Text de Livia Cimpoeru
Bicicleta sta la originea tuturor vehiculelor fara tractiunea boului sau magarului. In fiecare automobil de la cumpana secolelor trecute batea inima unei biciclete. Prima inventie a lui Henry Ford se numea quadrocicleta si era de fapt o „toacla” cu patru roti si cu un motoras. Da, era stramosul automobilului.
Fratii Wright s-au inspirat din constructia unei biciclete pentru a realiza primul aparat de zbor. Controlul multidimensional al echilibrului si schimbarii de directie, apoi piese precum rotile, tuburile din cadru, lanturile pentru invartirea elicelor ori spitele pentru reglarea aripilor erau toate imprumutate de la bicicleta.
Inventatorii zborului cu avionul s-au aplecat atent asupra studiului bicicletei. Cu riscul sa sune absurd, a te da pe bicicleta se aseamana cu zborul, spune Robert Hurst, autorul „manifestului ciclistului”. Atacarea unei curbe pe bicicleta ii da ciclistului o senzatie incredibila de plutire. Trupul despica aerul suspendat deasupra pamantului pe o structura minimala de otel si roti. Plutirea e in aer sau cel putin pe cauciucurile umplute cu aer. Masinaria in sine, daca este o bicicleta usoara de tip cursiera, ocupa o parte infima din greutatea intregului sistem ciclist-bicicleta. Vehiculul il are ca parte principala pe insusi ciclistul care se apleaca in curba precum ar face-o o pasare.
Cu toate acestea, multi oameni, dar mai ales „motoristii” vad mersul pe bicicleta ca pe o aberatie a orasului practicata de mesagerii pe biciclete, de cautatorii de adrenalina ori de oameni care in secret se simt inconfortabil la oras si ar vrea sa se mute la tara.
Cover story-ul din aceasta luna – „Bicicleta cu guler verde” – povesteste despre mijlocul de transport cel mai eficient, cel mai rapid si cel mai sanatos atat pentru om, cat si pentru mediul inconjurator. Mai mult, bicicleta e un produs finit care urmeaza unui proces tehnologic verde si care creeaza slujbe verzi in noua economie cu emisii minime de carbon.
Care ar putea fi legatura intre productia de biciclete si energiile regenerabile? Ei bine, tot in categoria „gulere verzi” ii putem considera si cei aproape 15.000 de oameni care muncesc direct sau indirect pentru divizia de tehnologii verzi a General Electric Energy, infiintata abia in urma cu opt ani. „Pentru GE, aceasta investitie a fost o poveste de succes”, marturiseste Rod Christie, directorul GE Energy pentru Europa centrala si de Est, intr-un interviu publicat in acest numar al „Green Report”.
Tot el ne spune ca, in general, „guvernul ar trebui sa conduca tara, nu industria”, iar cele mai importante lucruri care puteau atrage in Romania investitorii in energii regenerabile sunt politicile si masurile de incurajare coerente si stabile. Lucru despre care nu putem vorbi, spre exemplu, in domeniul productiei de biocombustibili, care, dupa cum puteti citi in articolul „Biocombustibilii romanesti au ramas in pana”, este condamnat la o moarte lenta. Motivul – UE a sistat ajutoarele financiare in domeniu, iar statul roman nu vrea sau nu poate sa ofere un sprijin pentru dezvoltare acestui sector. Spre deosebire de celelalte doua exemple pozitive de mai sus, in acest caz, din nefericire, am putea vorbi despre un regres al efectivelor de „gulere verzi”.
