecta structura hidrotehnică.
Pe de altă parte, cu cât se amână mai mult activitățile de decolmatare cu atât ele devin mai costisitoare, mai dificile, și pot avea efecte negative amplificate asupra mediului.
Un factor nou care adaugă la creșterea riscurilor îl reprezintă schimbările climatice care cresc frecvența și intensitatea precipitațiilor extreme, ceea ce poate duce la inundații, alunecări de teren și supraîncărcarea barajului.
Reporter: Cum afectează colmatarea lacurilor de acumulare producția de energie hidro și capacitatea de gestionare a inundațiilor?
Ing. Dr. Dan Rădulescu: Colmatarea lacurilor de acumulare reduce drastic utilitatea amenajării, putând compromite tranzitarea viiturilor, crescând riscul de inundații, duce la diminuarea producției de energie și a debitelor furnizate sistemelor de irigații, în funcție de scopul amenajării.
Reporter Ce impact are acumularea de sedimente asupra ecosistemelor din aval și a biodiversității acvatice?
Ing. Dr. Dan Rădulescu: Efectele unui proiect de acumulare hidroenergetică (și/sau alimentare cu apă) trebuie studiate la inițierea proiectului. Este demonstrat de numeroase studii cât de dramatic este efectul barării unui râu asupra ecosistemelor și biodiversității din aval de baraj.
În trecut, o astfel de analiză echilibrată și detaliată între beneficiile și daunele provocate de un astfel de proiect nu era făcută la un mod cuprinzător, luând în considerație factorii economici, sociali, dar și de mediu.
Ca atare, la multe dintre proiecte factorul economic a fost cel determinant, cu consecințe semnificative asupra mediului, printr-o externalizare semnificativă a costurilor.
Rămâne o mare necunoscută soarta acestor proiecte, după ce ele își vor atinge limita de vârsta a funcționalității lor, și ce provocări vor trebui adresate la acel moment. Aceasta este cu atât mai semnificativ pentru barajele de mari dimensiuni.
Reporter: Cum influențează negativ agricultura, pescuitul și aprovizionarea cu apă a comunităților locale nerealizarea lucrărilor de decolmatare pentru un timp îndelungat?
Ing. Dr. Dan Rădulescu: Ca și la punctul 2., asumând acumulări cu multiple scopuri, lipsa activităților de decolmatare la timp poate avea efecte negative semnificative chiar asupra atingerii obiectivelor pentru care a fost proiectată acumularea, iar dificultatea și costurile cresc cu cât se amână mai mult aceste activități de întreținere de rutină.
Reporter: Considerați că statul român ignoră efectele pe termen lung ale colmatării? Ce măsuri urgente ar trebui luate?
Ing. Dr. Dan Rădulescu: Din păcate, există dovezi, precum barajul de la Voila, că aceste lucrări de decolmatare, de rutină, sunt ignorate, până devin o urgență.
Având în vedere valoarea strategică a acestor acumulări și riscurile create de ne-executarea la timp a acestor lucrări de întreținere, ar trebui elaborat la nivel național un plan specific de acțiune susținut cu fonduri adecvate care să accelereze ritmul de decolmatare al acumulărilor.
De asemenea, să se asigure că, pe viitor, se respectă un program regulat de activități de decolmatare. Luând în considerare presiunile create de efectele schimbărilor climatice și îmbătrânirea sistemelor existente, necesitatea unui astfel de plan de acțiune devine și mai evidentă, fiind o investiție absolut justificată.
