Guma de mestecat este o formă de poluare cu plastic neglijată. Aceasta este fabricată, printre altele, din materiale sintetice pe bază de petrol, substanțe care nu se descompun ușor în mediu. Piața globală a gumei de mestecat va ajunge la 48,68 miliarde de dolari până în 2025, iar anual sunt produse aproximativ 1,74 trilioane de bucăți, cu o greutate totală de 2,4 milioane de tone, dintre care 30% reprezintă baza sintetică.
În fiecare an, milioane de tone de plastic ajung în mediu dintr-o sursă aproape invizibilă în discuțiile despre poluare: guma de mestecat.
Surprinzător, majoritatea produselor din această categorie conțin materiale plastice similare celor folosite pentru anvelope auto, pungi de plastic și adezivi.
Deși mestecarea gumei este un obicei vechi de secole, compoziția modernă a acestui produs este departe de cea naturală.
Tradițional, guma era fabricată din chicle, o rășină extrasă din arborii de sapotier, însă astăzi, variantele comerciale sunt fabricate din cauciucuri sintetice pe bază de petrol.
Ce conține, de fapt, guma de mestecat?
Producătorii de gumă de mestecat evită să dezvăluie compoziția exactă a produselor lor, mascând ingredientele sub denumirea generică de bază de gumă.
De fapt, acest termen nu are o definiție clară sau reglementată.
Un exemplu notabil este un brand de renume care promovează guma fără zahăr ca benefică pentru sănătatea orală, susținând că „baza de gumă conferă textura fină și elasticitatea specifică”.
Compania utilizează materiale sintetice pentru a obține un produs cu aromă mai persistentă, textură îmbunătățită și aderență redusă.
Deși această descriere poate părea inofensivă, analizele chimice arată o realitate mai puțin plăcută: „baza de gumă” conține compuși precum stiren-butadiena, folosită în fabricarea anvelopelor auto, polietilena (plasticul din pungi și sticle) și acetatul de polivinil, cunoscut și sub denumirea de adeziv pentru lemn, potrivit The Conversation.
Substanțele nu sunt biodegradabile și, la fel ca alte forme de plastic, se acumulează în mediu.
David Jones, cercetător la University of Portsmouth din Anglia, studiază problema poluării cu plastic de peste 15 ani și a observat un tipar constant în reacțiile oamenilor atunci când află ce conține, de fapt, guma de mestecat.
„Oamenii sunt mereu surprinși și dezgustați când realizează că, în esență, mestecă o bucată de plastic maleabil”, a declarat acesta.
Industria gumei de mestecat: o afacere de miliarde de dolari
Guma de mestecat este un sector industrial uriaș, cu o valoare estimată la 48,68 miliarde de dolari până în 2025.
Piața este dominată de trei mari companii, dintre care Wrigley deține aproximativ 35% din vânzări.
Statisticile privind producția exactă sunt greu de obținut, însă un studiu global estimează că aproximativ 1,74 trilioane de bucăți de gumă sunt produse anual.
O bucată standard de gumă cântărește în jur de 1,4 grame, ceea ce înseamnă că, la nivel mondial, se produc aproximativ 2,4 milioane de tone de gumă pe an.
Din această cantitate, peste 730.000 de tone sunt constituite din plastic sintetic.
O formă de poluare care persistă decenii
După ce este aruncată, guma de mestecat nu dispare pur și simplu. Spre deosebire de materialele organice, care se descompun relativ rapid, componentele sintetice ale gumei persistă zeci de ani.
În mediul urban, guma eliminată necorespunzător devine o problemă vizibilă: lipită sub băncile din parcuri, pe trotuare sau pe mobilierul școlar.
În timp, guma se întărește, crapă și începe să se degradeze în microplastice, particule mici care ajung în sol și apă, afectând ecosistemele.
Curățarea acestui tip de deșeu este extrem de costisitoare.
În Marea Britanie, costul mediu pentru îndepărtarea gumei de mestecat de pe suprafețele publice este de 1,50 lire sterline pe metru pătrat, iar autoritățile locale cheltuie anual aproximativ 7 milioane de lire pentru combaterea acestei probleme.
Soluțiile propuse: de la reciclare la taxe pentru producători
Au existat diverse încercări de a reduce poluarea cauzată de guma de mestecat.
În unele orașe, au fost instalate recipiente speciale pentru colectarea gumei folosite, cum ar fi cele furnizate de compania olandeză Gumdrop Ltd, care reciclează guma în produse plastice utile.
De asemenea, în 2021, organizația britanică Keep Britain Tidy a lansat un grup de lucru dedicat combaterii acestui tip de poluare, implicând trei mari producători care au promis să investească până la 10 milioane de lire sterline pentru curățarea „petelor istorice” de gumă și schimbarea comportamentului consumatorilor.
Totuși, această abordare este considerată insuficientă.
„Curățarea gumei nu este o soluție reală, la fel cum nici ridicarea gunoiului de pe plaje nu rezolvă problema plasticului de unică folosință”, susțin cercetătorii.
De la gunoi la poluare – schimbarea narativului
Un aspect important este modul în care această problemă este definită.
În rapoartele publicate de grupul de lucru pentru guma de mestecat, termenul poluare nu este folosit deloc.
În schimb, fenomenul este denumit gunoi, ceea ce mută responsabilitatea asupra consumatorilor, nu a producătorilor.
Această distincție este crucială.
Dacă guma de mestecat ar fi recunoscută drept un poluant plastic, ar exista o presiune mai mare pentru ca producătorii să adopte soluții mai sustenabile.
Ce poate fi făcut?
Asemenea plasticului de unică folosință, combaterea poluării cauzate de guma de mestecat trebuie să fie abordată prin mai multe măsuri:
- Educație – Informarea publicului despre ingredientele din gumă și impactul asupra mediului.
- Etichetare transparentă – Obligația producătorilor de a specifica clar pe ambalaj ce conține baza de gumă (gum base).
- Alternative sustenabile – Dezvoltarea și promovarea gumei de mestecat pe bază de plante, biodegradabilă.
- Reglementări mai stricte – Impunerea unei taxe pentru guma de mestecat sintetică, care să finanțeze programele de curățare.
- Răspunderea producătorilor – Companiile trebuie să fie responsabile pentru deșeurile generate de produsele lor, nu doar să finanțeze curățarea.
E timpul să tratăm guma de mestecat ca un poluant plastic
Potrivit cercetătorului David Jones, de la School of the Environment and Life Sciences, University of Portsmouth, putem reduce impactul poluării cu plastic renunțând la obiceiul de a mesteca gumă, solicitând autorităților locale să impună sancțiuni mai stricte pentru poluare și încurajând guvernele să introducă o taxă asupra producătorilor.
Aceste măsuri ar putea finanța operațiunile de curățare și ar obliga companiile să fie mai transparente cu privire la compoziția bazei de gumă.
„Eliminarea oricărui produs anorganic și nereciclabil nu este o soluție sustenabilă. Poluarea cu gumă de mestecat nu este diferită de alte forme de poluare cu plastic și trebuie tratată ca atare”, subliniază Jones.
CITIȚI ȘI:
